ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 668/2010

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 09 ianuarie 2007 pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanții V.C.,V.G., V.S. și N.C., în contradictoriu cu președintele Consiliului Județean Bacău, au formulat contestație împotriva dispoziției din 07 decembrie 2006 emisă de pârât prin care le-au fost respinse notificările din 24 iulie 2001 și din 30 august 2001 formulate în condițiile Legii nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 1084/D din 20 iunie 2007, Tribunalul Bacău a respins, ca nefondată contestația, cu următoarea motivare: Prin dispoziția din 07 decembrie 2006 au fost respinse notificările formulate de reclamanți prin care aceștia u solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a suprafeței de 26.400 mp.

teren situat în Municipiul Bacău în zona Aeroportului, cu motivarea că, la data exproprierii, terenul se afla în extravilanul localității Bacău. S-a reținut că, din referatul din 30 noiembrie 2006 al Comisiei interne de analiză a notificărilor care a stat la baza emiterii dispoziției, rezultă că nu a fost contestată calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților-contestatori, și nici faptul că terenul respectiv a fost preluat în mod abuziv de către stat. În cuprinsul referatului s-a arătat că, întrucât la data exproprierii, terenul se afla în extravilanul localității Bacău, cererile de restituire nu fac obiectul Legii nr. 10/2001. Tribunalul a apreciat că din raportul de expertiză topo-cadastrală efectuat în cauză rezultă, de asemenea, că terenul a cărui restituire o solicită reclamanții se afla, la data exproprierii, în extravilanul localității, astfel încât, în temeiul art. 8 și art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, a respins contestația ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, iar prin Decizia civilă nr. 63 din 29 mai 2009, Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat, a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis acțiunea, a anulat în tot dispoziția din 7 decembrie 2006 și a obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție prin care să soluționeze pe fond notificările din 27 iulie 2001 și din 30 august 2001 formulate de reclamanți, conform art. 1 din Legea nr. 10/2001, prin restituirea în natură sau în echivalent a terenului, dacă restituirea în natură nu este posibilă în condițiile acestei legi. A fost obligat intimatul-pârât să plătească apelanților-reclamanți suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de aceștia la prima instanță și în apel.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a a considerat că hotărârea primei instanțe s-a întemeiat pe o greșeală gravă de fapt decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate în cauză și pe o aplicare greșită a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001. În mod nelegal, hotărârea primei instanțe reține caracterul extravilan al terenului în litigiu, bazându-se pe raportul de expertiză efectuat, în condițiile în care concluziile acestui raport nu sunt justificate în nici un fel de expert și nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză. Nici Comisia de analiză a notificării nu a făcut trimitere în concret la nici un mijloc de dovadă atunci când a reținut în referatul întocmit că terenul expropriat se afla în extravilanul orașului Bacău, iar faptul că în titlul de proprietate al reclamanților se menționează caracterul arabil al terenului nu este pe deplin concludent în ceea ce privește acest aspect.

Mai mult, a reținut instanța de apel, în cazul reclamanților erau aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 în forma de la momentul la care a expirat termenul de depunere notificărilor (14 februarie 2002) care nu făceau nici o referire la terenurile situate în extravilanul localităților, ci doar la terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991. Având în vedere și conținutul adresei din 28 septembrie 2005 emisă de Primăria Municipiului Bacău din care rezultă că reclamanții nu au beneficiat de măsuri reparatorii pentru terenul în litigiu, instanța de apel a admis apelul declarat și, schimbând în tot sentința pronunțată de prima instanță, a admis acțiunea reclamanților.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs pârâtul Consiliul Județean Bacău. Prin motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.., se formulează următoarele critici de nelegalitate: Singura dovadă adusă în susținerea hotărârii recurate a fost răspunsul Primăriei Municipiului Bacău din 28 septembrie 2005. Instanța a ignorat rezultatele raportului de expertiză tehnică și celelalte adrese ale Primăriei Municipiului Bacău (din 25 martie 2009 și din 02 iunie 2008), din conținutul cărora reiese în mod indubitabil faptul că reclamanții au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991. Această cerere fiind respinsă de Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, reclamanții au formulat contestație, ce a fost, de asemenea respinsă de Comisia Județeană.

