ÎCCJ, decizie (scj.ro #83152)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83152) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contract
de concesiune. Titlu executoriu. Principiul neretroactivității legii
civile.
Cuprins pe materii
: Drept comercial. Contracte comerciale.
Index alfabetic :
contract de concesiune
-
titlu executoriu
-
contestație la executare
-
pact comisoriu
C.
proc. civ., art.372, art.374, art.374
1
Legea
nr.190/2004
OUG
nr.64/2005
Întrucât la data formulării acțiunii contractul de concesiune era
reziliat, acestuia nu-i sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.190/2004,
OUG nr.64/2005, și nici dispozițiile art.374
1
C. proc. civ.,
introduse prin Legea nr.459/2006, pentru a conferi contractului caracterul de
titlu executoriu, pe care nu l-a avut potrivit dispozițiilor legale ce-i
erau aplicabile.
Secția
Comercială, Decizia nr.2038 din 24 iunie 2009
Prin
contestație la executare, Asociația Agricolă I. a solicitat, în
contradictoriu cu intimata A.D.S., anularea tuturor actelor de executare
efectuate de intimată, în baza somației nr.52134 din 26 martie 2007,
pentru următoarele sume: 69673,42 Ron reprezentând redevență,
6057 Ron – TVA aferent și 92.240,41 Ron reprezentând penalități
de întârziere, calculate conform contractului de concesiune nr.22 din 11 august
Contestatoarea a invocat lipsa unei creanțe certe și
nelegalitatea executării începute în temeiul unui contract de concesiune
încheiat în 2000, anterior apariției OUG nr.64/2005, care nu a fost
învestit cu formulă executorie.
Prin
sentința civilă nr.2840 din 17 mai 2007, Judecătoria Buzău
și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel
București, care a respins ca neîntemeiată contestația la
executare, prin sentința nr.161 din 6 septembrie 2007.
Recursul
declarat de contestatoare împotriva acestei sentințe, a fost admis de
către I.C.C.J., prin decizia nr.1463 din 11 aprilie 2008, care a casat
hotărârea de fond și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași
instanță, în vederea stabilirii adevăratei situații de
fapt, cu mențiunea ca la rejudecare, instanța de fond să
analizeze toate apărările recurentei din motivarea recursului. (…)
Prin
sentința comercială nr.175 din 23 octombrie 2008, Curtea de Apel
București, Secția a VI-a Comercială, a admis contestația la
executare și a dispus anularea actelor de executare începute de intimata
ADS, în baza somației nr.52134 din 26 martie 2007.
În
conformitate cu dispozițiile art.137 C. proc. civ., instanța a
reținut că intimata A.D.S. a început împotriva contestatoarei o
executare silită pentru o creanță în valoare totală de
167.971,67 lei, invocându-se faptul că titlul executoriu constatator al
creanței este contractul de concesiune nr.22 din 11 august 2000, precum
și prevederile OUG nr.64/2005 coroborate cu dispozițiile Legii
nr.190/2004. Contractul de concesiune dintre cele două părți
litigante, a fost încheiat la data de 11 august 2000, iar la data de 18 martie
2004 a
fost desființat de plin drept prin aplicarea pactului comisoriu
expres prevăzut la art.5.5 din contract, fapt reținut prin decizia
comercială nr.130 din 5 mai
2005 a
Curții de Apel
Ploiești, definitivă și irevocabilă, care constată
rezilierea de drept a contractului. Legea nr.190/2004 a fost publicată în
Monitorul Oficial ulterior încheierii contractului. Legea nr.190/2004 prevede
la art.1 alin.3 că sunt titluri executorii contractele de concesiune.
Legea
civilă dispune numai pentru viitor, iar în speță, contractul de concesiune
a fost încheiat anterior apariției acestei legi. Contractele se supun
legii în vigoare la data încheierii lor, actele normative ulterioare
nefiindu-le aplicabile.
