ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5522/2010

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 885 din 20

mai 2009 a Tribunalului Bacău s-a respins contestația înaintată de reclamanții R.E.,

D.A., P.P. și P.A. împotriva Dispoziției nr. 381/2007 emisă de Președintele

Consiliului Județean Bacău.

Pentru a pronunța această hotărâre

au fost reținute următoarele considerente:

Prin Decretul de expropriere nr.

15/1959 a fost preluată abuziv de către Statul Român, suprafața de 4,25 ha de la T.S., antecesorul contestatorilor.

Din această suprafață le-a fost

restituită suprafața de 1,71 ha în baza Legii nr. 18/1991 eliberându-li-se

contestatorilor Titlul de proprietate nr. 2218 din 28 mai 2001.

Cu privire la diferența de teren

solicitată s-a reținut că la data preluării abuzive acesta se situa în

extravilanul municipiului Bacău, situație în care sunt incidente dispozițiile art.

8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, respectiv imobilul nu intră sub incidența

Legii nr. 10/2001 regimul juridic al acestuia fiind reglementat de prevederile

Legilor fondului funciar.

Această situație rezultă și din

concluziile raportului de expertiză, făcându-se mențiune despre planul parcelar

al terenurilor propuse pentru exproprierea comunei Vasile Roaită, județul

Bacău, reieșind că terenul amplasat în parcela 644 din care face parte și

terenul solicitat, era amplasat în extravilan.

În consecință pârâta a procedat

corect atunci când a respins notificarea pe motiv că acesta nu intră sub

incidența Legii nr. 10/2001.

Pe de altă parte, pârâta trebuie să

aplice prevederile pct. 8.1 din H.G. nr. 250/2007, respectiv în cazul în care

s-au depus notificări cu privire la imobilele care intră sub incidența legilor

fondului funciar acestea urmează a fi înaintate în vederea soluționării

comisiilor locale constituite potrivit Legii nr. 18/1991.

Așadar, după rămânerea definitivă a

prezentei sentințe se impune trimiterea notificării către Comisia Locală Bacău

în vederea analizării pe fond a notificării pe baza legilor fondului funciar.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel reclamanții R.E., D.A., P.P., P.A., iar prin decizia civilă nr. 4

din 22 ianuarie 2010 a Curții de Apel Bacău s-a admis apelul reclamanților, s-a

schimbat în tot hotărârea instanței de fond în sensul admiterii contestației,

s-a desființat Dispoziția nr. 381/2007 și s-a dispus restituirea notificării la Consiliul Județean Bacău pentru soluționare pe fond pentru suprafața de 19.862,90 mp (marcată

cu roșu în expertiza T.).

Pentru a pronunța această hotărâre

au fost reținute următoarele considerente:

În cauză, litigiul se poartă asupra

aplicabilității sau nu a măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001

terenului (în suprafață de 2,6 ha - conform investirii) preluat prin

expropriere conform Decretului nr. 115/1959 (fila 97-102 d. fond) de la autorul

apelanților reclamanți, defunctul T.S., prin prisma dispozițiilor art. 8 din Legea

nr. 10/2001 în forma de la data soluționării notificării nr. 327 din 12

noiembrie 2001 ( fila 56 ) prin Dispoziția 381 din 6 decembrie 2007 (fila 4).

Intimatul a susținut că nu li se

aplică dispozițiile reparatorii apelanților reclamanți întrucât, la data

exproprierii, imobilul era situat în extravilan, situație exclusă de art. 8 din

Legea nr. 10/2001 republicată, cu modificări, în forma de la data soluționării

notificării (6 decembrie 2007), de la incidența respectivei legi speciale de

reparație.

Apelanții reclamanți au adoptat

opinia contrară apreciind că nu le este opozabilă modificarea defavorabilă a

legii din moment ce nu au nici o culpă în nesoluționarea în termen a

notificării lor, respectiv că interpretarea textului noii forme a art. 8 din Legea

nr. 10/2001 nu trebuie făcută în sensul unor condiții cumulative, ci distincte.

Ori, pornindu-se de la principiul de

drept

tempus regit actum

și de la dispozițiile constituționale prevăzute

în art. 15 alin. (2) din Constituție, privind neretroactivitatea legii civile,

apreciem că singura interpretare adecvată voinței legiuitorului este că în

cazul apelanților reclamanți nu se aplicau dispozițiile art. 8 din Legea nr.

10/2001. în forma modificată la data emiterii dispoziției contestate, ci cele

de la momentul la care a expirat termenul legal de soluționare a notificării

după investirea dispusă prin sentința civilă nr. 305/2002 a Tribunalului Bacău

(fila 52-53) - 21 aprilie 2003 (primind actele de la Primăria Bacău la 17 februarie 2003 - fila 51), dispoziții care nu făceau nici o referire la

situarea în extravilan la data preluării abuzive ori a notificării, ci doar la

terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991

republicată și prin Legea nr. 1/2000; în spiritul aceleiași interpretări stă și

faptul că legea nouă nu poate modifica starea legală anterioară, cu privire la

anumite raporturi reglementate exclusiv în favoarea celor cărora li se

adresează, fără a afecta un drept câștigat și o speranță legitimă de a

beneficia de dispozițiile legii mai favorabile.

