ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1831/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea introdusă

de contestatoarea I.N.C.D.A. Fundulea, a formulat contestație la executare

împotriva executării silite începută de A.D.S. prin comunicarea somației nr. 54149

din 19 martie 2007, având ca obiect suma de 52116, 13 RON cu titlu de redevență

și 105720,66 RON cu titlu de penalități, în baza titlului executoriu „contract

de cesiune nr. 4 din 7 martie 2002”, solicitând anularea executării silite

însăși, a somației și restabilirea situației anterioare începerii executării

silite.

În motivarea cererii,

contestatoarea susține că, contractul de concesiune nr. 4 din 7 martie 2002 nu

este titlu executoriu și că nu datorează intimatei A.D.S. sumele solicitate de

aceasta.

La data de 24 aprilie

2007 contestatoarea I.N.C.D.A. Fundulea a formulat o cerere completatoare prin

care a solicitat și anularea somației comunicată prin adresa nr. 54989 din 4

aprilie 2007 ce are ca obiect penalități de întârziere, calculate în temeiul

contractului de concesiune nr. 4 din 7 martie 2002, precizând că după

introducerea contestației la executare A.D.S. a emis o nouă somație având ca

obiect numai penalități, ca urmare a plății parțiale efectuate.

Prin întâmpinare,

intimata A.D.S. solicită respingerea contestației, ca neîntemeiată, precizând

că s-a recunoscut de contestatoare debitul datorat cu titlu de redevență

calculată în baza contractului de concesiune nr. 4/2002 prin plata acesteia.

Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 161 din 3

septembrie 2007, a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de

contestatorul I.N.C.D.A. Fundulea împotriva executării silite începută de

intimata A.D.S. București.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs în termen legal și motivat contestatoarea I.N.C.D.A.

Fundulea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență,

că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății întrucât

nu s-a pronunțat cu privire la calitatea de titlu executoriu a contractului de

concesiune nr. 4 din 7 martie 2002 și că hotărârea este lipsită de temei legal

întrucât invocarea prevederilor art. 399 C. proc. civ. și a O.U.G. nr. 64/2005

și O.U.G. nr. 51/1992 fără o justificare care să fie conținută de aceste acte

normative, lipsește de temei hotărârea atacată.

În consecință,

recurenta, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicită admiterea

recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestației la

executare și anularea actelor de executare începute în lipsa unui titlu

executoriu.

Recursul este

întemeiat pentru următoarele considerente:

Din examinarea

actelor de la dosar prisma motivelor de recurs și a actelor normative incidente

cauzei, Înalta Curte constată că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat

actul juridic dedus cauzei și probatoriile administrate, pronunțând o hotărâre

netemeinică și nelegală.

Criticile formulate

de recurenta contestatoare că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la

calitatea de titlu executoriu a contractului de concesiune nr. 4 din 7 martie

2002 și că hotărârea este lipsită de temei legal sunt întemeiate.

Faptul că recurenta a

achitat redevența de 52116,13 Ron din proprie inițiativă nu conferă

contractului de concesiune titlul executoriu și nici dreptul creditoarei de a

percepe penalități pentru plata cu întârziere a redevenței.

Instanța de fond fără

a verifica dacă actele de executare îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, a

respins contestația la executare în temeiul dispozițiilor art. 399 și urm. C.

proc. civ., O.U.G. nr. 64/2005 și O.U.G. 51/1998, apreciind doar o presupusă

recunoaștere a datoriei de către debitoare pronunțând o soluție fără a verifica

validitatea acestora, deși acesta a fost primul motiv al contestației.

Procedând astfel

instanța de fond a schimbat natura și înțelesul actului juridic dedus judecății

respectiv a executării silite și a actelor de executare silită emise de

intimată.

Potrivit art. 3 din

Legea nr. 190/2004 privind stimularea privatizării și dezvoltării societăților

comerciale din domeniul agriculturii, modificată prin O.G. nr. 94/2004

„contractele de concesiune a terenurilor cu destinație agricolă, încheiate cu A.D.S.,

constituie titlu executoriu pentru plata redevenței cu data de 4 septembrie

2004 intrat în vigoare.

Cum contractul de

concesiune în cauză a fost încheiat la data de 7 martie 2002, nu poate

constitui titlul executoriu în sensul stabilit de art. 3 din Legea nr. 190/2004,

deoarece prevederile acestei legi nu se pot aplica contractelor de concesiune

încheiate înainte de apariția legii întrucât s-ar încălca principiul

neretroactivității legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și de art.

1 C. civ.

Conform art. 372 C.

proc. civ., executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri

judecătorești ori a unui alt înscris care potrivit legii, constituie titlu

executoriu.

Cum prezenta

executare nu este pornită în baza unui titlu executoriu, așa cum prevăd

dispozițiile legale susmenționate, motiv pentru care actele de executare

efectuate respectiv somația nr. 54149 din 19 martie 2007 sunt lovite de

nulitate.

Pentru cele ce

preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul

declarat de contestatoare, va modifica sentința atacată, va admite contestația

la executare și va anula somația nr. 54149 din 19 martie 2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursul

declarat de contestatoarea I.N.C.D.A. Fundulea.

Modifică sentința

comercială nr. 161 din 3 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, admite

contestația și anulează somația nr. 80887 din 30 august 2006.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 mai 2008.