ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7411/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7411/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Prin Decizia nr. 113
din 11 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu minori, familie,
conflicte de muncă, asigurări sociale, a respins ca nefondat apelul declarat de
reclamanții F.C., F.C., F.V.I. împotriva Sentinței civile nr. 508/D din
31martie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în contradictoriu cu
intimații-pârâți Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bacău și
Municipiul Bacău prin Primar.
Pentru a pronunța
această hotărâre, Curtea a reținut următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Bacău la data de 24 septembrie 2009, reclamanții F.C., F.V.-I. și
F.C. au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Bacău și Primarul Municipiului
Bacău, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să
dispună anularea parțială a Dispoziției nr. 3858 din 18 august 2009 emisă de
Primarul mun. Bacău, respectiv a art. 3 și a art. 6 și obligarea pârâților la
acordarea de măsuri reparatorii prin compensare cu alte bunuri, anularea
parțială a Dispoziției nr. 3859 din 18 august 2009, respectiv art. 1, în ceea
ce privește suprafața și loturile reconstituite, art. 3 și art. 6, obligarea
pârâților la restituirea în natură a întregii suprafețe disponibile pe vechiul
amplasament și acordarea de măsuri reparatorii prin compensare cu alte bunuri,
cu cheltuieli de judecată.
La termenul de
judecată din 03 februarie 2010, reclamanții și-au precizat cererea arătând că
se judecă cu municipiul Bacău, prin primar.
Prin Sentința civilă
508 din 31 martie 2010 a Tribunalului Bacău s-a admis excepția lipsei calității
procesuale active a reclamanților, dispunându-se respingerea cererii, în
considerarea următoarelor motive:
Prin Dispoziția emisă
de Primarul mun. Bacău nr. 3858 din 18 august 2009 s-a restituit reclamanților
terenul în suprafață de 583 mp, situat în Bacău, str. O. nr. 8 și s-a respins
cererea de restituire în natură, propunându-se despăgubiri conform Titlului VII
al Legii nr. 247/2005, pentru imobilul-casă și pentru suprafața de teren de 108
mp, situate la aceeași adresă, motivat de faptul că aceste imobile sunt
deținute legal de alte persoane.
Prin Dispoziția nr.
3859/2009 emisă de Primarul mun. Bacău, s-a restituit reclamanților terenul în
suprafață totală de 1840 mp, compus din trei loturi, situate în str. O. nr. 68
D, C, E și s-a respins cererea de restituire în natură, propunându-se
despăgubiri conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005 pentru suprafața de
teren de 1563, 54 mp, ce nu se poate restitui în natură, fiind ocupată de
rețele edilitare, blocuri de locuințe și proprietăți private.
Anterior emiterii
dispozițiilor contestate, reclamanții au încheiat împreună cu numiții L.G. și
G.N. un contract de cesiune a drepturilor litigioase pentru imobilele ce au
făcut obiectul acestor dispoziții, autentificat sub nr. 2031 din 20 august 2008
de BNP N. din București.
Din cuprinsul
contractului reiese că părțile au avut în vedere, la acel moment, dosarul nr.
6122/110/2007 aflat pe rolul Tribunalului Bacău, nesoluționat la data
respectivă, prin care reclamanții îl chemaseră în judecată pe Primarul mun.
Bacău pentru emiterea unei dispoziții motivate de soluționare a notificărilor
privind imobilele situate în str. O. nr. 8 și respectiv nr. 68.
Cu toate acestea, din
același paragraf, precum și din cel subsecvent rezultă că drepturile litigioase
privesc retrocedarea în baza Legii nr. 10/2001 a acestor imobile și se compun din
toate drepturile asupra acelor imobile.
Instanța a apreciat
că, urmare a acestui contract, numiții L.G. și G.N. au devenit continuatorii
reclamanților în ceea ce privește valorificarea oricăror drepturi conferite de
Legea nr. 1/2001, ca urmare a depunerii notificării de către reclamanți,
inclusiv cel de a formula contestație, conform art. 26 alin. (3) din lege,
împotriva dispoziției emise de primar.
De-altfel, în dosarul
nr. 6122/110/2007, cesionarii au fost introduși în cauză imediat după
încheierea contractului, deci în prezenta cauză cu atât mai mult trebuia să
figureze în calitate de reclamanți.
