ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 668/2010

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 09

ianuarie 2007 pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanții V.C.,V.G., V.S. și N.C.,

în contradictoriu cu președintele Consiliului Județean Bacău, au formulat

contestație împotriva dispoziției din 07 decembrie 2006 emisă de pârât prin

care le-au fost respinse notificările din 24 iulie 2001 și din 30 august 2001

formulate în condițiile Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr.

1084/D din 20 iunie 2007, Tribunalul Bacău a respins, ca nefondată contestația,

cu următoarea motivare:

Prin dispoziția din 07

decembrie 2006 au fost respinse notificările formulate de reclamanți prin care

aceștia u solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a suprafeței de

26.400 mp. teren situat în Municipiul Bacău în zona Aeroportului, cu motivarea

că, la data exproprierii, terenul se afla în extravilanul localității Bacău.

S-a reținut că, din

referatul din 30 noiembrie 2006 al Comisiei interne de analiză a notificărilor

care a stat la baza emiterii dispoziției, rezultă că nu a fost contestată calitatea

de persoane îndreptățite a reclamanților-contestatori, și nici faptul că

terenul respectiv a fost preluat în mod abuziv de către stat. În cuprinsul

referatului s-a arătat că, întrucât la data exproprierii, terenul se afla în

extravilanul localității Bacău, cererile de restituire nu fac obiectul Legii

nr. 10/2001.

Tribunalul a apreciat

că din raportul de expertiză topo-cadastrală efectuat în cauză rezultă, de

asemenea, că terenul a cărui restituire o solicită reclamanții se afla, la data

exproprierii, în extravilanul localității, astfel încât, în temeiul art. 8 și art.

26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, a respins contestația ca nefondată.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel reclamanții, iar prin Decizia civilă nr. 63 din 29

mai 2009, Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat, a schimbat în tot

sentința apelată în sensul că a admis acțiunea, a anulat în tot dispoziția din 7

decembrie 2006 și a obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție prin care să

soluționeze pe fond notificările din 27 iulie 2001 și din 30 august 2001

formulate de reclamanți, conform art. 1 din Legea nr. 10/2001, prin restituirea

în natură sau în echivalent a terenului, dacă restituirea în natură nu este

posibilă în condițiile acestei legi.

A fost obligat

intimatul-pârât să plătească apelanților-reclamanți suma de 900 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată efectuate de aceștia la prima instanță și în apel.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a a considerat că hotărârea primei instanțe

s-a întemeiat pe o greșeală gravă de fapt decurgând dintr-o apreciere eronată a

probelor administrate în cauză și pe o aplicare greșită a prevederilor art. 8

din Legea nr. 10/2001.

În mod nelegal,

hotărârea primei instanțe reține caracterul extravilan al terenului în litigiu,

bazându-se pe raportul de expertiză efectuat, în condițiile în care concluziile

acestui raport nu sunt justificate în nici un fel de expert și nu se

coroborează cu alte probe administrate în cauză.

Nici Comisia de

analiză a notificării nu a făcut trimitere în concret la nici un mijloc de

dovadă atunci când a reținut în referatul întocmit că terenul expropriat se

afla în extravilanul orașului Bacău, iar faptul că în titlul de proprietate al

reclamanților se menționează caracterul arabil al terenului nu este pe deplin

concludent în ceea ce privește acest aspect.

Mai mult, a reținut

instanța de apel, în cazul reclamanților erau aplicabile dispozițiile art. 8

din Legea nr. 10/2001 în forma de la momentul la care a expirat termenul de

depunere notificărilor (14 februarie 2002) care nu făceau nici o referire la

terenurile situate în extravilanul localităților, ci doar la terenurile al

căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991.

Având în vedere și

conținutul adresei din 28 septembrie 2005 emisă de Primăria Municipiului Bacău

din care rezultă că reclamanții nu au beneficiat de măsuri reparatorii pentru

terenul în litigiu, instanța de apel a admis apelul declarat și, schimbând în

tot sentința pronunțată de prima instanță, a admis acțiunea reclamanților.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs pârâtul Consiliul

Județean Bacău.

Prin motivele de

recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.., se

formulează următoarele critici de nelegalitate:

Singura dovadă adusă

în susținerea hotărârii recurate a fost răspunsul Primăriei Municipiului Bacău din

28 septembrie 2005. Instanța a ignorat rezultatele raportului de expertiză

tehnică și celelalte adrese ale Primăriei Municipiului Bacău (din 25 martie 2009

și din 02 iunie 2008), din conținutul cărora reiese în mod indubitabil faptul

că reclamanții au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate

potrivit Legii nr. 18/1991. Această cerere fiind respinsă de Comisia Locală de

aplicare a Legii nr. 18/1991, reclamanții au formulat contestație, ce a fost,

de asemenea respinsă de Comisia Județeană. Comisiile de aplicare a Legii

fondului funciar și-au întemeiat hotărârile adoptate pe împrejurarea că terenul

în litigiu se afla în extravilanul localității și nu în intravilan pentru a

putea fi aplicabile prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991.

