ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3261/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 28, pronunțată la data de 3 martie 2010, Secția a V-a comercială a Curții de Apel București a respins, ca fiind neîntemeiate, atât excepția perimării, excepția inadmisibilității și excepția tardivității contestației la executare, formulată de contestatoarea SC Z. SRL, în contradictoriu cu intimata Agenția Domeniilor Statului, cât și contestația la executare. Spre a hotărî astfel, instanța a reținut, cu referire la excepția perimării, că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 390 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, dispozițiile art. 387 și art. 389 C. proc. civ. nu se aplică când legea încuviințează executarea fără somație; că, potrivit art. 1 alin. (2) din O.U.G.

nr. 64/2005, dispozițiile Cap. VIII, IX și X din O.U.G. nr. 51/1998 se aplică și A.D.S. în calitate de instituție implicată în procesul de privatizare; că, potrivit art. 6 alin. (5) din Legea nr. 16/1994, modificată și completată, contractele de arendare, încheiate în scris și înregistrate la Consiliul local, constituie titluri executorii; că, în conformitate cu dispozițiile art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998, A.D.S. a început executarea după comunicarea titlului executoriu prin adresa nr. 80851 din 30 august 2006, fără obligația de a emite somație, situație în care nu sunt aplicabile dispozițiile art. 389 C. proc. civ., iar faptul transmiterii notificării nr. 33457 din 6 noiembrie 2008, prin care s-a solicitat debitoarei SC Z. SRL să achite debitul, nu poate fi folosit în detrimentul creditoarei A.D.S.

prin invocarea dispozițiilor art. 389 C. proc. civ., cât timp aceasta poate să înceapă executarea fără obligația de a emite somație. În ce privește excepțiile inadmisibilității și tardivității, instanța a reținut că debitoarea a fost încunoștințată de declanșarea executării prin comunicarea titlului executoriu și că aceasta a formulat, la data de 26 noiembrie 2006, contestație împotriva notificării nr. 33457 din 6 noiembrie 2008 și nu împotriva titlului executoriu din 30 iunie 2006, și că actele procedurale efectuate de creditoare în cadrul executării silite, chiar dacă nu sunt obligatorii potrivit legii speciale, nu înseamnă că nu pot fi atacate pe calea contestației la executare.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că între părțile litigante s-a încheiat, la data de 8 august 2002, contractul de arendă nr. 234, având ca obiect exploatarea suprafeței de 77,84 ha teren agricol; că, în capitolul VI, părțile au stabilit prețul contractului și modalitățile de plată, convenind, conform pct. 6.4 din contract, ca pentru plata cu întârziere a obligațiilor de la pct. 6.3, arendatorul (A.D.S.) să perceapă arendașului ( SC Z. SRL) penalități în conformitate cu prevederile legislației în vigoare și că, prin achitarea cu întârziere a arendei, astfel cum s-a dovedit în probațiune, debitoarea contestatoare datorează creditoarei-intimate, potrivit art. 969 C. civ., penalități de întârziere, conform calcului detaliat la filele 82 - 86. Împotriva menționatei hotărâri a formulat recurs contestatoarea SC Z. SRL, solicitând, urmare a admiterii acestei cereri, modificarea, în tot, a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției perimării, cu consecința constatării perimării executării silite și anulării tuturor formelor de executare silită efectuate în executarea contractului de arendă nr. 234 din 8 august 2002, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de fond, în soluționarea excepției perimării executării silite, a interpretat greșit dispozițiile art. 390 C. proc. civ. și art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998, care nu prevăd că nu ar fi necesară somația. Intimata a solicitat, prin întâmpinarea formulată în cauză, respingerea recursului, apreciind corectă decizia dată de prima instanță excepției perimării, față de dispozițiile art. 390 (1) C. proc. civ. aplicabil în speță, întrucât, conform art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998, executarea silită începe fără obligația de a emite somația. Recursul este nefondat. Astfel, potrivit art. 389 alin. (1) C. proc.

civ., în cazul în care creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei - perimarea executării silite fiind o sancțiune procedurală care intervine pentru inactivitatea creditorului, stingând procedura de executare începută - iar, potrivit art. 390 alin. (1) C. proc. civ., menționatele dispoziții nu se aplică în cazurile în care legea încuviințează executarea fără somație, cazul în speță, conform art. 58 și art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, republicată - aplicabile și A.D.S. în calitate de instituție implicată în procesul de privatizare, potrivit art. 1 alin. (2) din O.U.G.

