ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 883/2007

Asupra recursului civil de

față.

Din analizarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 1244 din 30 noiembrie 2005, Tribunalul Bacău a admis excepția lipsei

calității procesuale active a reclamanților și a respins capătul de cerere

având ca obiect obligarea Primăriei municipiului Bacău să emită o dispoziție,

conform Legii nr. 10/2001, ca fiind introdus de persoane lipsite de calitate

procesuală activă

A disjuns cel

de al doilea capăt de cerere, având ca obiect revendicare teren, formulat de

reclamanții B.A.G. și B.A.I., fixând termen de judecată la 4 ianuarie 2006.

Prin sentința civilă

nr. 197 din 1 februarie 2006, Tribunalul Bacău a admis excepția necompetenței

materiale și a declinat competența de soluționarea a capătului de cerere având

ca obiect revendicarea terenului în favoarea Judecătoriei Bacău.

În motivarea

sentinței civile nr. 1244 din 30 noiembrie 2005, tribunalul a reținut că

reclamanții au chemat în judecată Primăria municipiului Bacău, solicitând

obligarea acesteia să emită dispoziție de restituire în natură a terenului în

suprafață de 2284 mp, situat în municipiul Bacău.

La 28

septembrie 2005, reclamanții și-au completat acțiunea cu un al doilea capăt de

cerere, având ca obiect revendicarea acestei suprafețe de la pârâta SC M.T.

SRL.

A mai reținut

tribunalul, că reclamanții nu au formulat notificare nici personal și nici prin

mandatar.

Notificarea aflată la

fila 16 dosar a fost formulată de R.C. la data de 30 iulie 2001, în nume

propriu și nu în calitate de mandatar al reclamanților.

Procura depusă de

reclamanți la ultimul termen de judecată, nu face dovada că notificarea ar fi

fost formulată în calitate de mandatar, pentru că a fost dată la 29 august

2001, iar din cuprinsul ei nu rezultă că reclamanții l-au împuternicit pentru

trecut pe R.C. să formuleze notificare în numele lor.

În motivarea sentinței

civile nr. 197 din 1 februarie 2006, tribunalul a reținut că al doilea capăt de

cerere are ca obiect revendicarea unui bun imobil, competența de soluționare

aparținând, conform art. 1 și 2 pct. 1 C. proc. civ., judecătoriei,

Prin decizia civilă

nr. 58 din 4 mai 2006, Curtea de Apel Bacău a respins apelul declarat de

reclamanți împotriva sentinței civile nr. 1244 din 30 noiembrie 2005.

Curtea de Apel

a reținut că reclamanții nu au notificat în termen de 6 luni persoana juridică

deținătoare a imobilelor a căror restituire o pretind.

Nerespectarea

termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării, prelungit prin

O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001, atrage pierderea dreptului de a

solicita în justiție măsuri reparatorii.

Notificarea aflată la

dosar este făcută în numele și interesul unui terț, iar pentru ca această

notificare să fie însușită de reclamanți ar fi trebuit să fie însoțită de o

procură valabilă de reprezentare la data notificării, cererea stipulând expres

că restituirea se solicită în numele și pentru apelanți.

S-a mai reținut că

soluția dată între părți prin decizia nr. 996 din 4 noiembrie 2003 a Curții de

Apel Bacău nu are autoritate de lucru judecat în ceea ce privește calitatea

procesuală activă a reclamanților.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanții.

Invocând

dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., recurenții au arătat că

decizia este nelegală.

Instanța de apel

a omis să analizeze aspectele invocate în apei în legătură cu autoritatea de

lucru judecat stabilită prin decizia civilă nr. 996 din 4 noiembrie 2003,

pronunțată de Curtea de Apel Bacău și nu s-a pronunțat asupra disjungerii

dispuse prin sentința care a fost atacată cu apel.

Se mai arată că

există contradicție între considerentele și dispozitivul deciziei, pentru că în

considerente se reține că cererea este inadmisibilă în lipsa notificării, iar

în dispozitiv se reține lipsa calității procesuale active a reclamanților.

