ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4610/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin Decretul Consiliului de Stat

nr. 304/1980 s-a dispus exproprierea mai multor terenuri din municipiul Bacău

în scopul construirii unor blocuri de locuințe și dotări comerciale,

social-culturale și tehnico-edilitare aferente.

La pct. 9 și 37 din anexa la decret

s-a prevăzut că fac obiectul exproprierii terenurile în suprafață de 490 mp de

pe C. nr. 56 A și în suprafață de 700 mp de pe C. nr. 109, proprietatea lui E.C.G.

Prin acțiunea civilă din 6 martie

2001 reclamanții E.G.M., M.G.C. și L.G.A., moștenitori ai defunctului

expropriat E.C.G., au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al

municipiului Bacău și Primăria Bacău pentru a fi obligați să le retrocedeze

terenurile expropriate de la autorul lor întrucât nu au fost utilizate potrivit

scopului exproprierii.

În drept, reclamanții au invocat

dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.

Tribunalul Bacău, secția civilă, a

pronunțat sentința civilă nr. 677 din 10 decembrie 2003, prin care a admis

acțiunea în parte și a dispus retrocedarea către reclamanți a terenului în

suprafață de 606,55 mp (compus din două subsuprafețe de 462,04 mp și de 144,51 mp

) din terenul expropriat de 700 mp situat în C. nr. 109, identificat în schița

anexă nr. 1 la raportul de expertiză topo-cadastrală efectuat de expert M.M.

aflat la dosarul de fond.

Cu privire la acest teren,

tribunalul a constatat că, potrivit probelor administrate, din întregul teren

expropriat de 700 mp numai suprafața de 93,45 mp a fost utilizată în scopul

exproprierii, fiind afectată de lucrări tehnico-edilitare aparținând domeniului

public constând în trotuar asfaltat, alee și spațiu verde, diferența de 606,55 mp

rămânând nefolosită.

În schimb, tribunalul a constatat pe

baza aceluiași probatoriu că întreg terenul expropriat de 490 mp din C. nr.

56/A a fost utilizat potrivit cu scopul exproprierii, suprafața de 462 mp aflându-se

în incinta Spitalului județean Bacău, fiind ocupată de sediul secției de

pediatrie, alee asfaltată și spațiu verde, iar diferența de 28 mp, deși excede

perimetrului Spitalului județean Bacău, este afectată de un trotuar asfaltat și

spațiu verde.

Prin apel reclamanții au solicitat

retrocedarea și a unei părți din terenul expropriat de 490 mp, compusă din

suprafețele de 28 mp din afara perimetrului Spitalului județean Bacău și de 233

mp din incinta aceluiași spital, dar care excede porțiunii ocupate de clădirea

spitalului, susținând că acest teren este liber de orice construcție, așa cum

rezultă din raportul de expertiză.

Apelul a fost respins ca nefondat

prin decizia civilă nr. 207 din 3 martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel

Bacău, secția civilă, instanța de apel statuând contrar susținerilor

reclamanților că terenul pretins nu este retrocedabil întrucât, deși nu este

ocupat de construcții, este destinat curții spitalului și unui trotuar, care

sunt dotări și lucrări tehnico-edilitare de utilitate publică, astfel că este

utilizat potrivit scopului pentru care a fost expropriat.

Reclamanții au declarat recurs

solicitând casarea deciziei atacate și admiterea acțiunii în sensul ca, pe

lângă terenul de 606,55 mp, să le fie retrocedată și suprafața de 268 mp din M.

nr. 56 A.

Invocând motivele de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., reclamanții au susținut că

instanțele au stabilit în mod eronat că scopul exproprierii a fost realizat,

deși în realitate blocurile de locuit nu s-au mai construit, iar spitalul de

pediatrie era deja construit din anii 1958–1960, astfel că pe terenul

expropriat de 490 mp s-a construit fără nici o formalitate un nou spital pentru

copii, care ocupă numai suprafața de 222 mp, diferența de 268 mp fiind liberă,

noua instituție spitalicească nefiind prevăzută în decretul de expropriere și

neputând fi inclusă în noțiunea de „dotări sociale”.

Recursul nu este întemeiat.

Așa cum rezultă din dezvoltarea în

fapt a recursului, reclamanții critică modul în care a fost stabilită situația

de fapt de către instanțele de judecată.

Astfel, concordanța sau

neconcordanța dintre scopul enunțat în actul de expropriere și modalitatea

concretă de utilizare a fondului expropriat constituie o stare de fapt, a cărei

stabilire decurge nemijlocit din interpretarea probelor administrate.

Or, în speță, chiar dacă instanțele

ar fi interpretat eronat probatoriul administrat, având drept consecință

greșita reținere a stării de fapt, așa cum se susține pe calea recursului,

asemenea critică nu constituie motiv de recurs în reglementarea dată de art.

304 C. proc. civ., astfel că susținerile reclamanților nu pot fi încadrate nici

în cazurile expres invocate și nici în celelalte cazuri de recurs.

Nu poate fi primită susținerea

potrivit căreia un spital nu face parte din categoria dotărilor sociale, înseși

scopul și utilitatea unei asemenea instituții definindu-i caracterul social,

fiind lipsit de relevanță faptul că parte din terenul din perimetrul său nu

este ocupat de construcții propriu-zise, fiind însă strict necesar funcționării

normale a spitalului.

Pentru cele ce preced și potrivit

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamanții E.G.M., M.G.C. și L.G.A. împotriva deciziei civile nr. 207 din 2

martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2005.