Comisiile de aplicare a Legii fondului funciar și-au întemeiat hotărârile adoptate pe împrejurarea că terenul în litigiu se afla în extravilanul localității și nu în intravilan pentru a putea fi aplicabile prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991. Prin urmare, susține recurentul, instanța de apel ar fi trebuit să constate că regimul juridic al terenului solicitat este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991 și să facă aplicarea prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001. Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente: Se susține prin criticile cuprinse în acest recurs că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 sunt excluse de la incidența acestei legi, terenurile ale căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată și prin Legea nr. 1/2000. Stabilirea regimului juridic al imobilului în litigiu - în funcție de care devin aplicabile prevederile Legii nr. 18/1991 ori cele cuprinse în Legea nr. 10/2001 - este un aspect ce trebuie determinat și justificat prin probele pe care instanța le administrează pe parcursul soluționării cauzei. Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, în cuprinsul actelor de vânzare-cumpărare încheiate la data de 20 octombrie 1932 și 30 august 1933 se menționează că terenul dobândit este arabil.

Tot astfel, din înscrisurile existente la dosar, rezultă că, în temeiul Legii fondului funciar, reclamanții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 2,5 ha, obținând în acest sens hotărârea din 1992 pronunțată de Comisia Județeană pentru aplicarea legii fondului funciar. Reclamanții au uzat de căile de atac legale împotriva acestei hotărârii, iar în cuprinsul sentinței civile nr. 3808 din 10 martie 1993 pronunțată de Judecătoria Bacău în soluționarea cererii de revizuire formulate, se reține că revizuentul V.C. a făcut dovada că în anul 1953, terenul în litigiu figura în registrul agricol și că la nivelul anului 1990, terenul în suprafață de 1,5 ha, proprietatea revizuentului era deținut de C.A.P.

Mărgineni. Făcând aplicarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991, Judecătoria Bacău, prin hotărârea menționată, rămasă definitivă, admițând cererea de reviuziure formulată de revizuentul V.C., a admis plângerea formulată de petiționar și a modificat hotărârea din 1992 pronunțată de Comisia Județeană pentru aplicarea legii fondului funciar în sensul că a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al petiționarului pentru suprafața de 12.084 mp, teren situat în Municipiul Bacău.

Ulterior, a fost emis titlul de proprietate din 12 decembrie 1993. Prin hotărârea recurată, Curtea de Apel nu face nici o referire la aceste probe, neexistând argumente pentru care instanța de apel le-a înlăturat din ansamblul dovezilor administrate, deși învestită fiind prin motivele de apel formulate cu critica vizând greșita aplicare a art. 8 din Legea nr. 10/2001, avea obligația de a lămuri pe deplin natura juridică a ternului în litigiu prin interpretarea probelor administrate ori prin administrarea altor dovezi necesare în acest sens. Or, instanța de apel, prin considerentele deciziei recurate, a înlăturat concluziile raportului de expertiză cu motivarea că acestea nu sunt justificate și a apreciat că dispozițiile Legii nr. 10/2001 ar fi aplicabile doar pentru că prin adresa din 28 septembrie 2005, Primăria Municipiului Bacău comunică că, pentru terenul în litigiu, reclamanții nu au beneficiat de prevederile altor legi de reparație.

Prin urmare, concluzia instanței de apel în sensul incidenței în cauză a acestui act normativ se bazează în mod excluziv pe această probă, fără a exista în cuprinsul hotărârii o analiză a dovezilor administrate sub aspectul naturii juridice a terenului, relevantă sub aspectul determinării legislației aplicabile. Pentru a verifica corecta aplicare a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, este necesar ca regimul juridic al terenului să fie pe deplin stabilit prin probele administrate, motiv pentru care, Înalta Curte constată că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea și analizarea dovezilor necesare stabilirii exacte a situației de fapt în legătură cu acest imobil.

Prin urmare, apreciind că situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită sub aspectul menționat, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ. și art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârât, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de apel. Cu ocazia rejudecării vor fi administrate și interpretate probele necesare pentru stabilirea exactă a naturii terenului în litigiu, urmând ca în raport de aceasta să fie determinat regimul juridic aplicabil bunului respectiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul președintele Consiliului Județean Bacău împotriva Deciziei nr. 63 din 29 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 februarie 2010.