ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.10.2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7411/2011

HOTĂRÂRE
21.10.2011
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7411/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Prin Decizia nr. 113

din 11 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu minori, familie,

conflicte de muncă, asigurări sociale, a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamanții F.C., F.C., F.V.I. împotriva Sentinței civile nr. 508/D din

31martie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în contradictoriu cu

intimații-pârâți Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bacău și

Municipiul Bacău prin Primar.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Bacău la data de 24 septembrie 2009, reclamanții F.C., F.V.-I. și

F.C. au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Bacău și Primarul Municipiului

Bacău, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să

dispună anularea parțială a Dispoziției nr. 3858 din 18 august 2009 emisă de

Primarul mun. Bacău, respectiv a art. 3 și a art. 6 și obligarea pârâților la

acordarea de măsuri reparatorii prin compensare cu alte bunuri, anularea

parțială a Dispoziției nr. 3859 din 18 august 2009, respectiv art. 1, în ceea

ce privește suprafața și loturile reconstituite, art. 3 și art. 6, obligarea

pârâților la restituirea în natură a întregii suprafețe disponibile pe vechiul

amplasament și acordarea de măsuri reparatorii prin compensare cu alte bunuri,

cu cheltuieli de judecată.

La termenul de

judecată din 03 februarie 2010, reclamanții și-au precizat cererea arătând că

se judecă cu municipiul Bacău, prin primar.

Prin Sentința civilă

508 din 31 martie 2010 a Tribunalului Bacău s-a admis excepția lipsei calității

procesuale active a reclamanților, dispunându-se respingerea cererii, în

considerarea următoarelor motive:

Prin Dispoziția emisă

de Primarul mun. Bacău nr. 3858 din 18 august 2009 s-a restituit reclamanților

terenul în suprafață de 583 mp, situat în Bacău, str. O. nr. 8 și s-a respins

cererea de restituire în natură, propunându-se despăgubiri conform Titlului VII

al Legii nr. 247/2005, pentru imobilul-casă și pentru suprafața de teren de 108

mp, situate la aceeași adresă, motivat de faptul că aceste imobile sunt

deținute legal de alte persoane.

Prin Dispoziția nr.

3859/2009 emisă de Primarul mun. Bacău, s-a restituit reclamanților terenul în

suprafață totală de 1840 mp, compus din trei loturi, situate în str. O. nr. 68

D, C, E și s-a respins cererea de restituire în natură, propunându-se

despăgubiri conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005 pentru suprafața de

teren de 1563, 54 mp, ce nu se poate restitui în natură, fiind ocupată de

rețele edilitare, blocuri de locuințe și proprietăți private.

Anterior emiterii

dispozițiilor contestate, reclamanții au încheiat împreună cu numiții L.G. și

G.N. un contract de cesiune a drepturilor litigioase pentru imobilele ce au

făcut obiectul acestor dispoziții, autentificat sub nr. 2031 din 20 august 2008

de BNP N. din București.

Din cuprinsul

contractului reiese că părțile au avut în vedere, la acel moment, dosarul nr.

6122/110/2007 aflat pe rolul Tribunalului Bacău, nesoluționat la data

respectivă, prin care reclamanții îl chemaseră în judecată pe Primarul mun.

Bacău pentru emiterea unei dispoziții motivate de soluționare a notificărilor

privind imobilele situate în str. O. nr. 8 și respectiv nr. 68.

Cu toate acestea, din

același paragraf, precum și din cel subsecvent rezultă că drepturile litigioase

privesc retrocedarea în baza Legii nr. 10/2001 a acestor imobile și se compun din

toate drepturile asupra acelor imobile.

Instanța a apreciat

că, urmare a acestui contract, numiții L.G. și G.N. au devenit continuatorii

reclamanților în ceea ce privește valorificarea oricăror drepturi conferite de

Legea nr. 1/2001, ca urmare a depunerii notificării de către reclamanți,

inclusiv cel de a formula contestație, conform art. 26 alin. (3) din lege,

împotriva dispoziției emise de primar.

De-altfel, în dosarul

nr. 6122/110/2007, cesionarii au fost introduși în cauză imediat după

încheierea contractului, deci în prezenta cauză cu atât mai mult trebuia să

figureze în calitate de reclamanți.

Împrejurarea că

dispozițiile contestate se referă la reclamanții-cedenți și au fost comunicate

acestora nu este de natură să le confere acestora calitate procesuală activă,

fiind evident că dispozițiile respective i-au menționat atâta vreme cât au fost

soluționate notificările formulate de aceștia.