Împrejurarea că
dispozițiile contestate se referă la reclamanții-cedenți și au fost comunicate
acestora nu este de natură să le confere acestora calitate procesuală activă,
fiind evident că dispozițiile respective i-au menționat atâta vreme cât au fost
soluționate notificările formulate de aceștia.
Asupra apelului
formulat în cauză de către reclamanți s-au reținut următoarele:
Anterior emiterii
dispozițiilor, la 20 august 2008, cei trei reclamanți au cedat lui L.G. și G.N.
toate drepturile asupra imobilelor situate în Bacău, str. O. nr. 8 (actual 10)
și respectiv O. 66.
Contractul de cesiune
de drepturi litigioase autentificat la Biroul Notarial N. sub nr. 2031 din 20
august 2008 a fost depus la dosarul administrativ al Comisiei interne de
analiză a notificărilor, așa cum reiese din raportul de analiză din 3 august
2009.
Același contract a
fost depus în dosarul 6122/110/2007 cesionarii fiind introduși în cauză în
locul reclamanților.
Or, în aceste
condiții, în mod corect a apreciat prima instanță că excepția lipsei calității
procesuale active este întemeiată.
Nu trebuie confundată
calitatea de persoană îndreptățită (calitate pe care o au în temeiul Legii
10/2001) cu calitatea procesuală activă.
Calitatea de persoană
îndreptățită nu se pierde prin cedarea dreptului litigios,în schimb, calitate
procesuală activă, în cazul cesiunii de drepturi litigioase dobândește
cesionarul, singurul care se poate adresa instanței pentru a ataca dispoziția
emisă.
În caz contrar ar
lipsi de eficiență juridică acel contract de cesiune de drepturi litigioase.
Faptul că dispoziția
trebuia sau nu să se refere la cesionari, precum și chestiunile de fond,
reprezintă o problemă care putea fi analizată exclusiv în cadrul unei acțiuni
introduse de persoanele care au calitate procesuală activă.
Împotriva acestei
decizii au declarat recurs reclamanții F.C., F.C. și F.V.I., criticând-o pentru
următoarele motive:
În mod greșit cele
două instanțe au respins cererea de apel și respectiv cererea de chemare în
judecată deoarece dispoziția s-a emis pe numele lor și, conform Legii nr.
10/2001, erau singurii în măsură a face contestație.
Imediat după ce s-a
încheiat contractul de cesiune a drepturilor litigioase, domnii L.G. și G.N. au
arătat acest lucru Primăriei Bacău și, mai mult decât atât, au intervenit în
calitate de cesionari și în procesul pe care îl aveau atunci pe rol și anume
dosarul nr. 6122/110/2007 aflat la Tribunalul Bacău. Cu toate acestea, Primăria
a emis dispoziția de restituire doar pe numele lor, adică al persoanelor
îndreptățite care făcuseră cerere de restituire a proprietăților luate pe
nedrept de Statul Român.
Același complet de
judecată de la fond a soluționat și Dosarul nr. 9/110/2010, dosar aflat în
rejudecare, cu numărul vechi 6122/110/2007, și a apreciat că dosarul a rămas
fără obiect din moment ce s-a emis deja dispoziția Primarului. Dacă instanța de
fond s-ar fi ghidat pe același principiu după care a soluționat prezenta cauză,
ar fi dispus admiterea cererii și obligarea Primarului de a emite dispoziția pe
numele cesionarilor de drepturi litigioase și nu ar mai fi apreciat ca fiind
legală emiterea dispoziției pe numele lor.
Din moment ce
cesionarilor nu li s-a emis dispoziția de restituire și nici măcar nu li s-a
comunicat ca și persoane interesate, sunt singurii în măsură să conteste
această dispoziție pentru că, dacă s-ar fi formulat contestația de către L. și
G. s-ar fi respins acțiunea pe lipsa lor de calitate, deoarece nu aveau
calitatea de persoane îndreptățite.
