ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8137/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 9 ianuarie 2007, reclamanții V.C., V.G., V.S. și N.C. au solicitat Tribunalului Bacău ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu Președintele Consiliului Județean Bacău să se dispună anularea Dispoziției nr. 288 din 7 decembrie 2006 emisă de pârât prin care le-au fost respinse Notificările nr. 184 din 24 iulie 2001 și 302 din 30 august 2001 de restituire în natură sau prin echivalent a suprafeței de 26400 mp, teren situat în Municipiul Bacău, cu motivarea că, la data exproprierii terenul se afla în extravilanul localității Bacău, în zona A. Prin Sentința civilă nr. 108/D din 20 iunie 2007, Tribunalul Bacău a respins contestația, reținând în considerentele hotărârii că terenul în litigiu se află în extravilanul localității Bacău.

Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei hotărâri a fost admis prin Decizia civilă nr. 63 din 19 mai 2009 a Curții de Apel Bacău, care a schimbat sentința, a admis acțiunea, a anulat Dispoziția nr. 288 din 7 noiembrie 2006 emisă de pârât, obligându-l pe acesta din urmă să emită o nouă dispoziție de restituire în natură a terenului sau în echivalent. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, invocând faptul că instanța a ignorat concluziile raportului de expertiză și actele aflate la dosarul curții din care rezultă că reclamanții au solicitat restituirea terenului în litigiu la Legea nr. 18/1991.

Prin Decizia civilă nr. 668 din 4 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost admis recursul declarat de pârâtul Președintele Consiliului Județean Bacău împotriva Deciziei penale nr. 63 din 29 mai 2009 a Curții de Apel Bacău pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a decide astfel, instanța supremă a reținut că pentru a verifica corecta aplicare a art. 8 din Legea nr. 10/2001, este necesar ca regimul juridic al terenului să fie pe deplin stabilit prin probele administrate. În rejudecare, instanța de apel a administrat proba cu expertiză topo-cadastrală.

Prin Decizia civilă nr. 14/2011 din 14 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, a fost admis apelul formulat de reclamanți împotriva Sentinței civile nr. 1084 din 20 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că: a admis acțiunea; a anulat în tot Dispoziția nr. 288 din 7 noiembrie 2006 emisă de părți; a obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție prin care să soluționeze pe fond cele două Notificări nr. 184 din 27 iulie 2001 și nr. 302 din 30 august 2001 formulate de reclamanți conform art. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, prin restituirea în natură sau în echivalent a terenului, dacă restituirea în natură nu este posibilă.

A obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 1.900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că, în raportul de expertiză topo efectuat în cauză rezultă că suprafața de 26440 mp, se află în intravilanul Municipiului Bacău, în zona A. și H. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul Președintele Consiliului Județean Bacău invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora a susținut următoarele critici de nelegalitate: Prin raportul de expertiză tehnică (expertiza M.) s-a stabilit că terenul solicitat de reclamanți se afla situat în extravilanul localității la data exproprierii, concluzie susținută și justificată prin documentația pusă la dispoziție de reprezentanții primăriei.

Or, din analiza expertizei tehnice, efectuată de expert C. rezultă că la data notificării terenul în litigiu se afla în intravilanul Municipiului Bacău, fără ca expertul să răspundă și la celelalte obiective. În aceste condiții, recurentul a solicitat să se constate că instanța de apel a reținut greșit și fără alte probe că terenul se află în intravilanul localității. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor ce pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză va fi respins pentru considerentele ce succed: Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestei legi terenurile situate în intravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și cele forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997. În speță, din raportul de expertiză tehnică efectuat de expert C.P.

rezultă că terenul în litigiu se află în intravilanul Primăriei Bacău, această din urmă instituție nedeținând alte date. Prin urmare, la data notificării - 2001, conform Adresei din 21 iulie 2007 a Primăriei Bacău, A. și H. se aflau în intravilan. În raport cu cele expuse, recursul formulat în cauză va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Ca parte căzută în pretenții potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ. pârâtul-recurent va fi obligat să plătească intimaților-reclamanți suma de 1.900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu apărător, și cheltuieli de transport și cazare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Președintele Consiliului Județean Bacău împotriva Deciziei civile nr. 14 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale. Obligă pârâtul la plata a 1.900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanții V.C., V.G., V.G., V.S., V.M. și N.C. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2011.