ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4035/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 62 din 19 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, a respins excepția tardivității contestației, a admis în parte

contestația la executare formulată de contestatorul P.D. în contradictor cu

intimata A.D.S. București și, în consecință a constatat perimată executarea

silită pornită la 6 septembrie 2006 și a dispus desființarea popririi

înființată conform ordinului nr. 5728 din 10 octombrie 2006 asupra veniturilor

și conturilor debitoarei.

Prin aceeași sentință

s-a respins capătul de cerere privind desființarea actelor de executare silită

efectuate în perioada 20 noiembrie 2006 - 11 decembrie 2007 ca neîntemeiat.

În motivarea

sentinței, prima instanță a reținut că prin contestația formulată s-a solicitat

să se constate că executarea silită pornită de A.D.S. prin Ordinul nr. 5728 din

10 octombrie 2006 de înființare a popririi s-a perimat întrucât de la data

comunicării titlului executoriu: 6 septembrie 2006 (pentru contractele de

arendă) și până la data de 11 decembrie 2007 nu s-a mai efectuat niciun act de

executare, contestatorul susținând că a luat cunoștință de înființarea popririi

la 12 mai 2008 când a primit de la B.C.C. refuzul de plată a unor drepturi

salariale.

Cu privire la

excepția tardivității, s-a reținut că față de data la care contestatorul a luat

cunoștință de înființarea popririi, 12 mai 2008, contestația introdusă pe rolul

Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 14 mai 2008 a fost promovată în

termen în raport de prevederile art. 401 C. proc. civ.

Cu privire la perimare, instanța a reținut că

executarea împotriva contestatorului P.D. a început la 6 septembrie 2006 prin

emiterea ordinului 5728 de către A.D.S. de înființare a popririi de care

contestatorul a luat cunoștință la data de 12 mai 2008. La data de 11 decembrie

2007 s-a emis o nouă somație (notificare) însă la data înființării popririi 10

octombrie 2006 (respectiv 20 noiembrie 2006 când Primăria anunța A.D.S. că

debitorul nu deține bunuri) și până la data de 11 decembrie 2007 când s-a emis

o nouă somație nu s-a mai efectuat niciun act de executare și întrucât au

trecut 6 luni fără să se îndeplinească vreun act de executare, reținând ca

îndeplinite condițiile art. 389 alin. (1) C. proc. civ., instanța a constatat

perimată executarea silită pornită la 6 septembrie 2006, dispunând, în

consecință, desființarea popririi înființată a 10 octombrie 2006. Cererea de

desființare a actelor de executare efectuate în perioada 20 noiembrie 2006 - 11

decembrie 2007 a fost respinsă ca neîntemeiată.

În contra acestei sentințe a declarat recurs

intimata A.D.S. solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii

contestației la executare.

Recurenta arată că titlul executoriu îl constituie

contractul de arendă nr. 22 din 12 octombrie 2001 comunicat contestatorului cu

adresa nr. 81157 din 6 septembrie 2006 și contractul de arendă nr. 238 din 8

august 2002 comunicat cu adresa nr. 81.232 din 6 septembrie 2006 cu mențiunea

pornirii executării silite în caz de neexecutare în 5 zile și întrucât

contestatorul nu a procedat la executare în temeiul art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998

a emis Ordinul de poprire 5728 din 10 octombrie 2006, până la concurența sumei

de 12.209,76 lei, respectiv 12.069,14 lei.

Recurenta invocă greșita aplicare de către

prima instanță a prevederilor O.U.G. nr. 51/1998 care îi sunt incidente conform

O.U.G. nr. 64/2005 și greșita aplicare a dispozițiilor art. 389 C. proc. civ.

deoarece conform art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998, executarea, în cazul de față,

se face fără somație, fiind incident art. 390 C. proc. civ.

Intimatul P.D. a depus întâmpinare la dosar

prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței arătând că

art. 390 C. proc. civ. devine incident atunci când legea specială prevede

expres că executarea se face fără somație, or, art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998

prezumă că s-a făcut o somație din redactarea „fără nicio altă somație”.

Recursul este fondat pentru considerentele

care urmează.

Examinând cauza sub toate aspectele conform art.

304

1

C. proc. civ. se constată că prima instanță greșit a soluționat

excepția tardivității, constatând perimată executarea.

Astfel, deși se reține că la data de 6

septembrie 2006 s-au comunicat titlurile executorii, constituite de cele două

contracte de arendă, greșit se calculează termenul de 15 zile prevăzut de art. 401

C. proc. civ. pentru promovarea contestației de la data de 12 mai 2008, când

contestatorul declară că a luat cunoștință de înființarea popririi, contestația

fiind introdusă la instanță la 14 mai 2008.

Aceasta, deoarece, contestatorului i s-au

comunicat titlurile executorii cu adresele nr. 81157 și 81232 din 6 septembrie

2006 cu respectarea art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998 care dispune că adresa de

comunicare conține mențiunea că neachitarea de bună voie a creanței în termen

de 5 zile lucrătoare de la primire dă dreptul debitorului să procedeze la

executarea silită fără nicio altă somație.

Drept urmare, creditoarea prin ordinul 5728

din 10 octombrie 2006 a înființat poprirea în condițiile art. 42 din O.U.G. nr.

51/1998 care, la alineatul 6 dispune că „După înființarea popririi, terțul

poprit este obligat să facă toate reținerile prevăzute de lege și să vireze

sumele reținute în contul indicat de A.V.A.S.” iar la alin. (8) că încălcarea

acestei prevederi atrage nulitatea oricărei plăți și răspunderea solidară a

băncii și debitorului, în limita sumelor sustrase”.

Ca atare, termenul de 15 zile pentru

promovarea contestației se socotește de la data comunicării de către A.D.S. a

titlurilor executorii, după emiterea ordinului de poprire și expirarea

termenului de 5 zile lucrătoare prevăzut de art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998,

executarea acesteia fiind preluată de terțul poprit sub sancțiunea răspunderii

solidare a băncii pentru neexecutare, în sarcina A.D.S. legea specială nemaiinstituind

o altă obligație de comunicare.

Așa fiind, cum în raport de data comunicării

titlurilor: 3 septembrie 2006, contestația la executare înregistrată la 14 mai

2008 a fost promovată peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 C. proc.

civ., excepția tardivității declarării ei trebuia admisă ca întemeiată.

Prin urmare, față de cele ce preced Înalta

Curte va admite recursul în raport de prevederile art. 304

1

C. proc.

civ., va modifica sentința atacată în sensul admiterii excepției tardivității

și respingerii contestației formulate ca tardiv declarată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de recurenta A.D.S. București împotriva sentinței nr. 62 din 19 mai

2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, modifică

sentința recurată în sensul că admite excepția tardivității contestației la

executare și respinge contestația la executare ca tardiv declarată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 noiembrie 2010.