ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1107/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții N.E. și P.C. au chemat

în judecată pe pârâții Primarul municipiului Bacău și Consiliul local al

municipiului Bacău, solicitând Tribunalului Bacău, pe rolul căruia cauza a fost

înregistrată la data de 22 noiembrie 2004, obligarea pârâților la retrocedarea

suprafeței de cca. 600 mp teren situat în Bacău.

În motivarea acțiunii întemeiată pe

prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994, reclamanții au arătat că prin

Decretul nr. 394/1988 le-a fost expropriat imobilul situat la adresa menționată,

compus din teren în suprafață de 2310 mp și casă de locuit și că pe o suprafață

de cca. 1500 mp s-au construit blocuri, diferența fiind liberă și neafectată de

alte lucrări de utilitate publică.

Cererea a fost inițial înregistrată

pe rolul secției comerciale și contencios administrativ a instanței, care s-a

desesizat și a înaintat dosarul la secția civilă.

Tribunalul Bacău, secția civilă,

prin sentința civilă nr. 187 din 30 martie 2005, a admis excepția

inadmisibilității acțiunii, pus în discuția părților din oficiu și a respins

acțiunea în baza acestei excepții, motivat de faptul că reclamanții au avut

deschisă procedura de retrocedare prevăzută de Legea nr. 10/2001, de care nu au

uzat, prevederile Legii nr. 33/1994 nefiind aplicabile.

Urmare a admiterii apelului declarat

de reclamanți, Curtea de Apel Bacău (decizia nr. 556 din 21 noiembrie 2005) a

desființat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bacău,

statuând, în esență, că Legea nr. 33/1994 este o lege organică, având prioritate

față de Legea nr. 10/2001 care este o lege ordinară specială cu caracter

reparator și că sancțiunea prevăzută de art. 35 din Legea nr. 33/1994 rămâne în

continuare aplicabilă în situația în care se dovedește lipsa de interes a

beneficiarului exproprierii fără de bunul expropriat.

Prin sentința civilă nr. 1459/D din

1 noiembrie 2006, pronunțată în fond după desființare, Tribunalul Bacău, secția

civilă, a admis acțiunea, dispunând obligarea pârâților la restituirea către

reclamanți a suprafeței de 600,77 mp teren, individualizat conform schiței

anexă la raportul de expertiză efectuat de expert S.Ș.

Sentința a rămas definitivă prin

respingerea ca nefondat a apelului declarat de Primarul municipiului Bacău,

potrivit deciziei nr. 283 din 13 iunie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția

civilă.

Pentru a adopta această soluție,

instanțele anterioare au reținut că din terenul proprietatea reclamanților, de

2360 mp, expropriat în vederea construirii de blocuri de locuințe, suprafața de

600,77 mp este liberă, neocupată de rețele tehnico-edilitare, respectiv nu a

mai fost folosită în scopul exproprierii avut în vedere prin Decretul nr.

394/1988, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 35 din Legea

nr. 33/1994.

Susținerea formulată prin motivele

de apel, în sensul că terenul restituit este afectat de lucrări

tehnico-edilitare, respectiv un spațiu de joacă pentru copii, a fost apreciată

neîntemeiată, cu motivarea că nu poate fi considerată lucrare tehnico-edilitară

amplasarea de către „locatari” pe teren a două leagăne, trei băncuțe și o

groapă de nisip.

Excepția inadmisibilității acțiunii

a fost înlăturată, instanța de apel făcând trimitere la Decizia nr. VI/1999

pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, Secțiile Unite, în recursul în

interesul legii privind aplicabilitatea art. 35 din Legea nr. 33/1994 și

cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior

intrării în vigoare a legii.

Împotriva deciziei instanței de apel

au declarat recurs Primarul municipiului Bacău și Consiliul local Bacău,

criticând-o ca fiind nelegală în raport cu cazul de modificare prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:

- Acțiunea întemeiată pe Legea nr.

33/1994 este inadmisibilă, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație

și Justiție prin decizia nr. 53 din 4 iunie 2007 dată în interesul legii.

- S-a apreciat nelegal ca fiind

îndeplinite condițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, întrucât, chiar dacă

terenul este aparent liber, el a fost întrebuințat în scopul exproprierii

într-un an de la preluare, scopul fiind acela de a construi un spațiu de joacă,

devenit în Decretul nr. 394/1988 „lucrări tehnico-edilitare”.

- Instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra cererii de aderare la apel formulată de Consiliul local Bacău.

Cu privire la acest ultim motiv de

recurs, la termenul de dezbateri, reprezentantul în instanță al recurenților a

precizat că nu înțelege să îl mai susțină.

Analizând hotărârea atacată în

limitele criticilor formulate de recurenți și în funcție de dovezile administrate

la care se face trimitere prin motivele de recurs, Curtea constată următoarele:

Motivul privind inadmisibilitatea

acțiunii întemeiate pe prevederile Legii nr. 33/1994 nu poate face obiectul

analizei instanței de control judiciar în actuala etapă procesuală, în

condițiile în care hotărârea judecătorească prin care această excepție,

reținută în primă instanță în primul ciclu procesual, a fost respinsă cu

consecința admiterii apelului formulat de reclamanți, desființării sentinței

nr. 187/2005 și trimiterii cauzei spre evocarea fondului la tribunal, nu a fost

recurată de pârâții chemați în judecată.