;

Instanța de apel a

modificat raporturile juridice personale dintre reclamanți și R.C. care priveau

acte și

:

fapte

intuitu personae

, deși la dosarul cauzei

există acte prin care intimata a achiesat în mod tacit și expres la convenția

părților, recunoscând recurenților calitatea de notificatori.

Mandatul este

un contract consensul, fără a fi nevoie de o formă solemnă, iar ratificarea

mandatului, așa cum este permisă de art. 1546 alin. (2) C. proc. civ., rezultă

întotdeauna din orice fapt sau act de natură a certifica această ratificare.

Mai arată

recurenții, că nepriceperea părților în redactarea procurii și în folosirea

corectă a gramaticii limbii române sunt acoperite de textele codului civil

referitoare la gestiunea de afaceri, care a prevăzut și situația celor care nu

sunt de specialitate juridică.

În plus, prin același

mandatar, reclamanții au notificat și pe SC T. SA pentru restituirea în natură

a aceluiași imobil

Criticile formulate

permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc.

civ. și sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 21

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită va notifica persoana

juridică deținătoare în termen de 6 luni (ulterior prelungit până la data de 14

februarie 2002) de la data intrării în vigoare a legii. Alineatele (2) și (3)

ale aceluiași articol cuprind condițiile de formă pe care trebuie să le

îndeplinească notificarea, iar alin. (5) prevede sancțiunea pierderii dreptului

de a solicita în justiție măsurile reparatorii doar în cazul în care

notificarea nu a fost transmisă în termenul impus de lege.

Prin urmare, în

procedura administrativă prealabilă instituită de Legea nr. 10/2001,

neimpunându-se condiții speciale de formă cu privire la persoana celui care

transmite notificarea, analiza calității celui ce a transmis notificarea se

suprapune cu analiza calității de persoană îndreptățită.

Constatând că

reclamanții nu au calitate procesuală activă pentru că nu au depus personal

notificarea și pentru că persoana ce a semnat notificarea nu a făcut mențiunea

că acționează în numele reclamanților, fără a stabili pe deplin toate

circumstanțele cu privire la transmiterea în termen a notificării, instanța de

apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 10/2001.

Astfel, instanța ar

fi trebuit să clarifice dacă în urma procurii acordate la 29 august 2001, au

existat înscrisuri emanate de la reclamanți, de natură a crea convingerea că

notificarea a fost formulată în beneficiul acestora, dacă un eventual mandat

tacit anterior a fost ratificat prin procura acordată conform legii.

Era necesar ca

instanța de apel să analizeze natura raporturilor juridice de reprezentare și

prin prisma notificării pe care reclamanții au transmis-o prin același mandatar

la 16 august 2001, precum și conținutul mandatului de reprezentare dat de

reclamanți în procedura judiciară finalizată prin decizia nr. 996/2003 a Curții

de Apel Bacău.

Fondată este și

critica referitoare la faptul că instanța de apel nu a cercetat motivul de apel

care viza disjungerea celor două capete de cerere.

Astfel, prin motivele

de apel, reclamanții au arătat că "apelul vizează întreaga sentință civilă

cu tot ceea ce s-a dispus prin aceasta, inclusiv măsura disjungerii".

Or, acest aspect nu a

făcut obiectul analizei instanței de apel, deși conform art. 295 C. proc. civ.,

instanța de apel trebuie să verifice stabilirea situației de fapt și aplicarea

legii în limitele cererii de apel.

Fată de cele

arătate, se va admite recursul declarat de reclamanți, se va casa decizia

atacată, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecarea apelului aceleiași

instanțe.

La rejudecare

se vor administra toate probele necesare pentru clarificarea pe deplin a

situației de fapt vizând formularea notificării în condițiile art. 22 din Legea

nr. 10/2001, în sensul celor arătate prin decizia de casare, se vor cerceta

toate criticile formulate de apelanți și se vor avea în vedere toate mijloacele

de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de reclamanții B.A.G. și B.A.I. împotriva deciziei civile nr.

58 din 4 mai 2006, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, pe care o casează și

trimite cauza spre rejudecarea apelului Curții de Apel Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 februarie 2007.