ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3611/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 244 din 3 noiembrie 2006 Curtea de

Apel București, secția a VI-a comercială, a admis excepția inadmisibilității

contestației la executare formulată de A.V.A.S. București. Pe cale de

consecință, contestația la executare formulată de contestatorul T.G. împotriva

titlului executoriu – contractul de vânzare – cumpărare acțiuni din 1996 a fost

respinsă ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a avut în vedere faptul că motivele invocate de contestator se referă

la clauzele contractului, la modul de calcul al penalităților, al daunelor

interese, la obligarea părților și în niciun caz la cele specifice unei

contestații la executare prevăzute la art. 399 C. proc. civ.

Recursul formulat de

contestatoare împotriva sentinței a fost admis ca fondat prin decizia nr. 2121

din 1 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a reținut

aplicarea greșită a prevederilor art. 399 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 58 din 26

martie 2008, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată

contestația la executare, reținând că plățile efectuate de contestator și

despre care s-a susținut că au stins creanța pretinsă de creditoare nu au

relevanță, fiind efectuate în cursul desfășurării relațiilor contractuale

neputând conduce la diminuarea creanței ce face obiectul executării silite.

De asemenea, s-a avut în

vedere că motivele invocate prin contestația la executare vizează modul de

calcul al debitului și al penalităților de întârziere, situație inadmisibilă

dat fiind faptul că acestea au făcut obiectul analizei instanței, fiind

stabilite în mod irevocabil prin decizia nr. 596 din 16 iunie 2007 a Curții de

Apel București.

Împotriva acestei decizii a

formulat recurs contestatorul care a invocat motivul de nelegalitate prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. precum și prevederile art. 3041 C. proc. civ.

În esență, recurentul

susține următoarele critici:

- prin contestația la

executare a solicitat anularea formelor de executare pornite de A.V.A.S.

motivat de faptul că nu datorează suma ce face obiectul executării silite.

- suma datorată, stabilită

prin titlul executoriu (sentința nr. 6958 din 23 mai 2003 a Tribunalului

București) ca fiind în cuantum de 185.865.978 lei a fost achitată, plătindu-se

chiar în plus 21.615.585 lei motiv pentru care se impune desființarea titlului

executoriu și restituirea sumelor plătite.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Criticile recurentului ce

vizează aplicarea greșită a prevederilor art. 399 C. proc. civ. nu pot fi

primite întrucât pe calea contestației la executare nu poate fi reanalizată

legalitatea titlului.

Deși recurentul a invocat

motive de stingere a obligației, în mod corect s-a reținut că acestea sunt

anterioare hotărârii ce se execută și nu pot face obiectul contestației la executare.

Prin urmare, acest aspect,

ar fi prezentat interes numai plățile survenite ulterior titlului executoriu,

nu și plățile anterioare efectuate în baza relațiilor contractuale și care au

făcut obiectul analizei instanțelor.

Pentru aceste motive, Înalta

Curte va reține ca legală hotărârea atacată și pe cale de consecință, va

respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de contestatorul T.G. împotriva sentinței comerciale nr. 58

din 26 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 decembrie 2008.