Asupra apelului

formulat în cauză de către reclamanți s-au reținut următoarele:

Anterior emiterii

dispozițiilor, la 20 august 2008, cei trei reclamanți au cedat lui L.G. și G.N.

toate drepturile asupra imobilelor situate în Bacău, str. O. nr. 8 (actual 10)

și respectiv O. 66.

Contractul de cesiune

de drepturi litigioase autentificat la Biroul Notarial N. sub nr. 2031 din 20

august 2008 a fost depus la dosarul administrativ al Comisiei interne de

analiză a notificărilor, așa cum reiese din raportul de analiză din 3 august

2009.

Același contract a

fost depus în dosarul 6122/110/2007 cesionarii fiind introduși în cauză în

locul reclamanților.

Or, în aceste

condiții, în mod corect a apreciat prima instanță că excepția lipsei calității

procesuale active este întemeiată.

Nu trebuie confundată

calitatea de persoană îndreptățită (calitate pe care o au în temeiul Legii

10/2001) cu calitatea procesuală activă.

Calitatea de persoană

îndreptățită nu se pierde prin cedarea dreptului litigios,în schimb, calitate

procesuală activă, în cazul cesiunii de drepturi litigioase dobândește

cesionarul, singurul care se poate adresa instanței pentru a ataca dispoziția

emisă.

În caz contrar ar

lipsi de eficiență juridică acel contract de cesiune de drepturi litigioase.

Faptul că dispoziția

trebuia sau nu să se refere la cesionari, precum și chestiunile de fond,

reprezintă o problemă care putea fi analizată exclusiv în cadrul unei acțiuni

introduse de persoanele care au calitate procesuală activă.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții F.C., F.C. și F.V.I., criticând-o pentru

următoarele motive:

În mod greșit cele

două instanțe au respins cererea de apel și respectiv cererea de chemare în

judecată deoarece dispoziția s-a emis pe numele lor și, conform Legii nr.

10/2001, erau singurii în măsură a face contestație.

Imediat după ce s-a

încheiat contractul de cesiune a drepturilor litigioase, domnii L.G. și G.N. au

arătat acest lucru Primăriei Bacău și, mai mult decât atât, au intervenit în

calitate de cesionari și în procesul pe care îl aveau atunci pe rol și anume

dosarul nr. 6122/110/2007 aflat la Tribunalul Bacău. Cu toate acestea, Primăria

a emis dispoziția de restituire doar pe numele lor, adică al persoanelor

îndreptățite care făcuseră cerere de restituire a proprietăților luate pe

nedrept de Statul Român.

Același complet de

judecată de la fond a soluționat și Dosarul nr. 9/110/2010, dosar aflat în

rejudecare, cu numărul vechi 6122/110/2007, și a apreciat că dosarul a rămas

fără obiect din moment ce s-a emis deja dispoziția Primarului. Dacă instanța de

fond s-ar fi ghidat pe același principiu după care a soluționat prezenta cauză,

ar fi dispus admiterea cererii și obligarea Primarului de a emite dispoziția pe

numele cesionarilor de drepturi litigioase și nu ar mai fi apreciat ca fiind

legală emiterea dispoziției pe numele lor.

Din moment ce

cesionarilor nu li s-a emis dispoziția de restituire și nici măcar nu li s-a

comunicat ca și persoane interesate, sunt singurii în măsură să conteste

această dispoziție pentru că, dacă s-ar fi formulat contestația de către L. și

calitatea de persoane îndreptățite.

Prin promovarea

contestației de către persoanele îndreptățite, mai exact cei care au calitatea

de moștenitori legali dovedită cu acte de stare civilă, nu s-a adus nicio

atingere dreptului cesionarilor deoarece au acționat tot pentru ei, adică

pentru a primi tot ce li se cuvenea prin restituirea în natură și în echivalent

pentru bunurile ce au aparținut familiei lor și preluate pe nedrept de Statul

Român, bunuri ce au fost doar parțial restituite, în condițiile în care exista

posibilitatea restituirii acestor bunuri în natură fără a mai fi fărâmițate.

S-a pronunțat o

decizie netemeinică din moment ce o altă instanță egală în grad le-a dat câștig

de cauză și a apreciat că se impune admiterea apelului, desființarea sentinței

civile și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Analizând decizia în

raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat,în considerarea celor ce succed:

Emiterea

dispozițiilor de către Primar pe numele cedenților din contractul de cesiune de

drepturi litigioase nu le conferă acestora calitatea procesuală de a le

contesta, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cum în mod corect

s-a reținut în cauză.