Decizia prin care Curtea de Apel

Bacău a respins excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților a fost

pronunțată la data de 21 noiembrie 2005, după modificarea art. 297 C. proc.

civ. prin Legea nr. 219/2005.

În condițiile art. 297 alin. (1) C.

proc. civ. (în redactarea în vigoare la data admiterii apelului reclamanților

și a desființării sentinței pronunțată de tribunal în baza excepției

inadmisibilității cererii de chemare în judecată) și ale art. 299 alin. (1) C.

proc. civ., hotărârea dată în apel în primul ciclu procesual era supusă

recursului, cale de atac care însă nu a fost exercitată de către pârâți.

Dacă împotriva deciziei prin care,

admițându-se apelul, a fost desființată sentința primei instanțe, nu s-a

exercitat calea de atac a recursului, conform dispozițiilor art. 377 alin. (2)

pct. 3 C. proc. civ., această hotărâre a devenit irevocabilă.

Or, în prezentul litigiu, decizia

nr. 556 din 21 noiembrie 2005 a Curții de Apel Bacău nu a fost recurată,

intrând în puterea lucrului judecat soluția respingerii excepției

inadmisibilității acțiunii introductive.

Recursul este fondat în limita celui

de-al doilea motiv invocat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Situația reglementată prin art. 35

din Legea nr. 33/1994 are în vedere efectele nefinalizate după emiterea actelor

de expropriere întemeiate pe dispoziții legale anterioare acestei legi.

Art. 35 din Legea nr. 3371994

condiționează restituirea către foștii proprietari a imobilelor expropriate de

neînceperea lucrărilor pentru efectuarea cărora s-a dispus exproprierea.

În prezenta cauză, reclamanților

le-a fost expropriat imobilul compus din 2360 mp și construcție.

Casa a fost demolată, pe o parte din

teren s-au edificat blocuri de locuințe și căi publice de acces iar, conform

raportului de expertiză întocmit în primă instanță, pe terenul revendicat prin

acțiunea promovată de reclamanți (600,77 mp) a fost amenajat un loc de joacă

pentru copii.

Astfel zona din care face parte și

terenul în litigiu este sistematizată și utilizată conform scopului de

utilitate publică pentru care a fost emis Decretul nr. 394/1988, respectiv

„realizarea unui număr de apartamente și a lucrărilor tehnico-edilitare

aferente”.

Faptul că prin construcția

blocurilor de locuințe nu a fost ocupată întreaga suprafață de teren

expropriată nu înseamnă că terenul nu ar fi fost utilizat potrivit scopului

pentru care a fost preluat, pentru a fi incidente dispozițiile art. 35 din

Legea nr. 33/1994.

În toate cazurile, blocurile de

locuințe se proiectează și se construiesc cu păstrarea unor distanțe oarecare

între ele (care variază conform proiectelor de sistematizare), suprafețele

rămase între blocuri nefiind susceptibile de a fi retrocedate foștilor

proprietari, ele fiind folosite ca spații verzi sau pentru diferite utilități

publică, în speță pentru amenajarea unui spațiu de joacă, cu leagăne, bănci,

groapă de nisip protejată cu pereți din scânduri).

Spațiul astfel amenajat se

încadrează în categoria lucrărilor tehnico-edilitare aferente ansamblului de

locuințe și, în mod evident, constituie o lucrare de utilitate publică,

aprecierea contrară a instanțelor anterioare nefiind justificată.

Împrejurarea afirmată de instanța de

apel, în sensul că cei care au amenajat spațiul de joacă sunt „locatarii” se

bazează pe mențiunea făcută de expert, conform căreia „Din declarațiile celor

prezenți la expertiză locul de joacă (...) a fost făcut de către locatarii din

zonă”.

Or, în preambulul raportului de

expertiză se precizează că la efectuarea verificărilor în teren au participat

reclamanții N.E. și P.C., lipsind pârâții, ceea ce înseamnă că reclamanții au

comunicat instanței prin intermediul expertului o anumită situație de fapt

considerată de ei a le fi favorabilă, iar instanțele au transformat acest mod

de comunicare într-un mijloc de probă, contrar oricărei norme procedurale

aplicabilă în materie de probațiune.

Pentru considerentele prezentate, în

baza dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Curtea urmează să

admită recursul, să modifice decizia atacată, în sensul admiterii apelului și

al schimbării în tot a sentinței, cu consecința respingerii cererii de chemare

în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâții

Primarul municipiului Bacău și Consiliul Local al Municipiului Bacău împotriva

deciziei nr. 283 din 13 iunie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția civilă.

Modifică decizia atacată în sensul

că admite apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Bacău și schimbă

sentința nr. 1459/D din 1 noiembrie 2006 a Tribunalului Bacău: respinge

acțiunea formulată de reclamanții N.E. și P.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie

2008.