ÎCCJ, decizie (scj.ro #83384)

5. Contractul de arendă. Caracterul de titlu executoriu. Investirea cu formulă executorie Cuprins pe materii: Executarea silită. Titlul executoriu Index alfabetic: -contract de arendă -contestație la executare -executare silită -hotărâri definitive -hotărâri irevocabile -titlu executoriu Contractul de arendă are caracter de titlu executoriu , conferit de modificările intervenite la Legea nr.16/1994 prin OUG nr.157/2002. Dispoziția relativă la caracterul de titlu executoriu al contractului își găsește aplicare la momentul la care se pune problema executării silite a contractului , cu atât mai mult cu cât acesta era în derulare la momentul intrării în vigoare a OUG nr.157/2002. Prevederile actelor normative nu autorizau ca executarea silită a acestuia să se facă fără formalitatea investirii cu formulă executorie, prevăzută de art.376 alin.(1) C.proc.civ.

(Secția comercială, decizia nr.2704 din 20 septembrie 2007) Prin cererea înregistrată la 13 iulie 2006, S.C. R. SA Vaslui a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu Agenția Domeniului Statului București, solicitând anularea somației de plată, emisă sub nr.77639 din 29 iunie 2006, pentru suma de 888.666,75 RON. În susținerea cererii, a arătat că a primit, la 7 iulie 2006, somația emisă de intimată pentru suma de 888.666,75 RON, reprezentând 561,71 RON redevență și 327.158,04 RON penalități de întârziere, sume derivând din contractul de arendă nr.211 din 18 iulie 2002. A mai arătat că a încheiat acest contract de arendă cu intimata, inițial pentru suma de 4.032,27 ha., ulterior suprafața diminuându-se la 2.415,66 ha., urmare a reconstituirilor dreptului de proprietate.

La 28 septembrie 2006, contestatoarea a precizat că, la 17 august 2006, intimata ADS București a emis Ordinul nr.4762 din 15 august 2006, de blocare a tuturor conturilor sale și pentru evitarea prejudiciilor asupra activității, a acceptat decontarea sumei de 561.508,71 lei, cu titlu de redevență și aplicarea unui sechestru asigurator pe bunurile proprietatea garantului S.C. C.Vaslui, pentru o valoare de 327.158,04 lei. Aceste operațiuni au avut ca scop continuarea activității pe parcursul procesului. A cerut ca după rezolvarea contestației la executare, să se dispună și întoarcerea executării, prin stabilirea situației anterioare și restituirea sumelor încasate necuvenit, precum și ridicarea sechestrului aplicat pe bunurile garantului, S.C.

C. SA Vaslui. De asemenea, contestatoarea a invocat două excepții: de inadmisibilitate și nulitate a executării silite. Curtea de Apel București, Secția a-V-a Comercială, prin sentința nr.199 din 16 noiembrie 2006, a admis în parte contestația la executare, a anulat formele de executare silită începute prin somația nr.77639 din 29 iunie 2006 și a respins cererea privind întoarcerea executării. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin invocarea excepțiilor de către contestatoare, s-a invocat nulitatea executării silite pentru două motive: primul, pentru că executarea silită s-a pornit în baza unui înscris care nu are caracter de titlu executoriu, al doilea, pentru că executarea silită s-a pornit în baza unui titlu neînvestit cu formulă executorie.

