ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7411/2011

Prin Decizia nr. 113 din 11 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții F.C., F.C., F.V.I. împotriva Sentinței civile nr. 508/D din 31martie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în contradictoriu cu intimații-pârâți Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bacău și Municipiul Bacău prin Primar. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele considerente: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 24 septembrie 2009, reclamanții F.C., F.V.-I. și F.C. au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Bacău și Primarul Municipiului Bacău, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea parțială a Dispoziției nr. 3858 din 18 august 2009 emisă de Primarul mun.

Bacău, respectiv a art. 3 și a art. 6 și obligarea pârâților la acordarea de măsuri reparatorii prin compensare cu alte bunuri, anularea parțială a Dispoziției nr. 3859 din 18 august 2009, respectiv art. 1, în ceea ce privește suprafața și loturile reconstituite, art. 3 și art. 6, obligarea pârâților la restituirea în natură a întregii suprafețe disponibile pe vechiul amplasament și acordarea de măsuri reparatorii prin compensare cu alte bunuri, cu cheltuieli de judecată. La termenul de judecată din 03 februarie 2010, reclamanții și-au precizat cererea arătând că se judecă cu municipiul Bacău, prin primar. Prin Sentința civilă 508 din 31 martie 2010 a Tribunalului Bacău s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, dispunându-se respingerea cererii, în considerarea următoarelor motive: Prin Dispoziția emisă de Primarul mun.

Bacău nr. 3858 din 18 august 2009 s-a restituit reclamanților terenul în suprafață de 583 mp, situat în Bacău, str. O. nr. 8 și s-a respins cererea de restituire în natură, propunându-se despăgubiri conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru imobilul-casă și pentru suprafața de teren de 108 mp, situate la aceeași adresă, motivat de faptul că aceste imobile sunt deținute legal de alte persoane. Prin Dispoziția nr. 3859/2009 emisă de Primarul mun. Bacău, s-a restituit reclamanților terenul în suprafață totală de 1840 mp, compus din trei loturi, situate în str. O. nr. 68 D, C, E și s-a respins cererea de restituire în natură, propunându-se despăgubiri conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005 pentru suprafața de teren de 1563, 54 mp, ce nu se poate restitui în natură, fiind ocupată de rețele edilitare, blocuri de locuințe și proprietăți private.

Anterior emiterii dispozițiilor contestate, reclamanții au încheiat împreună cu numiții L.G. și G.N. un contract de cesiune a drepturilor litigioase pentru imobilele ce au făcut obiectul acestor dispoziții, autentificat sub nr. 2031 din 20 august 2008 de BNP N. din București. Din cuprinsul contractului reiese că părțile au avut în vedere, la acel moment, dosarul nr. 6122/110/2007 aflat pe rolul Tribunalului Bacău, nesoluționat la data respectivă, prin care reclamanții îl chemaseră în judecată pe Primarul mun. Bacău pentru emiterea unei dispoziții motivate de soluționare a notificărilor privind imobilele situate în str. O. nr. 8 și respectiv nr. 68. Cu toate acestea, din același paragraf, precum și din cel subsecvent rezultă că drepturile litigioase privesc retrocedarea în baza Legii nr. 10/2001 a acestor imobile și se compun din toate drepturile asupra acelor imobile.

Instanța a apreciat că, urmare a acestui contract, numiții L.G. și G.N. au devenit continuatorii reclamanților în ceea ce privește valorificarea oricăror drepturi conferite de Legea nr. 1/2001, ca urmare a depunerii notificării de către reclamanți, inclusiv cel de a formula contestație, conform art. 26 alin. (3) din lege, împotriva dispoziției emise de primar. De-altfel, în dosarul nr. 6122/110/2007, cesionarii au fost introduși în cauză imediat după încheierea contractului, deci în prezenta cauză cu atât mai mult trebuia să figureze în calitate de reclamanți. Împrejurarea că dispozițiile contestate se referă la reclamanții-cedenți și au fost comunicate acestora nu este de natură să le confere acestora calitate procesuală activă, fiind evident că dispozițiile respective i-au menționat atâta vreme cât au fost soluționate notificările formulate de aceștia.

