ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6619/2012

Asupra recursului civil de față, Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 1169/D din 17 decembrie 2008, Tribunahd Bacău, secția civilă, a admis în parte contestația formulată de contestatorii I.D.S. și S.M. în contradictoriu cu pârâtul Primăria Municipiului Onești. A anulat în parte dispoziția nr. 2325 din 8 mai 2007, emisă de Primarul municipiului Onești, pe care l-a obligat să emită o nouă dispoziție prin care să dispună restituirea în natură a suprafeței de 418 m.p. teren și acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 582 m.p. teren, care nu poate fi restituită în natură. A respins, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că autorul reclamantelor a avut în proprietate imobilul compus din casă și teren în suprafață de 0,10 ha,construcțiile și suprafața de 648 m.p. teren fiind preluate abuziv prin decizia nr. 65/1961, diferența până la 1.000 m.p. fiind preluată fără titlu. În prezent, clădirea a fost demolată, iar din teren nu poate fi restituită decât suprafața de 418 m.p., liberă de construcții, restul terenului fiind ocupat de un bloc de locuințe, căi de acces și rețele utilitare. Prin decizia nr. 68 din 21 iunie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârât.

Instanța de apel a reținut că, din întreaga suprafață de 1.000 m.p. teren, doar suprafața de 648 m.p. a fost preluată cu titlu, diferența fiind preluată fără titlu, fiind incidente dispozițiile art. 1 lit. a) din H.G. nr. 250/2007. A mai arătat că terenul a fost identificat prin expertiza efectuată de expert T., care a constatat că suprafața de 418 m.p. este liberă de construcții și fără rețele edilitare. Prin decizia nr. 3764 din 9 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins ca nefondat recursul declarat de Primarul municipiului Onești. Instanța de recurs a constatat că problema întinderii suprafeței de teren ce a aparținut autorului reclamantelor și care poate fi restituită în natură a fost judicios soluționată, iar expertiza Socaci nu a fost avută în vedere pentru că expertul a făcut simple aprecieri subiective, lipsite de relevanță juridică.

Instanța de recurs a mai constatat că suprafața de teren de 418 m.p. este liberă de construcții și nu cuprinde rețele edilitare. La data de 14 iulie 2011, Primăria municipiului Onești a formulat cerere de repunere în termenul de declarare a apelului și cerere de apel. Apelanta a arătat că, deși reclamantele au arătat că înțeleg să se judece cu Primarul municipiului Onești, instanța a dispus introducerea în cauză, din oficiu, a Primăriei, fără a cita primarul căruia, totuși, i-a comunicat toate actele de procedură ca reprezentant al primăriei. Prin urmare, întreaga judecată a cauzei a fost viciată, municipiul nefiind parte în acest dosar la instanța de fond și neavând calitate procesuală. A mai arătat apelanta că ducerea la îndeplinire a hotărârii poate fi făcută doar de primărie.

Prin decizia nr. 1 din 18 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de Primăria municipiului Onești, prin primar. Instanța de apel a constatat că excepția inadmisibilității are prioritate față de orice altă excepție ce ar putea fi invocată în cauză și că apelanta Primăria Onești, prin Primar nu a fost parte la judecarea cauzei în fața primei instanțe, contrar susținerii sale cum că a fost introdusă din oficiu în cauză și citată prin primar. Astfel, doar pentru primul termen de judecată, cel din 17 octombrie 2007, primăria a fost citată în cauză, ulterior însă, ca urmare a stabilirii cadrului procesual de către instanță, calitate de intimat a avut Municipiul Onești prin Primar.

Pentru acest intimat s-a prezentat, începând cu termenul din 14 noiembrie 2007, un jurist cu delegație emisă de Municipiul Onești, prin primar, iar reprezentanții săi nu au criticat nici un moment citativul, deși puteau solicita rectificarea sa. De altfel și în cuprinsul hotărârii apare menționat ca intimat numai primarul, ca reprezentant al Municipiului Onești, iar comunicarea s-a făcut acestei părți. Prin urmare, o eventuală eroare a calității Primarului întemeiată pe citarea inițială nu poate fi primită, întrucât nu a fost menținută de instanță prin actele procesuale ulterioare. Nici în căile de atac nu s-a invocat vreo neregularitate privind cadrul procesual. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Primăria municipiului Onești, prin primar.

Fără a invoca vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., recurenta a reiterat, atât în formă cât și în conținut, criticile formulate în apel. Recursul declarat este nul, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Dezvoltarea motivelor de recurs presupune prezentarea tuturor argumentelor de drept de care înțelege să se folosească partea pentru a demonstra că hotărârea atacată este nelegală și pentru a combate argumentele de drept invocate de instanță în susținerea soluției pronunțate, nefiind suficientă simpla menționare a motivelor de recurs reglementate de art. 304 din C. proc.

civ. De asemenea, motivarea în drept a recursului, înseamnă abordarea punctuală a tuturor elementelor de drept reținute prin hotărârea atacată și combaterea acestora cu argumente care au legătură cu rezolvările în drept date de instanță. În cauză, însă, motivele de recurs prezentate de recurentă reprezintă o reiterare a criticilor formulate prin cererea de declarare a apelului și nu constituie critici ale hotărârii pronunțate de instanța de apel, ci critici ale hotărârii pronunțate de prima instanță. Astfel, se constată că motivele de recurs sunt, în fapt, copia motivelor de apel, neadaptate la calea de atac specifică a recursului, în conținutul cererii recurenta păstrând inclusiv solicitarea de repunere în termenul de declarare a apelului, care nu are nici o legătură cu judecata în recurs.

Or, în recurs obiectul controlului judiciar îl reprezintă hotărârea pronunțată în apel, iar nu hotărârea primei instanțe, care a fost supusă deja controlului judiciar din apel. Pentru ca recursul său să permită încadrarea în vreuna din ipotezele avute în vedere de dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., ar fi trebuit ca recurenta să combată prin argumente soluția instanței de apel de a respinge apelul ca inadmisibil, ceea ce nu este cazul în speță. În lipsa oricăror critici care să vizeze motivele care au sprijinit soluția pronunțată de instanța de apel, recursul declarat de Primăria municipiului Onești, prin primar este nemotivat, motiv pentru care se va constata nulitatea acestuia, în aplicarea dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) din C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Onești prin Primar împotriva deciziei nr. 1 din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă. Obligă pe recurentă la 1000 RON cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către intimatele -reclamante I.D.S. și S.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2012.