ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1107/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții N.E. și P.C. au chemat în judecată pe pârâții Primarul municipiului Bacău și Consiliul local al municipiului Bacău, solicitând Tribunalului Bacău, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată la data de 22 noiembrie 2004, obligarea pârâților la retrocedarea suprafeței de cca. 600 mp teren situat în Bacău. În motivarea acțiunii întemeiată pe prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994, reclamanții au arătat că prin Decretul nr. 394/1988 le-a fost expropriat imobilul situat la adresa menționată, compus din teren în suprafață de 2310 mp și casă de locuit și că pe o suprafață de cca. 1500 mp s-au construit blocuri, diferența fiind liberă și neafectată de alte lucrări de utilitate publică.

Cererea a fost inițial înregistrată pe rolul secției comerciale și contencios administrativ a instanței, care s-a desesizat și a înaintat dosarul la secția civilă. Tribunalul Bacău, secția civilă, prin sentința civilă nr. 187 din 30 martie 2005, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, pus în discuția părților din oficiu și a respins acțiunea în baza acestei excepții, motivat de faptul că reclamanții au avut deschisă procedura de retrocedare prevăzută de Legea nr. 10/2001, de care nu au uzat, prevederile Legii nr. 33/1994 nefiind aplicabile.

Urmare a admiterii apelului declarat de reclamanți, Curtea de Apel Bacău (decizia nr. 556 din 21 noiembrie 2005) a desființat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bacău, statuând, în esență, că Legea nr. 33/1994 este o lege organică, având prioritate față de Legea nr. 10/2001 care este o lege ordinară specială cu caracter reparator și că sancțiunea prevăzută de art. 35 din Legea nr. 33/1994 rămâne în continuare aplicabilă în situația în care se dovedește lipsa de interes a beneficiarului exproprierii fără de bunul expropriat. Prin sentința civilă nr. 1459/D din 1 noiembrie 2006, pronunțată în fond după desființare, Tribunalul Bacău, secția civilă, a admis acțiunea, dispunând obligarea pârâților la restituirea către reclamanți a suprafeței de 600,77 mp teren, individualizat conform schiței anexă la raportul de expertiză efectuat de expert S.Ș.

Sentința a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de Primarul municipiului Bacău, potrivit deciziei nr. 283 din 13 iunie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. Pentru a adopta această soluție, instanțele anterioare au reținut că din terenul proprietatea reclamanților, de 2360 mp, expropriat în vederea construirii de blocuri de locuințe, suprafața de 600,77 mp este liberă, neocupată de rețele tehnico-edilitare, respectiv nu a mai fost folosită în scopul exproprierii avut în vedere prin Decretul nr. 394/1988, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 35 din Legea nr. 33/1994. Susținerea formulată prin motivele de apel, în sensul că terenul restituit este afectat de lucrări tehnico-edilitare, respectiv un spațiu de joacă pentru copii, a fost apreciată neîntemeiată, cu motivarea că nu poate fi considerată lucrare tehnico-edilitară amplasarea de către „locatari” pe teren a două leagăne, trei băncuțe și o groapă de nisip.

Excepția inadmisibilității acțiunii a fost înlăturată, instanța de apel făcând trimitere la Decizia nr. VI/1999 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, Secțiile Unite, în recursul în interesul legii privind aplicabilitatea art. 35 din Legea nr. 33/1994 și cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrării în vigoare a legii. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs Primarul municipiului Bacău și Consiliul local Bacău, criticând-o ca fiind nelegală în raport cu cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive: - Acțiunea întemeiată pe Legea nr. 33/1994 este inadmisibilă, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 53 din 4 iunie 2007 dată în interesul legii.

- S-a apreciat nelegal ca fiind îndeplinite condițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, întrucât, chiar dacă terenul este aparent liber, el a fost întrebuințat în scopul exproprierii într-un an de la preluare, scopul fiind acela de a construi un spațiu de joacă, devenit în Decretul nr. 394/1988 „lucrări tehnico-edilitare”. - Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de aderare la apel formulată de Consiliul local Bacău. Cu privire la acest ultim motiv de recurs, la termenul de dezbateri, reprezentantul în instanță al recurenților a precizat că nu înțelege să îl mai susțină.

Analizând hotărârea atacată în limitele criticilor formulate de recurenți și în funcție de dovezile administrate la care se face trimitere prin motivele de recurs, Curtea constată următoarele: Motivul privind inadmisibilitatea acțiunii întemeiate pe prevederile Legii nr. 33/1994 nu poate face obiectul analizei instanței de control judiciar în actuala etapă procesuală, în condițiile în care hotărârea judecătorească prin care această excepție, reținută în primă instanță în primul ciclu procesual, a fost respinsă cu consecința admiterii apelului formulat de reclamanți, desființării sentinței nr. 187/2005 și trimiterii cauzei spre evocarea fondului la tribunal, nu a fost recurată de pârâții chemați în judecată.