Legea
civilă nu poate retroactiva în timp, acesta fiind un principiu fundamental
al dreptului civil, consacrat de Constituția României.
Instanța
a reținut că acest contract de concesiune nr.22/2000 nu are caracter
de titlu executoriu potrivit Legii nr.190/2004, și că nu s-a
făcut nici dovada îndeplinirii condiției prevăzute de art.
374 C
.proc.civ., respectiv contractul nu a fost învestit cu formula executorie
prevăzută la art.269 alin.1. Or, art.
372 C
. proc. civ., dispune că în lipsa acestor cerințe absolut
obligatorii, executarea silită nu poate fi efectuată.
A.D.S.
București a declarat recurs împotriva sentinței comerciale nr.175 din
23 octombrie 2008.
(…)Recurenta
a susținut că acest contract de concesiune nr.22/2000 constituie
titlu executoriu pentru plata redevenței, la termenele și în
modalitățile stabilite în contract, fiind îndreptățită
să înceapă executarea silită, fără o altă
formalitate.(…)
Totodată,
Legea nr.190/2004 și OUG nr.64/2005, nefăcând nici o distincție
între contractele încheiate anterior și cele încheiate ulterior
apariției actelor normative invocate, nu se poate face o astfel de
distincție și, având în vedere principiul aplicării imediate a
legii civile noi, dispozițiile Legii nr.190/2004 coroborate cu OUG
nr.64/2005 devin aplicabile tuturor contractelor de concesiune în baza
cărora ADS deține o creanță ce urmează să fie
recuperată. (…)
Recursul
nu este fondat.
Întemeindu-se
pe dispozițiile art.3 din Legea nr.190/2004 potrivit cărora
„contractele de concesiune a terenurilor cu destinație agricolă,
încheiate de Agenția Domeniilor Statului, constituie titlu executoriu
pentru plata redevenței, la termenele și în modalitățile
stabilite în contracte”, precum și pe dispozițiile art.
374
1
C
. proc. civ., în conformitate cu care „înscrisurile cărora legea le
recunoaște caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără
învestirea cu formulă executorie”, recurenta a susținut că prima
instanță a apreciat greșit că, în speță,
contractului de concesiune nr.22 din 11 august 2000 îi lipsește caracterul
de titlu executoriu.
Or,
s-a constatat că acest contract a fost desființat de plin drept la
data de 18 martie 2004, prin aplicarea pactului comisoriu expres prevăzut
la art. 5.5 din contract, această măsură fiindu-i
comunicată și intimatei prin adresa nr.21943 din 20 martie 2003
și fiind constatată ulterior și prin hotărâre judecătorească,
respectiv decizia comercială nr.130 din 5 mai
2005 a
Curții de Apel Ploiești – definitivă și
irevocabilă.
Drept
urmare, contrar susținerilor recurentei, având în vedere că la data
de 20 martie 2004, contractul părților era reziliat, acestuia nu-i
sunt aplicabile dispozițiile legale invocate de recurentă – Legea
nr.190/2004, OUG nr.64/2005, precum și dispozițiile art.374
1
C. proc. civ. introduse prin Legea nr.459/2006 - (…) - pentru a conferi
contractului caracterul de titlu executoriu, pe care nu l-a avut potrivit
dispozițiilor legale ce-i erau aplicabile.
Ca
atare, prima instanță a reținut corect că, în
speță, contractul nr.22/2000 nu are caracter de titlu executoriu,
că nu s-a făcut nici dovada învestirii cu formulă executorie
conform art.374 C. proc. civ. și că executarea silită a fost
pornită de ADS în lipsa unui titlu executoriu – împrejurare în care, în
mod temeinic și legal, s-a admis contestația la executare
formulată în cauză și s-au anulat actele de executare începute
de ADS, cu încălcarea dispozițiilor art.
372 C
. proc. civ..(…)
În
consecință, recursul pârâtei ADS a fost respins ca nefondat.