ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4721/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 188 din 11

noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis în

parte acțiunea formulată de A.V.A.S., astfel cum a fost precizată și completată

în contradictoriu cu S.S. și în consecință a dispus:

- anularea tuturor actelor de

executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 290/2004 al B.E.J. A.M.Ș.;

- anularea celor 8 publicații de

vânzare din 3 octombrie 2004 și a tuturor actelor de executare încheiate în

același dosar;

- anularea executării silite însăși

și care s-a înfăptuit prin acte de adjudecare și deci implicit anularea

acestora;

- anularea procesului verbal de

licitație din 4 octombrie 2004, ca nelegal;

- întoarcerea executării silite și

restabilirea situației anterioare prin restituirea bunurilor imobile în proprietatea

SC S. SA Călărași și radierea tuturor înscrisurilor și înregistrărilor

efectuate în cartea funciară, în baza actelor de executare silită sau

adjudecare.

De asemeni prin aceeași sentință a

fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite

formulată de A.V.A.S. București, precum și acțiunea formulată de A.V.A.S.

București, împotriva SC S. SA Călărași.

Hotărând astfel, instanța de fond a

reținut că executarea silită pornită de S.S. asupra bunurilor debitoarei SC S.

SA Călărași a fost efectuată cu încălcarea normelor imperative ale legii și

astfel s-au încălcat drepturile A.V.A.S., creditor privilegiat și implicit a

fost prejudiciat statul prin punerea în imposibilitate de a-și valorifica

creanța preluată la datoria publică în beneficiul unor creditori chirografari.

În ceea ce privește contractul de

cesiune încheiat la data de 8 iunie 2004 între SC L.I.P.C. SA București și S.S.

Călărași, act în lipsa căruia s-a pornit executarea silită. Tribunalul

București prin soluția pronunțată în dosarul nr. 9323/2994 a reținut că este

lovit de nulitate absolută și ca atare creditorul urmăritor nu are un titlu

executoriu.

Împotriva acestei sentințe S.S.

Călărași a formulat recurs, în temeiul art. 304 pct. 3, 5, 9 și 10 C. proc.

civ., arătând că este nelegală deoarece:

- creanța cesionată către S.S.

reprezintă doar o parte din creanța totală de 32.000.000 dolari S.U.A., pe care

cedentul o are conform sentinței pronunțată în dosarul nr. 2740/2002 de către

Tribunalul Călărași, în contradictoriu cu SC S. SA, hotărâre definitivă,

irevocabilă și investită cu formulă executorie;

- în mod greșit instanța a admis

cererea completatoare prin care A.V.A.S. București solicita anularea actelor de

adjudecare și a procesului verbal de licitație din 4 octombrie 2004, deoarece

aceasta a fost depusă după prima zi de înfățișare, contrar prevederilor art. 132

C. proc. civ.;

- A.V.A.S. București nu mai are

calitatea de creditor al SC S. SA Călărași, pentru că putea să-și îndestuleze

pe deplin creanța și chiar să aducă la bugetul statului o sumă considerabilă

din valorificarea bunurilor asupra cărora avea gajuri și ipoteci, dacă nu ar fi

vândut bunurile debitoarei cu numai 20.000.000 dolari S.U.A.;

- cu toate că a făcut dovada că A.V.A.S.

a executat bunurile gajate și ipotecate, vânzându-le și recuperând astfel suma

de 20.000.000 dolari S.U.A. din creanța inițială, instanța de fond în mod

eronat a reținut că respectiva creanță față de SC S. SA este tot de 46.000.000 dolari

S.U.A.

La dosar s-au depus acte, precum și

trei cereri de intervenție în interesul S.S. Călărași de către SC L.I.P.C. SA

București, de 37 membri și separat de alți 95 membri ai S.S. La termenul din 30

septembrie 2005, față de declarația numitei C.G., președintele S.S. care a

arătat că nu-și însușește recursul pentru că a fost semnat de persoane care nu

au avut mandat pentru a efectua acest act de dispoziție, intimatele A.V.A.S. și

SC S. SA Călărași au invocat excepția lipsei legitimității procesuale în

declararea recursului de către S.S. Călărași.

Excepția invocată este întemeiată

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Acțiunea în justiție este exercitată

de reprezentantul aceluia care este titularul dreptului, iar titular al

recursului este acela care are vocația să exercite această cale de atac.

În cazul de față reprezentant al

sindicatului este C.G. în calitate de președinte, așa cum rezultă din întreaga

documentație aflată la dosarul cauzei, ori recursul a fost declarat de alte

persoane.

C.G. este președintele S.S. din data

de 21 mai 2003 și a fost reconfirmată în această funcție la data de 30

septembrie 2005 cu ocazia adunării generale extraordinare a membrilor de

sindicat din SC S. SA Călărași.

Cererea de recurs a fost semnată de

avocat, fără delegație de reprezentare, împuternicirea aflată la dosar fiindu-i

dată de SC L.I.P.C. SA, iar din partea recurentei a semnat numitul M.T.

În aceste condiții, cu adresa din 3

mai 2005, președintele și vicepreședintele S.S., C.G., respectiv S.I. au adus

la cunoștință instanței că începând de la acea dată încetează orice mandat

acordat vreunui împuternicit în vederea reprezentării în fața instanțelor

judecătorești sau oricăror alte autorități iar împuterniciții, inclusiv

avocații nu au dreptul să exercite în numele S.S. nici o cale de atac, să

redacteze sesizări, memorii sau informări, fără ca documentul respectiv să

poarte semnăturile celor doi reprezentanți și ștampila sindicatului.

Cât privește pe M.T., semnatarul

cererii de recurs acesta a fost desemnat de adunarea generală a membrilor de

sindicat din data de 19 mai 2005 ca președinte al contractului de reprezentare

a acționarilor în contractul de asociere cu SC L.I.P.C. SA București, iar nu ca

reprezentant al S.S. în instanțele judecătorești.

Așadar recursul semnat de avocatul B.D.

și de M.T., care nu erau împuterniciți de S.S. este formulat de persoane fără

calitate de reprezentant al recurentei și drept urmare în cauză fiind incidente

dispozițiile art. 161 C. proc. civ., recursul urmează a fi anulat.

Față de soluția ce urmează a se

pronunța, instanța apreciază că nu se impune discutarea admisibilității în

principiu a cererilor de intervenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei legitimității

procesuale active în declararea recursului de către pârâtul S.S. Călărași

invocată de intimații A.V.A.S. București și SC S. SA Călărași, prin lichidator

SC V. SA.

În baza art. 161 alin. (2) C. proc.

civ., anulează recursul declarat de S.S. Călărași, împotriva sentinței nr. 188

din 11 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

fiind promovat de persoane fără calitate de reprezentanți ai părții în litigiu.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 13 octombrie 2005.