Decizia prin care Curtea de Apel Bacău a respins excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților a fost pronunțată la data de 21 noiembrie 2005, după modificarea art. 297 C. proc. civ. prin Legea nr. 219/2005. În condițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. (în redactarea în vigoare la data admiterii apelului reclamanților și a desființării sentinței pronunțată de tribunal în baza excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată) și ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată în apel în primul ciclu procesual era supusă recursului, cale de atac care însă nu a fost exercitată de către pârâți. Dacă împotriva deciziei prin care, admițându-se apelul, a fost desființată sentința primei instanțe, nu s-a exercitat calea de atac a recursului, conform dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 3 C. proc.

civ., această hotărâre a devenit irevocabilă. Or, în prezentul litigiu, decizia nr. 556 din 21 noiembrie 2005 a Curții de Apel Bacău nu a fost recurată, intrând în puterea lucrului judecat soluția respingerii excepției inadmisibilității acțiunii introductive. Recursul este fondat în limita celui de-al doilea motiv invocat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Situația reglementată prin art. 35 din Legea nr. 33/1994 are în vedere efectele nefinalizate după emiterea actelor de expropriere întemeiate pe dispoziții legale anterioare acestei legi. Art. 35 din Legea nr. 3371994 condiționează restituirea către foștii proprietari a imobilelor expropriate de neînceperea lucrărilor pentru efectuarea cărora s-a dispus exproprierea.

În prezenta cauză, reclamanților le-a fost expropriat imobilul compus din 2360 mp și construcție. Casa a fost demolată, pe o parte din teren s-au edificat blocuri de locuințe și căi publice de acces iar, conform raportului de expertiză întocmit în primă instanță, pe terenul revendicat prin acțiunea promovată de reclamanți (600,77 mp) a fost amenajat un loc de joacă pentru copii. Astfel zona din care face parte și terenul în litigiu este sistematizată și utilizată conform scopului de utilitate publică pentru care a fost emis Decretul nr. 394/1988, respectiv „realizarea unui număr de apartamente și a lucrărilor tehnico-edilitare aferente”. Faptul că prin construcția blocurilor de locuințe nu a fost ocupată întreaga suprafață de teren expropriată nu înseamnă că terenul nu ar fi fost utilizat potrivit scopului pentru care a fost preluat, pentru a fi incidente dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.

În toate cazurile, blocurile de locuințe se proiectează și se construiesc cu păstrarea unor distanțe oarecare între ele (care variază conform proiectelor de sistematizare), suprafețele rămase între blocuri nefiind susceptibile de a fi retrocedate foștilor proprietari, ele fiind folosite ca spații verzi sau pentru diferite utilități publică, în speță pentru amenajarea unui spațiu de joacă, cu leagăne, bănci, groapă de nisip protejată cu pereți din scânduri). Spațiul astfel amenajat se încadrează în categoria lucrărilor tehnico-edilitare aferente ansamblului de locuințe și, în mod evident, constituie o lucrare de utilitate publică, aprecierea contrară a instanțelor anterioare nefiind justificată.

Împrejurarea afirmată de instanța de apel, în sensul că cei care au amenajat spațiul de joacă sunt „locatarii” se bazează pe mențiunea făcută de expert, conform căreia „Din declarațiile celor prezenți la expertiză locul de joacă (...) a fost făcut de către locatarii din zonă”. Or, în preambulul raportului de expertiză se precizează că la efectuarea verificărilor în teren au participat reclamanții N.E. și P.C., lipsind pârâții, ceea ce înseamnă că reclamanții au comunicat instanței prin intermediul expertului o anumită situație de fapt considerată de ei a le fi favorabilă, iar instanțele au transformat acest mod de comunicare într-un mijloc de probă, contrar oricărei norme procedurale aplicabilă în materie de probațiune.

Pentru considerentele prezentate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Curtea urmează să admită recursul, să modifice decizia atacată, în sensul admiterii apelului și al schimbării în tot a sentinței, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâții Primarul municipiului Bacău și Consiliul Local al Municipiului Bacău împotriva deciziei nr. 283 din 13 iunie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Bacău și schimbă sentința nr. 1459/D din 1 noiembrie 2006 a Tribunalului Bacău: respinge acțiunea formulată de reclamanții N.E. și P.C. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2008.