Asupra apelului formulat în cauză de către reclamanți s-au reținut următoarele: Anterior emiterii dispozițiilor, la 20 august 2008, cei trei reclamanți au cedat lui L.G. și G.N. toate drepturile asupra imobilelor situate în Bacău, str. O. nr. 8 (actual 10) și respectiv O. 66. Contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat la Biroul Notarial N. sub nr. 2031 din 20 august 2008 a fost depus la dosarul administrativ al Comisiei interne de analiză a notificărilor, așa cum reiese din raportul de analiză din 3 august 2009. Același contract a fost depus în dosarul 6122/110/2007 cesionarii fiind introduși în cauză în locul reclamanților. Or, în aceste condiții, în mod corect a apreciat prima instanță că excepția lipsei calității procesuale active este întemeiată.

Nu trebuie confundată calitatea de persoană îndreptățită (calitate pe care o au în temeiul Legii 10/2001) cu calitatea procesuală activă. Calitatea de persoană îndreptățită nu se pierde prin cedarea dreptului litigios,în schimb, calitate procesuală activă, în cazul cesiunii de drepturi litigioase dobândește cesionarul, singurul care se poate adresa instanței pentru a ataca dispoziția emisă. În caz contrar ar lipsi de eficiență juridică acel contract de cesiune de drepturi litigioase. Faptul că dispoziția trebuia sau nu să se refere la cesionari, precum și chestiunile de fond, reprezintă o problemă care putea fi analizată exclusiv în cadrul unei acțiuni introduse de persoanele care au calitate procesuală activă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții F.C., F.C. și F.V.I., criticând-o pentru următoarele motive: În mod greșit cele două instanțe au respins cererea de apel și respectiv cererea de chemare în judecată deoarece dispoziția s-a emis pe numele lor și, conform Legii nr. 10/2001, erau singurii în măsură a face contestație. Imediat după ce s-a încheiat contractul de cesiune a drepturilor litigioase, domnii L.G. și G.N. au arătat acest lucru Primăriei Bacău și, mai mult decât atât, au intervenit în calitate de cesionari și în procesul pe care îl aveau atunci pe rol și anume dosarul nr. 6122/110/2007 aflat la Tribunalul Bacău. Cu toate acestea, Primăria a emis dispoziția de restituire doar pe numele lor, adică al persoanelor îndreptățite care făcuseră cerere de restituire a proprietăților luate pe nedrept de Statul Român.

Același complet de judecată de la fond a soluționat și Dosarul nr. 9/110/2010, dosar aflat în rejudecare, cu numărul vechi 6122/110/2007, și a apreciat că dosarul a rămas fără obiect din moment ce s-a emis deja dispoziția Primarului. Dacă instanța de fond s-ar fi ghidat pe același principiu după care a soluționat prezenta cauză, ar fi dispus admiterea cererii și obligarea Primarului de a emite dispoziția pe numele cesionarilor de drepturi litigioase și nu ar mai fi apreciat ca fiind legală emiterea dispoziției pe numele lor. Din moment ce cesionarilor nu li s-a emis dispoziția de restituire și nici măcar nu li s-a comunicat ca și persoane interesate, sunt singurii în măsură să conteste această dispoziție pentru că, dacă s-ar fi formulat contestația de către L. și G. s-ar fi respins acțiunea pe lipsa lor de calitate, deoarece nu aveau calitatea de persoane îndreptățite.

