ÎCCJ, decizie (scj.ro #83384)

5.

Contractul de arendă.

Caracterul de titlu executoriu.

Investirea cu formulă

executorie

Cuprins pe materii:

Executarea silită. Titlul executoriu

Index alfabetic:

-contract de arendă

-contestație la executare

-executare silită

-hotărâri definitive

-hotărâri irevocabile

-titlu executoriu

Contractul

de

arendă are

caracter  de titlu executoriu , conferit de  modificările

intervenite  la Legea nr.16/1994 prin OUG nr.157/2002.

Dispoziția relativă la caracterul de titlu executoriu al

contractului își găsește aplicare la  momentul

la  care  se pune problema executării   silite a

contractului , cu atât mai mult  cu cât  acesta  era în derulare

la momentul intrării în vigoare a OUG nr.157/2002.

Prevederile actelor normative

nu

autorizau

ca executarea silită a acestuia să se facă fără

formalitatea investirii cu formulă executorie, prevăzută de

art.376 alin.(1) C.proc.civ.

(Secția comercială, decizia nr.2704 din 20 septembrie 2007)

Prin cererea înregistrată la 13 iulie 2006, S.C. R. SA Vaslui a

formulat contestație la executare, în contradictoriu cu Agenția

Domeniului Statului București, solicitând anularea somației de

plată, emisă sub nr.77639 din 29 iunie 2006, pentru suma de

888.666,75 RON.

În susținerea cererii, a arătat că a primit, la 7 iulie 2006,

somația emisă de intimată pentru suma de 888.666,75 RON,

reprezentând 561,71 RON redevență și 327.158,04 RON

penalități de întârziere, sume derivând din contractul de arendă

nr.211 din 18 iulie 2002. A mai arătat că a încheiat acest contract

de arendă cu intimata, inițial pentru suma de 4.032,27 ha., ulterior

suprafața diminuându-se la 2.415,66 ha., urmare a reconstituirilor

dreptului de proprietate.

La 28 septembrie 2006, contestatoarea a precizat că, la 17 august 2006,

intimata ADS București a emis Ordinul nr.4762 din 15 august 2006, de

blocare a tuturor conturilor sale și pentru evitarea prejudiciilor asupra

activității, a acceptat decontarea sumei de 561.508,71 lei, cu titlu

de redevență și aplicarea unui sechestru asigurator pe bunurile

proprietatea garantului S.C. C.Vaslui, pentru o valoare de 327.158,04 lei.

Aceste operațiuni au avut ca scop continuarea

activității pe parcursul procesului.

A cerut ca după rezolvarea contestației la executare,

să

se dispună și întoarcerea executării,

prin stabilirea situației anterioare și restituirea sumelor încasate

necuvenit, precum și ridicarea sechestrului aplicat pe bunurile

garantului, S.C. C. SA Vaslui.

De asemenea, contestatoarea

a

invocat două

excepții: de inadmisibilitate și nulitate a executării silite.

Curtea de Apel București, Secția a-V-a Comercială, prin

sentința nr.199 din 16 noiembrie 2006, a admis în parte contestația

la executare, a anulat formele de executare silită începute prin

somația nr.77639 din 29 iunie 2006 și a respins cererea privind

întoarcerea executării.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că,

prin invocarea excepțiilor de către contestatoare, s-a invocat

nulitatea executării silite pentru două motive: primul, pentru

că executarea silită s-a pornit în baza unui înscris care nu are

caracter de titlu executoriu, al doilea, pentru că executarea silită

s-a pornit în baza unui titlu neînvestit cu formulă executorie.

Prima critică, vizând lipsa caracterului de titlu executoriu a

contractului de arendare a fost înlăturată de instanța de fond,

având în vedere că, prin OUG nr.157/2002, s-a adăugat alineatul 5 la

art.6 din Legea nr.16/1994, conferindu-i acestui contract titlu executoriu,

dispoziția legală găsindu-și aplicarea la momentul la care

se punea problema executării silite a contractului.