Prin promovarea
contestației de către persoanele îndreptățite, mai exact cei care au calitatea
de moștenitori legali dovedită cu acte de stare civilă, nu s-a adus nicio
atingere dreptului cesionarilor deoarece au acționat tot pentru ei, adică
pentru a primi tot ce li se cuvenea prin restituirea în natură și în echivalent
pentru bunurile ce au aparținut familiei lor și preluate pe nedrept de Statul
Român, bunuri ce au fost doar parțial restituite, în condițiile în care exista
posibilitatea restituirii acestor bunuri în natură fără a mai fi fărâmițate.
S-a pronunțat o
decizie netemeinică din moment ce o altă instanță egală în grad le-a dat câștig
de cauză și a apreciat că se impune admiterea apelului, desființarea sentinței
civile și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând decizia în
raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este
nefondat,în considerarea celor ce succed:
Emiterea
dispozițiilor de către Primar pe numele cedenților din contractul de cesiune de
drepturi litigioase nu le conferă acestora calitatea procesuală de a le
contesta, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cum în mod corect
s-a reținut în cauză.
Aceasta întrucât în
cazul contractului de cesiune de drepturi litigioase, prin cesiunea dreptului
litigios, calitatea de a reclama realizarea dreptului cedat, inclusiv din punct
de vedere procesual, o are cesionarul.
În aceste condiții,
emiterea dispozițiilor pe numele cedenților, nu-i împiedica pe cesionari să
conteste aceste acte, ei fiind, de altfel, singurii care, în temeiul
contractului de cesiune de drepturi litigioase, puteau contesta modalitatea de
rezolvare a dreptului care le aparținea. Aceasta cu atât mai mult în ipoteza în
care emitentul a avut cunoștință de cesiune, cum este cazul în speță, deși
situația ar fi fost similară și în cazul în care emitentul nu ar fi avut
cunoștință de intervenirea cesiunii.
Neemiterea
dispozițiilor pe numele cesionarilor și necomunicarea către ei a acestor acte
nu pot lipsi de efecte contractul de cesiune de drepturi litigioase, în temeiul
căruia dreptul litigios li s-a transmis împreună cu întreaga procedură aferentă
de realizare.
A accepta poziția
recurenților reclamanți ar însemna să se lipsească de efecte contractul de
cesiune de drepturi litigioase.
După cum în mod
corect a reținut instanța de apel, într-o situație de genul celei în speță nu
se confundă calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001,
care rămâne și se apreciază în persoana cedenților, numai că din momentul
încheierii contractului de cesiune dreptul litigios aparține cesionarului,
acesta având calitate procesuală de a contesta modul în care acesta este
realizat. Chiar și în ipoteza în care cedenții ar acționa în numele și în
interesul cesionarilor, după încheierea actului de cesiune trebuie să fie
mandatați în acest sens - nefăcându-se referire la o asemenea împuternicire în
cadrul recursului, iar calitatea procesuală activă nu se transmite oricum către
reprezentant.
Legalitatea emiterii
dispozițiilor pe numele recurenților reclamanți-cedenți în celălalt dosar nu a
fost verificată și confirmată de instanță, aceasta numai a luat act de acest
lucru într-un dosar care a avut ca obiect tocmai obligarea la soluționarea
notificării, constatând că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.
Odată soluționată notificarea, legalitatea dispoziției emisă în acest sens nu
putea fi verificată în cadrul procesual respectiv, ci pe calea contestației
permisă de lege. Pe de altă parte, prin dec. nr. 124 din 9 noiembrie 2009
pronunțată de Curtea de Apel Bacău s-a trimis cauza pentru rejudecare pe
considerentul că prima instanță a dispus scoaterea din cauză a reclamanților și
înscrierea ca reclamanți a cesionarilor fără i se da cuvântul sub acest aspect
avocatului reclamanților, prezent, încălcându-se principiul disponibilității,
reclamanții fiind cei care puteau aprecia dacă continuă sau nu acțiunea și în
ce condiții.
Constatând, prin
urmare, că în cauză s-a dat relevanța cuvenită efectele contractului de cesiune
de drepturi litigioase, în lumina art. 969 coroborat cu art. 1403 C. civ., ceea
ce face să nu poată fi primit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., căruia i se circumscriu criticile formulate, Înalta Curte va face
aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și va dispune respingerea recursului
ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de reclamanții F.C., F.C. și F.V.I. împotriva Deciziei civile
nr. 113 din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze
minori, familie, conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 octombrie 2011.