nr. 64/29 iunie 2005 - potrivit cărora executarea silită începe după comunicarea titlului executoriu debitorului, care se pune în executare fără nicio formalitate, deci fără somație, cum corect a reținut instanța de executare. Așa fiind, cum comunicarea titlului executoriu debitorului nu constituie somația prevăzută de art. 387 C. proc. civ., text de lege de la care norma specială derogă, se constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare art. 390 alin. (1) C. proc. civ., reținând că dispozițiile art. 389 C. proc. civ. privitoare la perimarea executării silite nu se aplică în cauză, față de prevederile legale speciale, corect interpretate, situație ce înlătură incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ. Înalta Curte, în majoritate, va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E În majoritate: Respinge recursul declarat de contestatoarea SC Z. SRL Simian împotriva sentinței comerciale nr. 28 din 3 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2010. Motivarea opiniei separate În opinie minoritară consider că se impunea admiterea recursului declarat de contestatoare, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii excepției perimării executării silite, cu consecința constatării perimării executării silite și anulării formelor de executare. - Contrar opiniei majoritare, în cauză au aplicabilitate prevederile art. 389 C. proc. civ. potrivit cu care – executarea silită se perimă de drept dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la îndeplinirea oricărui act de executare fără să fi urmat alte acte de urmărire -, neavând incidență dispozițiile art. 370 alin. (1) C. proc.

civ. Conform acestor din urmă prevederi, dispozițiile art. 387 (care reglementează cuprinsul somației) și art. 389 C. proc. civ. nu se aplică în cazurile în care legea încuviințează executarea fără somație. Raționamentul opiniei majoritare se bazează pe dispozițiile art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, care prevăd că - titlul executoriu se comunică debitorului și se pune în executare fără nicio formalitate, considerându-se că sintagma „fără nicio formalitate se referă la posibilitatea creditorului de a proceda la executarea silită fără somație și fără îndeplinirea altor formalități”. Această interpretare este restrictivă, prevederile art. 41 alin. (1) nefiind interpretate în corelație cu celelalte norme relevante în cauză, respectiv cu prevederile art. 58 din O.U.G.

nr. 51/1998. De aceea, este esențial a se lămuri care este natura juridică și rolul „comunicării” (notificării) despre care vorbește art. 58 din ordonanță, iar în cadrul acestei analize se impune interpretarea normelor relevante cuprinse în Capitolul X, intitulat Regulile speciale privind executarea silită din O.U.G. nr. 51/1998 prin raportare și la prevederile art. 387 C. proc. civ. Astfel, conform dispozițiilor art. 41 (ce face parte din Cap. VII - Debitori. Titluri executorii), titlul executoriu se comunică debitorului și se pune în executare fără nicio formalitate potrivit prevederilor ordonanței. Art. 58 prevede că - executorul va începe executarea după comunicarea titlului executoriu, cu mențiunea că neachitarea de bună - voie a creanței în termen de 5 zile lucrătoare de la primire dă dreptul creditorului să procedeze la executarea silită fără nicio altă somație.

Din interpretarea gramaticală și logică a normelor enunțate se constată că prin art. 41, legiuitorul a înțeles să reglementeze situația prealabilă măsurilor de executare silită și anume comunicarea titlului executoriu către debitor, fără nicio formalitate, adică fără să fie necesare îndeplinirea unor alte formalități procedurale cum ar fi învestirea titlului cu formulă executorie ori formularea unei cereri din partea creditorului pentru a se porni executarea silită. Dispozițiile art. 58 din ordonanță privesc momentul ulterior, respectiv începerea executării care poate avea loc numai după comunicarea titlului executoriu și numai după expirarea termenului acordat pentru achitarea de bună - voie a creanței.

Că această comunicare este un act procedural ce are valoare de somație rezultă din faptul că debitorul este invitat să-și achite datoria - într-un anumit termen făcându-i-se cunoscut că în caz contrar se va proceda la executarea silită, rolul ei fiind întărit de sintagma din partea de final a textului din care rezultă că, după expirarea termenului de grație, nu mai este necesară emiterea unei noi somații. De altfel, atunci când legiuitorul a dorit să excludă efectuarea somației (posibilitate prevăzută de art. 390 alin. (1) C. proc. civ.) a prevăzut în mod expres situațiile în care executarea se poate face fără emiterea acestui act procedural de exemplu, în situațiile în care debitorul este decăzut din beneficiul termenului de grație (art. 382 C. proc.

civ.) ori în ipoteza ordonanței președințiale, cazuri în care nu este necesară nici comunicarea titlului executor ce urmează să fie valorificat. În consecință, față de argumentele invocate comunicarea titlului - are natura unei somații de plată a datoriei, iar neconformarea de bună-voie a debitorului atrage începerea procedurii executării silite împotriva sa. Fiind vorba de o executare silită ce se pornește prin somație, în cauză își găsesc aplicabilitatea prevederile art. 389 C. proc. civ. privind perimarea acesteia, în situația în care au trecut mai mult de 6 luni de la îndeplinirea oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire. Pentru considerentele expuse se impunea admiterea recursului declarat de contestatoare, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii excepției perimării executării silite, cu consecința constatării perimării executării silite și anulării formelor de executare.