Aceasta întrucât în

cazul contractului de cesiune de drepturi litigioase, prin cesiunea dreptului

litigios, calitatea de a reclama realizarea dreptului cedat, inclusiv din punct

de vedere procesual, o are cesionarul.

În aceste condiții,

emiterea dispozițiilor pe numele cedenților, nu-i împiedica pe cesionari să

conteste aceste acte, ei fiind, de altfel, singurii care, în temeiul

contractului de cesiune de drepturi litigioase, puteau contesta modalitatea de

rezolvare a dreptului care le aparținea. Aceasta cu atât mai mult în ipoteza în

care emitentul a avut cunoștință de cesiune, cum este cazul în speță, deși

situația ar fi fost similară și în cazul în care emitentul nu ar fi avut

cunoștință de intervenirea cesiunii.

Neemiterea

dispozițiilor pe numele cesionarilor și necomunicarea către ei a acestor acte

nu pot lipsi de efecte contractul de cesiune de drepturi litigioase, în temeiul

căruia dreptul litigios li s-a transmis împreună cu întreaga procedură aferentă

de realizare.

A accepta poziția

recurenților reclamanți ar însemna să se lipsească de efecte contractul de

cesiune de drepturi litigioase.

După cum în mod

corect a reținut instanța de apel, într-o situație de genul celei în speță nu

se confundă calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001,

care rămâne și se apreciază în persoana cedenților, numai că din momentul

încheierii contractului de cesiune dreptul litigios aparține cesionarului,

acesta având calitate procesuală de a contesta modul în care acesta este

realizat. Chiar și în ipoteza în care cedenții ar acționa în numele și în

interesul cesionarilor, după încheierea actului de cesiune trebuie să fie

mandatați în acest sens - nefăcându-se referire la o asemenea împuternicire în

cadrul recursului, iar calitatea procesuală activă nu se transmite oricum către

reprezentant.

Legalitatea emiterii

dispozițiilor pe numele recurenților reclamanți-cedenți în celălalt dosar nu a

fost verificată și confirmată de instanță, aceasta numai a luat act de acest

lucru într-un dosar care a avut ca obiect tocmai obligarea la soluționarea

notificării, constatând că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

Odată soluționată notificarea, legalitatea dispoziției emisă în acest sens nu

putea fi verificată în cadrul procesual respectiv, ci pe calea contestației

permisă de lege. Pe de altă parte, prin dec. nr. 124 din 9 noiembrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Bacău s-a trimis cauza pentru rejudecare pe

considerentul că prima instanță a dispus scoaterea din cauză a reclamanților și

înscrierea ca reclamanți a cesionarilor fără i se da cuvântul sub acest aspect

avocatului reclamanților, prezent, încălcându-se principiul disponibilității,

reclamanții fiind cei care puteau aprecia dacă continuă sau nu acțiunea și în

ce condiții.

Constatând, prin

urmare, că în cauză s-a dat relevanța cuvenită efectele contractului de cesiune

de drepturi litigioase, în lumina art. 969 coroborat cu art. 1403 C. civ., ceea

ce face să nu poată fi primit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., căruia i se circumscriu criticile formulate, Înalta Curte va face

aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și va dispune respingerea recursului

ca nefondat.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanții F.C., F.C. și F.V.I. împotriva Deciziei civile

nr. 113 din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze

minori, familie, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-05-07
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2841/2010
daunelor cominatorii s-a considerat că este neîntemeiat, nefiind îndeplinite cerințele art. 580 3 alin. (5) C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 117 din 14 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu minori și de familie,
ÎCCJ 2011-03-04
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1971/2011
. Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia civilă nr. 321 din 23 iulie 2007, în rejudecare, a admis apelurile, a desființat sentința civilă nr. 406 din 14 iunie 2005 și a trimis cauza spre rejudecare tribunalului. Reclamanții au at
ÎCCJ 2009-01-13
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 146/2009
în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, republicată, notificare, care a fost depusă la 14 februarie 2002 al B.E.J. C.I. din Bacău și comunicată Primăriei municipiului Bacău. În aceste condiții potrivit art. 25 și art. 26 din
ÎCCJ 2012-09-20
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5481/2012
Asupra contestației în anulare de față constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 86 din 20 mai 2009 a Tribunalului Bacău, a fost admisă în parte contestația formulată de reclamanta T.C., prin procurator T.M. în contradictoriu cu pârâtu
ÎCCJ 2011-06-09
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4967/2011
atâta timp cât prin dispoziția emisă au fost rezolvate ambele capete de cerere. Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, prin decizia nr. 87 din 13 septembrie 2010 a admis apelul
Sursă