ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4035/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 62 din 19 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins excepția tardivității contestației, a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul P.D. în contradictor cu intimata A.D.S. București și, în consecință a constatat perimată executarea silită pornită la 6 septembrie 2006 și a dispus desființarea popririi înființată conform ordinului nr. 5728 din 10 octombrie 2006 asupra veniturilor și conturilor debitoarei. Prin aceeași sentință s-a respins capătul de cerere privind desființarea actelor de executare silită efectuate în perioada 20 noiembrie 2006 - 11 decembrie 2007 ca neîntemeiat.

În motivarea sentinței, prima instanță a reținut că prin contestația formulată s-a solicitat să se constate că executarea silită pornită de A.D.S. prin Ordinul nr. 5728 din 10 octombrie 2006 de înființare a popririi s-a perimat întrucât de la data comunicării titlului executoriu: 6 septembrie 2006 (pentru contractele de arendă) și până la data de 11 decembrie 2007 nu s-a mai efectuat niciun act de executare, contestatorul susținând că a luat cunoștință de înființarea popririi la 12 mai 2008 când a primit de la B.C.C. refuzul de plată a unor drepturi salariale. Cu privire la excepția tardivității, s-a reținut că față de data la care contestatorul a luat cunoștință de înființarea popririi, 12 mai 2008, contestația introdusă pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 14 mai 2008 a fost promovată în termen în raport de prevederile art. 401 C. proc.

civ. Cu privire la perimare, instanța a reținut că executarea împotriva contestatorului P.D. a început la 6 septembrie 2006 prin emiterea ordinului 5728 de către A.D.S. de înființare a popririi de care contestatorul a luat cunoștință la data de 12 mai 2008. La data de 11 decembrie 2007 s-a emis o nouă somație (notificare) însă la data înființării popririi 10 octombrie 2006 (respectiv 20 noiembrie 2006 când Primăria anunța A.D.S. că debitorul nu deține bunuri) și până la data de 11 decembrie 2007 când s-a emis o nouă somație nu s-a mai efectuat niciun act de executare și întrucât au trecut 6 luni fără să se îndeplinească vreun act de executare, reținând ca îndeplinite condițiile art. 389 alin. (1) C. proc.

civ., instanța a constatat perimată executarea silită pornită la 6 septembrie 2006, dispunând, în consecință, desființarea popririi înființată a 10 octombrie 2006. Cererea de desființare a actelor de executare efectuate în perioada 20 noiembrie 2006 - 11 decembrie 2007 a fost respinsă ca neîntemeiată. În contra acestei sentințe a declarat recurs intimata A.D.S. solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii contestației la executare. Recurenta arată că titlul executoriu îl constituie contractul de arendă nr. 22 din 12 octombrie 2001 comunicat contestatorului cu adresa nr. 81157 din 6 septembrie 2006 și contractul de arendă nr. 238 din 8 august 2002 comunicat cu adresa nr. 81.232 din 6 septembrie 2006 cu mențiunea pornirii executării silite în caz de neexecutare în 5 zile și întrucât contestatorul nu a procedat la executare în temeiul art. 42 din O.U.G.

nr. 51/1998 a emis Ordinul de poprire 5728 din 10 octombrie 2006, până la concurența sumei de 12.209,76 lei, respectiv 12.069,14 lei. Recurenta invocă greșita aplicare de către prima instanță a prevederilor O.U.G. nr. 51/1998 care îi sunt incidente conform O.U.G. nr. 64/2005 și greșita aplicare a dispozițiilor art. 389 C. proc. civ. deoarece conform art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998, executarea, în cazul de față, se face fără somație, fiind incident art. 390 C. proc. civ. Intimatul P.D. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței arătând că art. 390 C. proc. civ. devine incident atunci când legea specială prevede expres că executarea se face fără somație, or, art. 58 din O.U.G.

nr. 51/1998 prezumă că s-a făcut o somație din redactarea „fără nicio altă somație”. Recursul este fondat pentru considerentele care urmează. Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 304 1 C. proc. civ. se constată că prima instanță greșit a soluționat excepția tardivității, constatând perimată executarea. Astfel, deși se reține că la data de 6 septembrie 2006 s-au comunicat titlurile executorii, constituite de cele două contracte de arendă, greșit se calculează termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 C. proc. civ. pentru promovarea contestației de la data de 12 mai 2008, când contestatorul declară că a luat cunoștință de înființarea popririi, contestația fiind introdusă la instanță la 14 mai 2008. Aceasta, deoarece, contestatorului i s-au comunicat titlurile executorii cu adresele nr. 81157 și 81232 din 6 septembrie 2006 cu respectarea art. 58 din O.U.G.

nr. 51/1998 care dispune că adresa de comunicare conține mențiunea că neachitarea de bună voie a creanței în termen de 5 zile lucrătoare de la primire dă dreptul debitorului să procedeze la executarea silită fără nicio altă somație. Drept urmare, creditoarea prin ordinul 5728 din 10 octombrie 2006 a înființat poprirea în condițiile art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998 care, la alineatul 6 dispune că „După înființarea popririi, terțul poprit este obligat să facă toate reținerile prevăzute de lege și să vireze sumele reținute în contul indicat de A.V.A.S.” iar la alin. (8) că încălcarea acestei prevederi atrage nulitatea oricărei plăți și răspunderea solidară a băncii și debitorului, în limita sumelor sustrase”.

Ca atare, termenul de 15 zile pentru promovarea contestației se socotește de la data comunicării de către A.D.S. a titlurilor executorii, după emiterea ordinului de poprire și expirarea termenului de 5 zile lucrătoare prevăzut de art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998, executarea acesteia fiind preluată de terțul poprit sub sancțiunea răspunderii solidare a băncii pentru neexecutare, în sarcina A.D.S. legea specială nemaiinstituind o altă obligație de comunicare. Așa fiind, cum în raport de data comunicării titlurilor: 3 septembrie 2006, contestația la executare înregistrată la 14 mai 2008 a fost promovată peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 C. proc. civ., excepția tardivității declarării ei trebuia admisă ca întemeiată.

Prin urmare, față de cele ce preced Înalta Curte va admite recursul în raport de prevederile art. 304 1 C. proc. civ., va modifica sentința atacată în sensul admiterii excepției tardivității și respingerii contestației formulate ca tardiv declarată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta A.D.S. București împotriva sentinței nr. 62 din 19 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, modifică sentința recurată în sensul că admite excepția tardivității contestației la executare și respinge contestația la executare ca tardiv declarată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2010.