Prin promovarea contestației de către persoanele îndreptățite, mai exact cei care au calitatea de moștenitori legali dovedită cu acte de stare civilă, nu s-a adus nicio atingere dreptului cesionarilor deoarece au acționat tot pentru ei, adică pentru a primi tot ce li se cuvenea prin restituirea în natură și în echivalent pentru bunurile ce au aparținut familiei lor și preluate pe nedrept de Statul Român, bunuri ce au fost doar parțial restituite, în condițiile în care exista posibilitatea restituirii acestor bunuri în natură fără a mai fi fărâmițate. S-a pronunțat o decizie netemeinică din moment ce o altă instanță egală în grad le-a dat câștig de cauză și a apreciat că se impune admiterea apelului, desființarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Analizând decizia în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat,în considerarea celor ce succed: Emiterea dispozițiilor de către Primar pe numele cedenților din contractul de cesiune de drepturi litigioase nu le conferă acestora calitatea procesuală de a le contesta, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cum în mod corect s-a reținut în cauză. Aceasta întrucât în cazul contractului de cesiune de drepturi litigioase, prin cesiunea dreptului litigios, calitatea de a reclama realizarea dreptului cedat, inclusiv din punct de vedere procesual, o are cesionarul. În aceste condiții, emiterea dispozițiilor pe numele cedenților, nu-i împiedica pe cesionari să conteste aceste acte, ei fiind, de altfel, singurii care, în temeiul contractului de cesiune de drepturi litigioase, puteau contesta modalitatea de rezolvare a dreptului care le aparținea.

Aceasta cu atât mai mult în ipoteza în care emitentul a avut cunoștință de cesiune, cum este cazul în speță, deși situația ar fi fost similară și în cazul în care emitentul nu ar fi avut cunoștință de intervenirea cesiunii. Neemiterea dispozițiilor pe numele cesionarilor și necomunicarea către ei a acestor acte nu pot lipsi de efecte contractul de cesiune de drepturi litigioase, în temeiul căruia dreptul litigios li s-a transmis împreună cu întreaga procedură aferentă de realizare. A accepta poziția recurenților reclamanți ar însemna să se lipsească de efecte contractul de cesiune de drepturi litigioase.

După cum în mod corect a reținut instanța de apel, într-o situație de genul celei în speță nu se confundă calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001, care rămâne și se apreciază în persoana cedenților, numai că din momentul încheierii contractului de cesiune dreptul litigios aparține cesionarului, acesta având calitate procesuală de a contesta modul în care acesta este realizat. Chiar și în ipoteza în care cedenții ar acționa în numele și în interesul cesionarilor, după încheierea actului de cesiune trebuie să fie mandatați în acest sens - nefăcându-se referire la o asemenea împuternicire în cadrul recursului, iar calitatea procesuală activă nu se transmite oricum către reprezentant.

Legalitatea emiterii dispozițiilor pe numele recurenților reclamanți-cedenți în celălalt dosar nu a fost verificată și confirmată de instanță, aceasta numai a luat act de acest lucru într-un dosar care a avut ca obiect tocmai obligarea la soluționarea notificării, constatând că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect. Odată soluționată notificarea, legalitatea dispoziției emisă în acest sens nu putea fi verificată în cadrul procesual respectiv, ci pe calea contestației permisă de lege. Pe de altă parte, prin dec. nr. 124 din 9 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău s-a trimis cauza pentru rejudecare pe considerentul că prima instanță a dispus scoaterea din cauză a reclamanților și înscrierea ca reclamanți a cesionarilor fără i se da cuvântul sub acest aspect avocatului reclamanților, prezent, încălcându-se principiul disponibilității, reclamanții fiind cei care puteau aprecia dacă continuă sau nu acțiunea și în ce condiții.

Constatând, prin urmare, că în cauză s-a dat relevanța cuvenită efectele contractului de cesiune de drepturi litigioase, în lumina art. 969 coroborat cu art. 1403 C. civ., ceea ce face să nu poată fi primit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., căruia i se circumscriu criticile formulate, Înalta Curte va face aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și va dispune respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții F.C., F.C. și F.V.I. împotriva Deciziei civile nr. 113 din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2011.