Simpla împrejurare de fapt constând

în soluționarea cu întârziere a notificării de către intimat nu poate să creeze

situații dezavantajoase reclamanților care au fost diligenți și de

bună-credință în parcurgerea procedurii speciale a Legii 10/2001, aceștia

trebuind să beneficieze de o soluționare a notificării conform art. 1 din Legea

nr. 10/2001 prin restituire în natură sau echivalent în condițiile legii.

Prin urmare, nu mai prezintă

relevanță dacă s-a dovedit sau nu că la data preluării terenul era amplasat în

extravilan și nici că nu s-a contestat de către reclamanți concluzia expertului

T. privind această amplasare.

Însă, sub aspectul întinderii

dreptului apelanților reclamanți se reține că nu se justifica solicitarea

pentru suprafața de 2,6 ha - așa cum s-a solicitat în notificare și acțiune, ci

doar pentru suprafața de 19.862,90 mp ( identificați cu roșu în expertiza T. -

fila 118-119) întrucât:

- în fosta comună Vasile Roaită,

jud. Bacău autorul reclamanților deținea conform rolului (fila 64-65 ) 4,25 ha teren din care s-a preluat abuziv 3 ha ( fila 98);

- din cele 3 ha li s-a restituit la Legea nr. 18/1991 suprafața de 5.470 mp conform T.P. 221828/2001 (fila 44),

concluziilor expertului T. și recunoașterii reclamanților, rămânând suprafața

de 24.530 mp

- însă din suprafața de 24.530 mp pentru

suprafața de 4.667,10 mp ( albastru expertiză T.) - cerută și la Legea nr. 18/1991 (conform susținerii apelanților în cererea de apel și precizărilor de la

termenul din 28 octombrie 2009) - li s-a dat soluție de respingere de către

Comisia locală Bacău de aplicare a legii 18 - necontestată de către apelanți (

vezi precizările de la 9 decembrie 2009) - și, respectiv s-au eliberat titluri la Legea nr. 18/1991 unor terțe persoane, titluri valabile și în prezent - prin nefinalizarea

demersurilor judiciare ale reclamanților (fila 133- 134); ori pentru a se

aplica regula prevăzută de art. 8.1 din H.G. nr. 498/2003, regăsită și îi

practica Înaltei Curți de Casație și Justiție (Dec. 5776/2007 - fi.127-129)

depusă de apelanți, trebuia nu numai să nu se 1 soluționat solicitarea la Legea nr. 18/1991, ci și să fie disponibile, ceea ce nu este cazul în speță.

- numai pentru diferența de

19.862,90 mp intimatul are calitatea de unitate deținătoare în accepțiunea

Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâtul Consiliul Județean Bacău solicitând modificarea ei în

sensul respingerii apelului.

Criticile aduse hotărârii instanței

de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:

Se susține că instanța de apel a

făcut o greșită interpretare și aplicare a legii prin prisma dispozițiilor art.

8 din Legea nr. 10/2001, întrucât terenul din litigiu nu intră sub incidența

Legii nr. 10/2001, ținând seama și de faptul că reclamanții au avut

posibilitatea contestării în instanță a Hotărârii Comisiei județene de aplicare

a Legii nr. 18/1991 prin care li s-a respins contestația ca neîntemeiată.

O altă critică vizează faptul că

instanța de apel nu a luat în considerare nici raportul de expertiză efectuat

la solicitarea reclamanților.

Recurentul susține că sunt incidente

dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Recurentul a solicitat judecarea

cauzei în lipsă (fila 4).

Examinând hotărârea atacată prin

prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat.

Instanța de apel, față de obiectul

dedus judecății, de dispozițiile sentinței civile nr. 305/2002 a Tribunalului

Bacău, a analizat raporturile juridice dintre părți prin prisma principiului

tempus

regit actum

și a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituția României

privind neretroactivitatea legii civile.

Or, nesolutionarea în termenul legal,

a notificării, generează imposibilitatea persoanelor îndreptățite de a se

bucura de bunul imobil ce le aparținea și de care au fost lipsite o perioadă

mai mare de timp.

Potrivit art. 8 din Legea nr.

10/2001 nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în

extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării,

precum și de cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului

funciar, Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările

ulterioare.

Ipoteza textului art. 8 din Legea

nr. 10/2001 (care vine să definească obiectul de reglementare a acestui act

normativ, în corelație cu art. 1 și art. 6 din Legea nr. 10/2001), este aceea

în care imobilele prin regimul lor juridic făceau posibilă reparația în baza

legilor fondului funciar și nu a ceea în care s-ar fi formulat o simplă

solicitare în temeiul acelei legi.

În acest sens, sintagma „imobile

solicitate” din textul art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu pune condiția ca

imobilele să nu fi fost cerute spre reconstituire în temeiul legilor fondului

funciar (această sintagmă fiind parte componentă din denumirea integrală a

Legii nr. 10/2001 preluată ca atare în conținutul art. 8 din Legea nr.

10/2001).

Or, din perspectiva celor expuse,

recursul pârâtului urmează a fi respins ca nefondat, nefiind incidente

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În temeiul art. 274 C. proc. civ.

urmează a fi obligat recurentul să plătească intimaților 1000 lei cheltuieli de

judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Consiliul Județean Bacău împotriva deciziei civile nr. 4

din 22 ianuarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori,

familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.

Obligă pârâtul la plata sumei de

1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către reclamanții R.E., D.A., P.P.

și P.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

octombrie 2010.