În ceea ce privește al doilea motiv de nulitate absolută,

privind

executarea silită începută în baza

unui contract de arendă ce reprezintă titlu executoriu, s-a

reținut că, nici prevederile Legii nr.16/1994, nici cele ale OUG

nr.157/2002 nu autorizează ca executarea silită a acestuia să se

facă fără formalitatea învestirii cu formulă executorie,

prevăzută de art.376 alin.(1) C. proc. civ.

S-a considerat că, în speță, nu sunt incidente prevederile OUG

nr.64/2005, care fac trimitere la dispozițiile OG nr.25/2002 și ale

Legii nr.306/2002 privind caracterul de titlu executoriu al contractului

fără nici o formalitate, fiindcă la data intrării în

vigoare a acestui act normativ, iulie 2005, contractul de arendă încheiat

între părți nu mai era în derulare, fiind reziliat de la 3 iunie

2004.

S-a  reținut că executarea silită este lovită de

nulitate absolută, întrucât a fost pornită în temeiul unui înscris

care constituie titlu executoriu dar nu este investit cu formulă

executorie, astfel cum prevăd dispozițiile art.376 alin.(1) C. proc.

civ., în condițiile în care nici o reglementare legală

aplicabilă în cauză nu autorizează executarea silită

fără alte formalități.

S-a respins capătul de cerere privind întoarcerea executării motivat

de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de

dispozițiile art.404

1

și 404

2

C.proc.civ.,

întrucât plata efectuată nu are caracter

de sumă obținută prin executare.

Împotriva acestei soluții, ADS a declarat

recurs.

Criticile

vizează încălcarea dispozițiilor OUG nr.64 din 29 iunie 2005 și

OUG nr.51/1998 cu modificările și completările ulterioare, fiind

invocate,

ca temei legal, dispozițiile art.304

pct.9 C. proc.civ.

În contextul în care caracterul de titlu executoriu al contractului de

arendă, respectiv de concesiune,

este

conferit de

lege, formalitatea investirii cu formulă executorie a acestuia, nu mai

este necesară.

Recurenta a considerat că pentru realizarea creanțelor care decurg

din titlurile executorii reprezentate de contractele de arendă, sunt

aplicabile normele legale în vigoare la momentul executării silite,

independent de legea sub imperiul căreia s-

a

născut raportul de drept pe care ele se fundamentează.

Recursul

este

nefondat.

S-a reținut că, așa cum

a

avut

în vedere și instanța de fond, contractul de arendă are caracter

de titlu executoriu, conferit de modificările intervenite la Legea

nr.16/1994 prin OUG nr.157/2002.

Dispoziția relativă la caracterul de titlu executoriu al contractului

își găsește aplicare la momentul la care se pune problema

executării silite a contractului, cu atât mai mult cu cât acesta era în

derulare la momentul intrării în vigoare

a

OUG

nr.157/2002.

Numai că prevederile actelor normative nu autorizau ca executarea

silită a acestuia să se facă fără formalitatea

investirii cu formulă executorie, prevăzută de art.376 alin

.(

1) C.proc.civ.

Criticile referitoare la greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor

OUG nr.64/2005 au fost înlăturate, întrucât acestea fac trimitere la

dispozițiile OG nr.25/2002 și ale Legii nr.306/2002 privind

caracterul de titlu executoriu al contractului, fără nici o

formalitate, având în vedere că la data intrării în vigoare a acestui

act normativ,

iulie

2005, contractul de

arendă nu mai era în derulare, fiind reziliat de la 3 iunie 2004.

Dacă s-ar admite susținerile recurentei, s-ar înfrânge principiul

general de drept „tempus regit actum”,

privind

neretroactivitatea legii civile.

Problema necesității investirii sau nu cu formulă executorie a

acestui tip de înscrisuri, cărora legea le recunoaște caracterul de

titlu executoriu, a fost clarificată de legiuitor, prin ultima modificare

a Codului de procedură civilă, prin Legea nr.459/2006 care a intrat

în vigoare la 1 ianuarie 2007, numai că la soluționarea cauzei s-a

aplicat dispoziția legală în materie la acea dată.

Hotărârea pronunțată

a

avut la

bază aplicarea corectă a dispozițiilor legale în materie,

criticile formulate fiind înlăturate și recursul a fost respins ca

nefondat.