ÎCCJ, decizie (scj.ro #83012)

Contract

de concesiune. Caracterul de titlu executoriu al contractului. Efecte cu

privire la un drept de creanță accesoriu

Cuprins

pe materii: Drept comercial. Contracte comerciale

Index

alfabetic: contestație la executare

-

contract de concesiune

-

penalități de întârziere

-

titlu executoriu

Legea

nr. 190/2004, art. 3

Legea

nr. 94/2010

Potrivit

dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 190/2004, contractul de concesiune a

terenurilor cu destinație agricolă încheiate cu A.D.S. constituie

titlu executoriu numai pentru plata redevenței, la termenele și în

modalitățile stabilite în contract, nu și pentru

penalitățile aferente, interpretarea contrară reprezentând o

adăugare la lege.

Accesorialitatea invocată de recurentă ar fi fost

operantă pentru situația în care legiuitorul s-ar fi limitat în a

reglementa cu titlu general caracterul executoriu al contractelor de

concesiune, fără a-l circumstanția, ca în cazul de

față, la redevență.

Secția

comercială, Decizia nr. 2302 din 14 iunie 2011

Prin

sentința nr. 115/2010, Curtea de Apel București, Secția a VI-a

comercială, a admis contestația la executare formulată de

contestatoarea SC R.B.D. SRL în contradictor cu intimata A.D.S. și, în

consecință, a dispus anularea actelor de executare emise de intimata

A.D.S. în temeiul contractului de concesiune nr. 47/2004, subsecvent

respingerii excepției prematurității invocată de

intimată.

În

motivarea sentinței, judecătorul fondului a reținut că la

data de 9 iunie 2008, contractul de concesiune cu nr. 47, pe care

părțile l-au încheiat în anul 2006, a fost reziliat urmare a notificării concesionarului transmisă de concedent conform contractului, aspect

necontestat de părți, terenul fiind deținut de concesionar

până la data rezilierii.

A

mai reținut că potrivit clauzelor contractuale: art.5.4, plata

redevenței se făcea în rate trimestriale,(...) așa încât

hotărârea consiliului de administrație al A.D.S. București  nr.

22/2005 în baza căreia s-a calculat cuantumul redevenței aferente

perioadei ulterioare datei scadente a ultimei tranșe de

redevență și până la data efectivă a rezilierii în

procent de 100% pe zi pentru perioada respectivă, reprezintă un act

unilateral al intimatei, iar nu un titlu executoriu.

S-a

constatat, de asemenea, că potrivit art. 3 din Legea nr. 190/2004 în forma

în vigoare la momentul rezilierii contractului, 9 iunie 2008, contractul de

concesiune a terenurilor cu destinație agricolă încheiate cu A.D.S.

constituie titlu executoriu numai pentru plata redevenței, la termenele și

în modalitățile stabilite în contract, nu și pentru

penalitățile aferente.

Cum

sumele care se regăsesc în somația de plată reprezintă

redevența aferentă perioadei ulterioare datei scadenței ultimei

tranșe de redevență, fără suport contractual

(18.096,44 RON), și penalități (11.079,55), pentru care

contractul de concesiune nu constituie titlu executoriu, contestația la

executare a fost admisă conform art. 399 și urm. C. proc. civ.,

actele de executare astfel emise fiind anulate.

În

contra acestei sentințe a declarat recurs intimata A.D.S. în temeiul art.

299 și 312 C. proc. civ., solicitând, în principal, modificarea acesteia,

în sensul respingerii contestației în tot, și, în subsidiar,

modificarea în parte, în sensul respingerii contestației la executare în

ceea ce privește penalitățile de întârziere, ca

neîntemeiată.

Recurenta

a solicitat modificarea în tot a sentinței întrucât instanța de fond

nu a avut în vedere completările aduse Legii nr. 190/2004 prin aprobarea

Legii nr. 94/2010 în vigoare la data pronunțării care extinde sfera

înscrisurilor calificate ca fiind titluri executorii la toate contractele

încheiate de A.D.S., nu doar la cele de concesiune. Chiar numai în baza Legii

nr. 190/2004, contractul de concesiune reprezintă titlu executoriu și

pentru penalități în temeiul accesorialității acestui drept

de creanță.

Recurenta

a arătat că deși nu a considerat Hotărârea Consiliului de

Administrație drept titlu executoriu, modul în care a procedat este corect

întrucât redevența era datorată pentru anul 2008 în funcție de

numărul de zile în care terenul a fost exploatat de către

concesionară.

Intimata

SC R.B.D. SRL a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

A

arătat intimata că potrivit înscrisurilor de la dosar, contractul de

concesiune a fost reziliat cu data de 9 iunie 2008, dată de la care nu a

mai avut nicio obligație de plată derivată din contract.

Prin

Hotărârea nr. 22/2005 recurenta a stabilit o altă modalitate de

calcul a redevenței decât cea convenită prin art. 5.4. din contract,

printr-o raportare la un procent de 100% din redevența anuală, care

nu-i este opozabilă, apreciind și că instanța de fond a

făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 3 din Legea nr.

190/2004.

Recursul

nu este fondat.

Cu

privire la critica aplicării Legii nr. 190/2004 se constată că

prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor

art. 3 din lege, în forma în vigoare la data intervenirii rezilierii

contractului de concesiune, 9 iunie 2008.

Astfel,

potrivit textului de lege invocat

„contractele de concesiune a terenurilor

cu destinație agricolă, încheiate de A.D.S., constituie titlu

executoriu pentru plata redevenței, la termenele și

modalitățile stabilite în contracte”.

Textul

de lege fiind neechivoc sub aspectul limitelor sub care contractul de

concesiune constituie titlu executoriu, și anume, cu privire la

redevență în modalitățile stabilite în contracte,

aprecierea judecătorului fondului în sensul că acesta nu se extinde

și la penalitățile de întârziere este legală, interpretarea

contrară, în sensul că ar constitui titlu executoriu și pentru

penalități reprezentând o adăugare la lege.

Accesorialitatea

invocată de recurentă ar fi fost operantă pentru situația

în care legiuitorul s-ar fi limitat în a reglementa cu titlu general caracterul

executoriu al contractelor de concesiune, fără a-l

circumstanția, ca în cazul de față, la redevență.

Respectiva

circumstanțiere privind și „

modalitățile stabilite în

contracte”

, și cum suma înscrisă în somație este

fără suport contractual sub acest aspect, soluția primei

instanțe de anulare a formelor de executare este corectă.

Cât

privește Legea nr. 94/2010 în vigoare cu data de 30 mai 2010, privind

modificarea O.U.G. nr. 64/2005, pentru accelerarea procedurilor de recuperare a

sumelor de bani datorate A.D.S. de către partenerii contractuali se

constată că, pe de o parte, acest act normativ, nu era în vigoare la

data emiterii somației de plată, iar, pe de altă parte, nu aduce

nicio modificare Legii nr. 190/2004 privind stimularea privatizării

și dezvoltării societăților comerciale din domeniul

agriculturii, respectiv art. 3 astfel cum a fost modificat prin art. XXX pct. 3

din O.G. nr. 94/2004, cum greșit a susținut recurenta, ci prin art. 2

dispune doar că:

„toate contractele încheiate de A.D.S. constituie

titluri executorii

”.

Așa fiind, în raport de dispozițiile art.

304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte a respins

recursul declarat, ca nefondat.