ÎCCJ, decizie (scj.ro #83152)

Contract de concesiune. Titlu executoriu. Principiul neretroactivității legii civile. Cuprins pe materii : Drept comercial. Contracte comerciale. Index alfabetic : contract de concesiune - titlu executoriu - contestație la executare - pact comisoriu C. proc. civ., art.372, art.374, art.374 1 Legea nr.190/2004 OUG nr.64/2005 Întrucât la data formulării acțiunii contractul de concesiune era reziliat, acestuia nu-i sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.190/2004, OUG nr.64/2005, și nici dispozițiile art.374 1 C. proc. civ., introduse prin Legea nr.459/2006, pentru a conferi contractului caracterul de titlu executoriu, pe care nu l-a avut potrivit dispozițiilor legale ce-i erau aplicabile.

Secția Comercială, Decizia nr.2038 din 24 iunie 2009 Prin contestație la executare, Asociația Agricolă I. a solicitat, în contradictoriu cu intimata A.D.S., anularea tuturor actelor de executare efectuate de intimată, în baza somației nr.52134 din 26 martie 2007, pentru următoarele sume: 69673,42 Ron reprezentând redevență, 6057 Ron – TVA aferent și 92.240,41 Ron reprezentând penalități de întârziere, calculate conform contractului de concesiune nr.22 din 11 august 2000. Contestatoarea a invocat lipsa unei creanțe certe și nelegalitatea executării începute în temeiul unui contract de concesiune încheiat în 2000, anterior apariției OUG nr.64/2005, care nu a fost învestit cu formulă executorie.

Prin sentința civilă nr.2840 din 17 mai 2007, Judecătoria Buzău și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, care a respins ca neîntemeiată contestația la executare, prin sentința nr.161 din 6 septembrie 2007. Recursul declarat de contestatoare împotriva acestei sentințe, a fost admis de către I.C.C.J., prin decizia nr.1463 din 11 aprilie 2008, care a casat hotărârea de fond și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea stabilirii adevăratei situații de fapt, cu mențiunea ca la rejudecare, instanța de fond să analizeze toate apărările recurentei din motivarea recursului. (…) Prin sentința comercială nr.175 din 23 octombrie 2008, Curtea de Apel București, Secția a VI-a Comercială, a admis contestația la executare și a dispus anularea actelor de executare începute de intimata ADS, în baza somației nr.52134 din 26 martie 2007. În conformitate cu dispozițiile art.137 C. proc.

civ., instanța a reținut că intimata A.D.S. a început împotriva contestatoarei o executare silită pentru o creanță în valoare totală de 167.971,67 lei, invocându-se faptul că titlul executoriu constatator al creanței este contractul de concesiune nr.22 din 11 august 2000, precum și prevederile OUG nr.64/2005 coroborate cu dispozițiile Legii nr.190/2004. Contractul de concesiune dintre cele două părți litigante, a fost încheiat la data de 11 august 2000, iar la data de 18 martie 2004 a fost desființat de plin drept prin aplicarea pactului comisoriu expres prevăzut la art.5.5 din contract, fapt reținut prin decizia comercială nr.130 din 5 mai 2005 a Curții de Apel Ploiești, definitivă și irevocabilă, care constată rezilierea de drept a contractului.

Legea nr.190/2004 a fost publicată în Monitorul Oficial ulterior încheierii contractului. Legea nr.190/2004 prevede la art.1 alin.3 că sunt titluri executorii contractele de concesiune. Legea civilă dispune numai pentru viitor, iar în speță, contractul de concesiune a fost încheiat anterior apariției acestei legi. Contractele se supun legii în vigoare la data încheierii lor, actele normative ulterioare nefiindu-le aplicabile. Legea civilă nu poate retroactiva în timp, acesta fiind un principiu fundamental al dreptului civil, consacrat de Constituția României. Instanța a reținut că acest contract de concesiune nr.22/2000 nu are caracter de titlu executoriu potrivit Legii nr.190/2004, și că nu s-a făcut nici dovada îndeplinirii condiției prevăzute de art. 374 C .proc.civ., respectiv contractul nu a fost învestit cu formula executorie prevăzută la art.269 alin.1.

Or, art. 372 C . proc. civ., dispune că în lipsa acestor cerințe absolut obligatorii, executarea silită nu poate fi efectuată. A.D.S. București a declarat recurs împotriva sentinței comerciale nr.175 din 23 octombrie 2008. (…)Recurenta a susținut că acest contract de concesiune nr.22/2000 constituie titlu executoriu pentru plata redevenței, la termenele și în modalitățile stabilite în contract, fiind îndreptățită să înceapă executarea silită, fără o altă formalitate.(…) Totodată, Legea nr.190/2004 și OUG nr.64/2005, nefăcând nici o distincție între contractele încheiate anterior și cele încheiate ulterior apariției actelor normative invocate, nu se poate face o astfel de distincție și, având în vedere principiul aplicării imediate a legii civile noi, dispozițiile Legii nr.190/2004 coroborate cu OUG nr.64/2005 devin aplicabile tuturor contractelor de concesiune în baza cărora ADS deține o creanță ce urmează să fie recuperată.

(…) Recursul nu este fondat. Întemeindu-se pe dispozițiile art.3 din Legea nr.190/2004 potrivit cărora „contractele de concesiune a terenurilor cu destinație agricolă, încheiate de Agenția Domeniilor Statului, constituie titlu executoriu pentru plata redevenței, la termenele și în modalitățile stabilite în contracte”, precum și pe dispozițiile art. 374 1 C . proc. civ., în conformitate cu care „înscrisurile cărora legea le recunoaște caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără învestirea cu formulă executorie”, recurenta a susținut că prima instanță a apreciat greșit că, în speță, contractului de concesiune nr.22 din 11 august 2000 îi lipsește caracterul de titlu executoriu.

Or, s-a constatat că acest contract a fost desființat de plin drept la data de 18 martie 2004, prin aplicarea pactului comisoriu expres prevăzut la art. 5.5 din contract, această măsură fiindu-i comunicată și intimatei prin adresa nr.21943 din 20 martie 2003 și fiind constatată ulterior și prin hotărâre judecătorească, respectiv decizia comercială nr.130 din 5 mai 2005 a Curții de Apel Ploiești – definitivă și irevocabilă. Drept urmare, contrar susținerilor recurentei, având în vedere că la data de 20 martie 2004, contractul părților era reziliat, acestuia nu-i sunt aplicabile dispozițiile legale invocate de recurentă – Legea nr.190/2004, OUG nr.64/2005, precum și dispozițiile art.374 1 C. proc.

civ. introduse prin Legea nr.459/2006 - (…) - pentru a conferi contractului caracterul de titlu executoriu, pe care nu l-a avut potrivit dispozițiilor legale ce-i erau aplicabile. Ca atare, prima instanță a reținut corect că, în speță, contractul nr.22/2000 nu are caracter de titlu executoriu, că nu s-a făcut nici dovada învestirii cu formulă executorie conform art.374 C. proc. civ. și că executarea silită a fost pornită de ADS în lipsa unui titlu executoriu – împrejurare în care, în mod temeinic și legal, s-a admis contestația la executare formulată în cauză și s-au anulat actele de executare începute de ADS, cu încălcarea dispozițiilor art. 372 C . proc. civ..(…) În consecință, recursul pârâtei ADS a fost respins ca nefondat.