ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1831/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea introdusă de contestatoarea I.N.C.D.A. Fundulea, a formulat contestație la executare împotriva executării silite începută de A.D.S. prin comunicarea somației nr. 54149 din 19 martie 2007, având ca obiect suma de 52116, 13 RON cu titlu de redevență și 105720,66 RON cu titlu de penalități, în baza titlului executoriu „contract de cesiune nr. 4 din 7 martie 2002”, solicitând anularea executării silite însăși, a somației și restabilirea situației anterioare începerii executării silite. În motivarea cererii, contestatoarea susține că, contractul de concesiune nr. 4 din 7 martie 2002 nu este titlu executoriu și că nu datorează intimatei A.D.S.

sumele solicitate de aceasta. La data de 24 aprilie 2007 contestatoarea I.N.C.D.A. Fundulea a formulat o cerere completatoare prin care a solicitat și anularea somației comunicată prin adresa nr. 54989 din 4 aprilie 2007 ce are ca obiect penalități de întârziere, calculate în temeiul contractului de concesiune nr. 4 din 7 martie 2002, precizând că după introducerea contestației la executare A.D.S. a emis o nouă somație având ca obiect numai penalități, ca urmare a plății parțiale efectuate. Prin întâmpinare, intimata A.D.S. solicită respingerea contestației, ca neîntemeiată, precizând că s-a recunoscut de contestatoare debitul datorat cu titlu de redevență calculată în baza contractului de concesiune nr. 4/2002 prin plata acesteia.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 161 din 3 septembrie 2007, a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul I.N.C.D.A. Fundulea împotriva executării silite începută de intimata A.D.S. București. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal și motivat contestatoarea I.N.C.D.A. Fundulea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență, că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății întrucât nu s-a pronunțat cu privire la calitatea de titlu executoriu a contractului de concesiune nr. 4 din 7 martie 2002 și că hotărârea este lipsită de temei legal întrucât invocarea prevederilor art. 399 C. proc.

civ. și a O.U.G. nr. 64/2005 și O.U.G. nr. 51/1992 fără o justificare care să fie conținută de aceste acte normative, lipsește de temei hotărârea atacată. În consecință, recurenta, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestației la executare și anularea actelor de executare începute în lipsa unui titlu executoriu. Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosar prisma motivelor de recurs și a actelor normative incidente cauzei, Înalta Curte constată că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat actul juridic dedus cauzei și probatoriile administrate, pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală.

Criticile formulate de recurenta contestatoare că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la calitatea de titlu executoriu a contractului de concesiune nr. 4 din 7 martie 2002 și că hotărârea este lipsită de temei legal sunt întemeiate. Faptul că recurenta a achitat redevența de 52116,13 Ron din proprie inițiativă nu conferă contractului de concesiune titlul executoriu și nici dreptul creditoarei de a percepe penalități pentru plata cu întârziere a redevenței. Instanța de fond fără a verifica dacă actele de executare îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, a respins contestația la executare în temeiul dispozițiilor art. 399 și urm. C. proc. civ., O.U.G. nr. 64/2005 și O.U.G. 51/1998, apreciind doar o presupusă recunoaștere a datoriei de către debitoare pronunțând o soluție fără a verifica validitatea acestora, deși acesta a fost primul motiv al contestației.

Procedând astfel instanța de fond a schimbat natura și înțelesul actului juridic dedus judecății respectiv a executării silite și a actelor de executare silită emise de intimată. Potrivit art. 3 din Legea nr. 190/2004 privind stimularea privatizării și dezvoltării societăților comerciale din domeniul agriculturii, modificată prin O.G. nr. 94/2004 „contractele de concesiune a terenurilor cu destinație agricolă, încheiate cu A.D.S., constituie titlu executoriu pentru plata redevenței cu data de 4 septembrie 2004 intrat în vigoare. Cum contractul de concesiune în cauză a fost încheiat la data de 7 martie 2002, nu poate constitui titlul executoriu în sensul stabilit de art. 3 din Legea nr. 190/2004, deoarece prevederile acestei legi nu se pot aplica contractelor de concesiune încheiate înainte de apariția legii întrucât s-ar încălca principiul neretroactivității legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și de art. 1 C. civ.

Conform art. 372 C. proc. civ., executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori a unui alt înscris care potrivit legii, constituie titlu executoriu. Cum prezenta executare nu este pornită în baza unui titlu executoriu, așa cum prevăd dispozițiile legale susmenționate, motiv pentru care actele de executare efectuate respectiv somația nr. 54149 din 19 martie 2007 sunt lovite de nulitate. Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul declarat de contestatoare, va modifica sentința atacată, va admite contestația la executare și va anula somația nr. 54149 din 19 martie 2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de contestatoarea I.N.C.D.A. Fundulea. Modifică sentința comercială nr. 161 din 3 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, admite contestația și anulează somația nr. 80887 din 30 august 2006. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2008.