Prin urmare, susține

recurentul, instanța de apel ar fi trebuit să constate că regimul juridic al

terenului solicitat este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991 și

să facă aplicarea prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Analizând decizia

recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte

constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele

considerente:

Se susține prin

criticile cuprinse în acest recurs că instanța de apel a făcut o greșită

interpretare și aplicare a art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Potrivit art. 8 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001 sunt excluse de la incidența acestei legi, terenurile

ale căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991

republicată și prin Legea nr. 1/2000.

Stabilirea regimului

juridic al imobilului în litigiu - în funcție de care devin aplicabile

prevederile Legii nr. 18/1991 ori cele cuprinse în Legea nr. 10/2001 - este un

aspect ce trebuie determinat și justificat prin probele pe care instanța le

administrează pe parcursul soluționării cauzei.

Sub acest aspect,

Înalta Curte constată că, în cuprinsul actelor de vânzare-cumpărare încheiate

la data de 20 octombrie 1932 și 30 august 1933 se menționează că terenul

dobândit este arabil.

Tot astfel, din

înscrisurile existente la dosar, rezultă că, în temeiul Legii fondului funciar,

reclamanții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o

suprafață de 2,5 ha, obținând în acest sens hotărârea din 1992 pronunțată de

Comisia Județeană pentru aplicarea legii fondului funciar.

Reclamanții au uzat

de căile de atac legale împotriva acestei hotărârii, iar în cuprinsul sentinței

civile nr. 3808 din 10 martie 1993 pronunțată de Judecătoria Bacău în

soluționarea cererii de revizuire formulate, se reține că revizuentul V.C. a

făcut dovada că în anul 1953, terenul în litigiu figura în registrul agricol și

că la nivelul anului 1990, terenul în suprafață de 1,5 ha, proprietatea

revizuentului era deținut de C.A.P. Mărgineni.

Făcând aplicarea

dispozițiilor Legii nr. 18/1991, Judecătoria Bacău, prin hotărârea menționată,

rămasă definitivă, admițând cererea de reviuziure formulată de revizuentul V.C.,

a admis plângerea formulată de petiționar și a modificat hotărârea din 1992

pronunțată de Comisia Județeană pentru aplicarea legii fondului funciar în

sensul că a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al petiționarului

pentru suprafața de 12.084 mp, teren situat în Municipiul Bacău. Ulterior, a

fost emis titlul de proprietate din 12 decembrie 1993.

Prin hotărârea

recurată, Curtea de Apel nu face nici o referire la aceste probe, neexistând

argumente pentru care instanța de apel le-a înlăturat din ansamblul dovezilor

administrate, deși învestită fiind prin motivele de apel formulate cu critica

vizând greșita aplicare a art. 8 din Legea nr. 10/2001, avea obligația de a

lămuri pe deplin natura juridică a ternului în litigiu prin interpretarea

probelor administrate ori prin administrarea altor dovezi necesare în acest

sens.

Or, instanța de apel,

prin considerentele deciziei recurate, a înlăturat concluziile raportului de

expertiză cu motivarea că acestea nu sunt justificate și a apreciat că

dispozițiile Legii nr. 10/2001 ar fi aplicabile doar pentru că prin adresa din 28

septembrie 2005, Primăria Municipiului Bacău comunică că, pentru terenul în

litigiu, reclamanții nu au beneficiat de prevederile altor legi de reparație.

Prin urmare,

concluzia instanței de apel în sensul incidenței în cauză a acestui act

normativ se bazează în mod excluziv pe această probă, fără a exista în

cuprinsul hotărârii o analiză a dovezilor administrate sub aspectul naturii

juridice a terenului, relevantă sub aspectul determinării legislației

aplicabile.

Pentru a verifica

corecta aplicare a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, este necesar ca

regimul juridic al terenului să fie pe deplin stabilit prin probele

administrate, motiv pentru care, Înalta Curte constată că se impune trimiterea

cauzei spre rejudecare pentru administrarea și analizarea dovezilor necesare

stabilirii exacte a situației de fapt în legătură cu acest imobil.

Prin urmare,

apreciind că situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită sub aspectul

menționat, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ. și art. 314 C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite recursul declarat de pârât, va casa decizia recurată și

va trimite cauza spre rejudecare instanței de apel.

Cu ocazia rejudecării

vor fi administrate și interpretate probele necesare pentru stabilirea exactă a

naturii terenului în litigiu, urmând ca în raport de aceasta să fie determinat

regimul juridic aplicabil bunului respectiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul președintele Consiliului Județean Bacău împotriva Deciziei

nr. 63 din 29 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă.

Casează decizia și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 04 februarie 2010.