ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8137/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

La data de 9 ianuarie 2007, reclamanții V.C.,

V.G., V.S. și N.C. au solicitat Tribunalului Bacău ca prin hotărârea ce o va

pronunța în contradictoriu cu Președintele Consiliului Județean Bacău să se

dispună anularea Dispoziției nr. 288 din 7 decembrie 2006 emisă de pârât prin

care le-au fost respinse Notificările nr. 184 din 24 iulie 2001 și 302 din 30

august 2001 de restituire în natură sau prin echivalent a suprafeței de 26400

mp, teren situat în Municipiul Bacău, cu motivarea că, la data exproprierii

terenul se afla în extravilanul localității Bacău, în zona A.

Prin Sentința civilă

nr. 108/D din 20 iunie 2007, Tribunalul Bacău a respins contestația, reținând

în considerentele hotărârii că terenul în litigiu se află în extravilanul

localității Bacău.

Apelul declarat de

reclamanți împotriva acestei hotărâri a fost admis prin Decizia civilă nr. 63

din 19 mai 2009 a Curții de Apel Bacău, care a schimbat sentința, a admis

acțiunea, a anulat Dispoziția nr. 288 din 7 noiembrie 2006 emisă de pârât,

obligându-l pe acesta din urmă să emită o nouă dispoziție de restituire în

natură a terenului sau în echivalent.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâtul, invocând faptul că instanța a ignorat

concluziile raportului de expertiză și actele aflate la dosarul curții din care

rezultă că reclamanții au solicitat restituirea terenului în litigiu la Legea

nr. 18/1991.

Prin Decizia civilă

nr. 668 din 4 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, a fost admis recursul declarat de

pârâtul Președintele Consiliului Județean Bacău împotriva Deciziei penale nr.

63 din 29 mai 2009 a Curții de Apel Bacău pe care a casat-o și a trimis cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a decide

astfel, instanța supremă a reținut că pentru a verifica corecta aplicare a art.

8 din Legea nr. 10/2001, este necesar ca regimul juridic al terenului să fie pe

deplin stabilit prin probele administrate.

În rejudecare,

instanța de apel a administrat proba cu expertiză topo-cadastrală.

Prin Decizia civilă

nr. 14/2011 din 14 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția

civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, a fost

admis apelul formulat de reclamanți împotriva Sentinței civile nr. 1084 din 20

iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău, pe care a schimbat-o în tot, în

sensul că: a admis acțiunea; a anulat în tot Dispoziția nr. 288 din 7 noiembrie

2006 emisă de părți; a obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție prin care să

soluționeze pe fond cele două Notificări nr. 184 din 27 iulie 2001 și nr. 302

din 30 august 2001 formulate de reclamanți conform art. 1 din Legea nr.

10/2001, republicată, prin restituirea în natură sau în echivalent a terenului,

dacă restituirea în natură nu este posibilă.

A obligat pârâtul să

plătească reclamanților suma de 1.900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, curtea de apel a reținut că, în raportul de expertiză topo efectuat în

cauză rezultă că suprafața de 26440 mp, se află în intravilanul Municipiului

Bacău, în zona A. și H.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul Președintele Consiliului Județean Bacău

invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. în

dezvoltarea cărora a susținut următoarele critici de nelegalitate:

Prin raportul de

expertiză tehnică (expertiza M.) s-a stabilit că terenul solicitat de

reclamanți se afla situat în extravilanul localității la data exproprierii,

concluzie susținută și justificată prin documentația pusă la dispoziție de

reprezentanții primăriei.

Or, din analiza

expertizei tehnice, efectuată de expert C. rezultă că la data notificării

terenul în litigiu se afla în intravilanul Municipiului Bacău, fără ca expertul

să răspundă și la celelalte obiective.

În aceste condiții,

recurentul a solicitat să se constate că instanța de apel a reținut greșit și

fără alte probe că terenul se află în intravilanul localității.

Examinând decizia

atacată prin prisma criticilor ce pot fi încadrate în motivul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză

va fi respins pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 8 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestei legi terenurile

situate în intravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data

notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea

fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările

ulterioare și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de

proprietate asupra terenurilor agricole și cele forestiere, solicitate potrivit

Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.

În speță, din

raportul de expertiză tehnică efectuat de expert C.P. rezultă că terenul în

litigiu se află în intravilanul Primăriei Bacău, această din urmă instituție

nedeținând alte date.

Prin urmare, la data

notificării - 2001, conform Adresei din 21 iulie 2007 a Primăriei Bacău, A. și

H. se aflau în intravilan.

În raport cu cele

expuse, recursul formulat în cauză va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ.

Ca parte căzută în

pretenții potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ. pârâtul-recurent va fi

obligat să plătească intimaților-reclamanți suma de 1.900 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu apărător, și cheltuieli

de transport și cazare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul Președintele Consiliului Județean Bacău împotriva Deciziei

civile nr. 14 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția civilă,

cauze cu minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.

Obligă pârâtul la

plata a 1.900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanții V.C.,

V.G., V.G., V.S., V.M. și N.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 noiembrie 2011.