ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5481/2012

Asupra contestației

în anulare de față constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 86 din 20 mai 2009 a

Tribunalului Bacău, a fost admisă în parte contestația formulată de reclamanta

T.C., prin procurator T.M. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului

Onești și, în consecință: s-a anulat în parte Dispoziția nr. 195 din 15

ianuarie 2008 emisă de pârât în baza Legii nr. 10/2001, respectiv art. 1 cu

privire la suprafața de teren pentru care se constată calitatea de persoane

îndreptățite și art. 2 în întregime; a fost obligat pârâtul să restituie

reclamantei în natură suprafețele de 677 m.p., 403 m.p., 315 m.p., 300 m.p. și

400 m.p., situate în municipiul Onești, în zona cuprinsă între C.M. și B-dul

R., identificate în schița anexă la raportul de expertiză întocmit expert C.P.;

a fost obligat pârâtul să propună despăgubiri pentru diferența de teren care nu

poate fi restituită în natură în suprafață de 30.000 m.p. și 428,34 m.p.

construcție. A fost obligat pârâtul la 400 RON cheltuieli de judecată către

reclamantă.

Curtea de Apel Bacău,

secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale,

prin Decizia nr. 90 din 17 septembrie 2010 a admis apelul și a schimbat în

parte sentința, în sensul că: a înlăturat dispozițiile privind anularea

Dispoziției nr. 195/2008, sub aspectul întinderii suprafeței pentru care se

constată calitatea de persoană îndreptățită a contestatoarei; a obligat pârâtul

la restituirea în natură a suprafețelor de 384 m.p. hașurată cu verde în

suplimentul de expertiză - expert G. între punctele 10-11-12-13-10, 402 m.p.

hașurată cu verde în aceeași lucrare topo între punctele n-k-g-f-13-10-1-m-n și

296 m.p. hașurată cu verde în aceeași lucrare între punctele 6-7-8-9-6 (total

1082 m.p.); a obligat pârâtul să propună acordarea de despăgubiri pentru

diferența de teren ce nu se poate restitui în natură în suprafață de 27.718

m.p.; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva acestei

decizii, au exercitat calea de atac a recursului, atât reclamanta T.C., cât

pârâtul Primarul Municipiului Onești, soluționate prin Decizia civilă nr. 996/8

februarie 2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul respingerii

recursurilor.

Împotriva Deciziei

civile nr. 90 din 17 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă,

cauze cu minori, familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, T.C. a

formulat contestație în anulare, înregistrată la Înalta Curte de Casație și

Justiție la 15 septembrie 2011.

Competența

soluționării contestației în anulare urmează a fi declinată în favoarea Curții

de Apel Bacău, în considerarea argumentelor ce succed.

La termenul de

astăzi, 20 septembrie 2012, s-a ridicat, din oficiu, excepția necompetenței

instanței supreme de a soluționa contestația în anulare formulată de T.C., în

raport de dispozițiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce face incident

art. 137 din cod.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia

se poate obține, în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, desființarea

unor hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale.

Competența de

soluționare a contestației în anulare aparține instanței a cărei hotărâre se

atacă, principiu enunțat în mod expres în art. 319 alin. (1) C. proc. civ.,

regulă determinată de însăși natura contestației de a constitui o cale

extraordinară de retractare, iar nu de reformare, prin intermediul căreia nu se

realizează un control judiciar obișnuit, fapt ce atrage competența de

soluționare a instanței care a pronunțat hotărârea și nu a instanței

superioare.

Față de formularea și

finalitatea dispozițiilor art. 319 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile de

competență menționate sunt de ordine publică, respectarea lor impunându-se ca

atare.

În speță,

contestatoarea a supus acestei căi de atac Decizia civilă nr. 90 din 17

septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu minori,

familie, conflicte de muncă și asigurări sociale.

În atare situație,

instanța competentă a soluționa contestația în anulare este Curtea de Apel

Bacău, ca instanță ce a pronunțat hotărârea atacată, fapt ce face inutilă

analiza pe fond a contestației, motiv pentru care se va declina competența de

soluționare în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de

soluționare a contestației în anulare formulată de contestatoarea T.C.

împotriva Deciziei civile nr. 90 din 17 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău,

secția civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă și asigurări

sociale, în favoarea Curții de Apel Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AS