ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4721/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 188 din 11 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea formulată de A.V.A.S., astfel cum a fost precizată și completată în contradictoriu cu S.S. și în consecință a dispus: - anularea tuturor actelor de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 290/2004 al B.E.J.

A.M.Ș.; - anularea celor 8 publicații de vânzare din 3 octombrie 2004 și a tuturor actelor de executare încheiate în același dosar; - anularea executării silite însăși și care s-a înfăptuit prin acte de adjudecare și deci implicit anularea acestora; - anularea procesului verbal de licitație din 4 octombrie 2004, ca nelegal; - întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare prin restituirea bunurilor imobile în proprietatea SC S. SA Călărași și radierea tuturor înscrisurilor și înregistrărilor efectuate în cartea funciară, în baza actelor de executare silită sau adjudecare. De asemeni prin aceeași sentință a fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite formulată de A.V.A.S.

București, precum și acțiunea formulată de A.V.A.S. București, împotriva SC S. SA Călărași. Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că executarea silită pornită de S.S. asupra bunurilor debitoarei SC S. SA Călărași a fost efectuată cu încălcarea normelor imperative ale legii și astfel s-au încălcat drepturile A.V.A.S., creditor privilegiat și implicit a fost prejudiciat statul prin punerea în imposibilitate de a-și valorifica creanța preluată la datoria publică în beneficiul unor creditori chirografari. În ceea ce privește contractul de cesiune încheiat la data de 8 iunie 2004 între SC L.I.P.C. SA București și S.S. Călărași, act în lipsa căruia s-a pornit executarea silită. Tribunalul București prin soluția pronunțată în dosarul nr. 9323/2994 a reținut că este lovit de nulitate absolută și ca atare creditorul urmăritor nu are un titlu executoriu.

Împotriva acestei sentințe S.S. Călărași a formulat recurs, în temeiul art. 304 pct. 3, 5, 9 și 10 C. proc. civ., arătând că este nelegală deoarece: - creanța cesionată către S.S. reprezintă doar o parte din creanța totală de 32.000.000 dolari S.U.A., pe care cedentul o are conform sentinței pronunțată în dosarul nr. 2740/2002 de către Tribunalul Călărași, în contradictoriu cu SC S. SA, hotărâre definitivă, irevocabilă și investită cu formulă executorie; - în mod greșit instanța a admis cererea completatoare prin care A.V.A.S. București solicita anularea actelor de adjudecare și a procesului verbal de licitație din 4 octombrie 2004, deoarece aceasta a fost depusă după prima zi de înfățișare, contrar prevederilor art. 132 C. proc.

civ.; - A.V.A.S. București nu mai are calitatea de creditor al SC S. SA Călărași, pentru că putea să-și îndestuleze pe deplin creanța și chiar să aducă la bugetul statului o sumă considerabilă din valorificarea bunurilor asupra cărora avea gajuri și ipoteci, dacă nu ar fi vândut bunurile debitoarei cu numai 20.000.000 dolari S.U.A.; - cu toate că a făcut dovada că A.V.A.S. a executat bunurile gajate și ipotecate, vânzându-le și recuperând astfel suma de 20.000.000 dolari S.U.A. din creanța inițială, instanța de fond în mod eronat a reținut că respectiva creanță față de SC S. SA este tot de 46.000.000 dolari S.U.A. La dosar s-au depus acte, precum și trei cereri de intervenție în interesul S.S.

Călărași de către SC L.I.P.C. SA București, de 37 membri și separat de alți 95 membri ai S.S. La termenul din 30 septembrie 2005, față de declarația numitei C.G., președintele S.S. care a arătat că nu-și însușește recursul pentru că a fost semnat de persoane care nu au avut mandat pentru a efectua acest act de dispoziție, intimatele A.V.A.S. și SC S. SA Călărași au invocat excepția lipsei legitimității procesuale în declararea recursului de către S.S. Călărași. Excepția invocată este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Acțiunea în justiție este exercitată de reprezentantul aceluia care este titularul dreptului, iar titular al recursului este acela care are vocația să exercite această cale de atac.

În cazul de față reprezentant al sindicatului este C.G. în calitate de președinte, așa cum rezultă din întreaga documentație aflată la dosarul cauzei, ori recursul a fost declarat de alte persoane. C.G. este președintele S.S. din data de 21 mai 2003 și a fost reconfirmată în această funcție la data de 30 septembrie 2005 cu ocazia adunării generale extraordinare a membrilor de sindicat din SC S. SA Călărași. Cererea de recurs a fost semnată de avocat, fără delegație de reprezentare, împuternicirea aflată la dosar fiindu-i dată de SC L.I.P.C. SA, iar din partea recurentei a semnat numitul M.T. În aceste condiții, cu adresa din 3 mai 2005, președintele și vicepreședintele S.S., C.G., respectiv S.I.

au adus la cunoștință instanței că începând de la acea dată încetează orice mandat acordat vreunui împuternicit în vederea reprezentării în fața instanțelor judecătorești sau oricăror alte autorități iar împuterniciții, inclusiv avocații nu au dreptul să exercite în numele S.S. nici o cale de atac, să redacteze sesizări, memorii sau informări, fără ca documentul respectiv să poarte semnăturile celor doi reprezentanți și ștampila sindicatului. Cât privește pe M.T., semnatarul cererii de recurs acesta a fost desemnat de adunarea generală a membrilor de sindicat din data de 19 mai 2005 ca președinte al contractului de reprezentare a acționarilor în contractul de asociere cu SC L.I.P.C. SA București, iar nu ca reprezentant al S.S.

în instanțele judecătorești. Așadar recursul semnat de avocatul B.D. și de M.T., care nu erau împuterniciți de S.S. este formulat de persoane fără calitate de reprezentant al recurentei și drept urmare în cauză fiind incidente dispozițiile art. 161 C. proc. civ., recursul urmează a fi anulat. Față de soluția ce urmează a se pronunța, instanța apreciază că nu se impune discutarea admisibilității în principiu a cererilor de intervenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția lipsei legitimității procesuale active în declararea recursului de către pârâtul S.S. Călărași invocată de intimații A.V.A.S. București și SC S. SA Călărași, prin lichidator SC V. SA. În baza art. 161 alin. (2) C. proc. civ., anulează recursul declarat de S.S. Călărași, împotriva sentinței nr. 188 din 11 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca fiind promovat de persoane fără calitate de reprezentanți ai părții în litigiu. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2005.