Prima critică, vizând lipsa caracterului de titlu executoriu a contractului de arendare a fost înlăturată de instanța de fond, având în vedere că, prin OUG nr.157/2002, s-a adăugat alineatul 5 la art.6 din Legea nr.16/1994, conferindu-i acestui contract titlu executoriu, dispoziția legală găsindu-și aplicarea la momentul la care se punea problema executării silite a contractului. În ceea ce privește al doilea motiv de nulitate absolută, privind executarea silită începută în baza unui contract de arendă ce reprezintă titlu executoriu, s-a reținut că, nici prevederile Legii nr.16/1994, nici cele ale OUG nr.157/2002 nu autorizează ca executarea silită a acestuia să se facă fără formalitatea învestirii cu formulă executorie, prevăzută de art.376 alin.(1) C. proc.

civ. S-a considerat că, în speță, nu sunt incidente prevederile OUG nr.64/2005, care fac trimitere la dispozițiile OG nr.25/2002 și ale Legii nr.306/2002 privind caracterul de titlu executoriu al contractului fără nici o formalitate, fiindcă la data intrării în vigoare a acestui act normativ, iulie 2005, contractul de arendă încheiat între părți nu mai era în derulare, fiind reziliat de la 3 iunie 2004. S-a reținut că executarea silită este lovită de nulitate absolută, întrucât a fost pornită în temeiul unui înscris care constituie titlu executoriu dar nu este investit cu formulă executorie, astfel cum prevăd dispozițiile art.376 alin.(1) C. proc. civ., în condițiile în care nici o reglementare legală aplicabilă în cauză nu autorizează executarea silită fără alte formalități.

S-a respins capătul de cerere privind întoarcerea executării motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art.404 1 și 404 2 C.proc.civ., întrucât plata efectuată nu are caracter de sumă obținută prin executare. Împotriva acestei soluții, ADS a declarat recurs. Criticile vizează încălcarea dispozițiilor OUG nr.64 din 29 iunie 2005 și OUG nr.51/1998 cu modificările și completările ulterioare, fiind invocate, ca temei legal, dispozițiile art.304 pct.9 C. proc.civ. În contextul în care caracterul de titlu executoriu al contractului de arendă, respectiv de concesiune, este conferit de lege, formalitatea investirii cu formulă executorie a acestuia, nu mai este necesară.

Recurenta a considerat că pentru realizarea creanțelor care decurg din titlurile executorii reprezentate de contractele de arendă, sunt aplicabile normele legale în vigoare la momentul executării silite, independent de legea sub imperiul căreia s- a născut raportul de drept pe care ele se fundamentează. Recursul este nefondat. S-a reținut că, așa cum a avut în vedere și instanța de fond, contractul de arendă are caracter de titlu executoriu, conferit de modificările intervenite la Legea nr.16/1994 prin OUG nr.157/2002. Dispoziția relativă la caracterul de titlu executoriu al contractului își găsește aplicare la momentul la care se pune problema executării silite a contractului, cu atât mai mult cu cât acesta era în derulare la momentul intrării în vigoare a OUG nr.157/2002.

Numai că prevederile actelor normative nu autorizau ca executarea silită a acestuia să se facă fără formalitatea investirii cu formulă executorie, prevăzută de art.376 alin .( 1) C.proc.civ. Criticile referitoare la greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor OUG nr.64/2005 au fost înlăturate, întrucât acestea fac trimitere la dispozițiile OG nr.25/2002 și ale Legii nr.306/2002 privind caracterul de titlu executoriu al contractului, fără nici o formalitate, având în vedere că la data intrării în vigoare a acestui act normativ, iulie 2005, contractul de arendă nu mai era în derulare, fiind reziliat de la 3 iunie 2004. Dacă s-ar admite susținerile recurentei, s-ar înfrânge principiul general de drept „tempus regit actum”, privind neretroactivitatea legii civile.

Problema necesității investirii sau nu cu formulă executorie a acestui tip de înscrisuri, cărora legea le recunoaște caracterul de titlu executoriu, a fost clarificată de legiuitor, prin ultima modificare a Codului de procedură civilă, prin Legea nr.459/2006 care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, numai că la soluționarea cauzei s-a aplicat dispoziția legală în materie la acea dată. Hotărârea pronunțată a avut la bază aplicarea corectă a dispozițiilor legale în materie, criticile formulate fiind înlăturate și recursul a fost respins ca nefondat.