ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5534/2004

Asupra conflictului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată în ședința camerei de consiliu din 28 octombrie 2003 de Judecătoria Călărași, în dosarul nr. 183/SV/2003 a fost admisă cererea formulată de Biroul Individual, S.V., executor judecătoresc, fiind încuviințată începerea executării silite solicitată de creditorul urmăritor S.N.T.F.M. – C.F.R. M. SA, sucursala CONSTANȚA pentru plata către debitoarea SC S. SA Călărași a sumelor de 330.235.700 lei taxe imobilizare, 50.195.796 lei penalități de întârziere și 13.092.545 lei cheltuieli de judecată, precum și la plata cheltuielilor de executare. Instanța de fond a reținut că în cauză există sentința civilă nr. 356 din 22 iunie 1999 pronunțată de Tribunalul Călărași, dosar nr. 1168/1999, prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A.R.M.

CONSTANȚA împotriva pârâtei SC S. SA Călărași, obligând-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 330.235.700 lei cu titlu de taxe imobilizare, suma de 50.195.196 lei cu titlu de penalități de întârziere precum și suma de 13.092.545 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, hotărâre definitivă și investită cu formulă executorie. Împotriva încheierii pronunțată de camera de consiliu din 28 octombrie 2003 de Judecătoria Călărași, în termen legal, a declarat apel debitoarea SC S. SA Călărași, considerând-o netemeinică și nelegală, invocând excepția prescripției dreptului de executare silită al creditoarei S.N.T.F.M., sucursala CONSTANȚA, deoarece de la data rămânerii definitive a sentinței nr. 356 din 22 iunie 1999 și până la data formulării cererii de executare silită a trecut o perioadă mai mare de 3 ani, depășindu-se astfel termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, conform art. 405 alin. (1) C. proc.

civ. De asemenea, a fost criticată încuviințarea executării și sub aspectul că sunt încălcate prevederile imperative ale O.U.G. nr. 51/1998, republicat, care prevăd că dreptul corespunzător creanței preluate la datoria publică se execută înaintea oricărui alt drept, indiferent de natura acestuia sau de data la care a fost constituit, cu excepția salariilor și altor privilegii legale. Conform contractului de cesiune de creanță nr. 55038 din 10 decembrie 1999 încheiat între A.V.A.B. BUCUREȘTI și B.C.R., precum și a actelor adiționale la acest contract, A.V.A.B. - București a preluat de la B.C.R. o datorie a SC S. SA Călărași către B.C.R. în valoare de 45.337.565,56 dolari S.U.A. debit și 190.400.000 lei cheltuieli de executare.

Întreg patrimoniul SC S. SA Călărași este sechestrat și indisponibilizat până la valorificarea de către A.V.A.B. - București și recuperarea creanțelor sale în întregime. În aceste condiții în care A.V.A.B. - București a sechestrat și indisponibilizat întreg patrimoniul SC S. SA Călărași până la valorificarea creanței preluate la datoria publică, creanța A.V.A.B. are un privilegiu legal general și rang superior față de alte creanțe, executarea silită pornită de A.V.A.B. prezentând prioritate în fața oricărei executări silite. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 367 pronunțată în ședința publică din 8 septembrie 2004 a calificat apelul declarat de debitoarea SC S. SA Călărași împotriva încheierii din 28 octombrie 2003 a Judecătoriei Călărași ca fiind contestație la executare și în consecință a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de executare, Judecătoria Călărași.

Pentru a decide astfel, s-a stabilit că, în raport cu dispozițiile art. 373 1 alin. (2) C. proc. civ., instanța încuviințează executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților. Potrivit prevederilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite însăși, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, deci, inclusiv de debitor. În aceste condiții, încheierea de încuviințare a executării silite nu poate fi atacată de debitor, direct, prin căile de drept comun, ci doar indirect și numai pe calea contestației la executare. Astfel, în temeiul art. 84 C. proc. civ., cererea de apel a fost calificată, în fapt, contestație la executare și în consecință competența de soluționare revine în favoarea instanței de executare, respectiv Judecătoriei Călărași.

Judecătoria Călărași, prin sentința civilă nr. 3836 pronunțată în ședința publică din 2 noiembrie 2004, a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei privind pe debitoarea SC S. SA Călărași și pe creditoarea S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala de marfă CONSTANȚA în favoarea Curții de Apel București, secția comercială. S-a constatat existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Călărași și Curtea de Apel București, secția comercială și s-a dispus înaintarea prezentei cauze la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în vederea soluționării acestuia. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a apreciat că în conformitate cu prevederile art. 84 C. proc.

civ., cererea pentru exercitarea unei căi de atac sau de chemare în judecată este valabil făcută, chiar dacă poartă o denumire greșită, iar potrivit principiului disponibilității, care guvernează Dreptul Civil Român, părțile sunt cele care au dreptul de a dispune de obiectul litigiului. Ca atare, instanța este ținută de temeiul de drept și de fapt pe care contestatoarea debitoare și-a întemeiat cererea și nu poate schimba obiectul acesteia fără a încălca principiul mai sus amintit. În speță, debitoarea a formulat fără nici un fel de echivoc o cerere legală de apel, motiv, pentru care în conformitate cu prevederile art. 3 pct. 2 din Codul de procedură civilă, modificat, competența de a soluționa apelurile împotriva hotărârilor pronunțate de Judecătoria în primă instanță revine Curții de Apel.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în contextul conflictului negativ de competență ivit între Curtea de Apel București și Judecătoria Călărași, urmează a stabili competența de soluționare a litigiului dintre debitoarea SC S. SA Călărași și intimata creditoare S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala CONSTANȚA în favoarea Curții de Apel București, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. De necontestat că încheierea prin care se încuviințează începerea executării silite este supusă regimului juridic instituit de dispozițiile generale privitoare la procedurile necontencioase. În acest sens există precizarea făcută în cuprinsul art. 331 C. proc. civ., respectiv că, cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanței, fără însă să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, precum și cele privitoare la darea autorizațiilor judecătorești, sunt guvernate de procedura necontencioasă.

Încheierea Judecătoriei Călărași, pronunțată în camera de consiliu din 28 octombrie 2003, a avut ca temei de drept dispozițiile art. 373 1 C. proc. civ., fiind respectată procedura depunerii cererii de executare silită la executorul judecătoresc, iar ulterior executorul judecătoresc, a solicitat încuviințarea executării de către instanța de executare. În acest context Judecătoria Călărași a încuviințat executarea silită, prin încheierea dată în camera de consiliu și fără citarea părților. Eficiența juridică maximă va fi dată de prevederile art. 336 C. proc. civ., care, fără echivoc, precizează că încheierea prin care se încuviințează cererea este executorie, este supusă apelului, cale de atac care poate fi exercitată de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea pricinii.

Aceste argumentări juridice stabilesc competența de soluționare a litigiului de natură comercială dintre debitorul SC S. SA Călărași și creditorul S.N.T.F.M. – C.F.R. M. SA, sucursala CONSTANȚA în favoarea Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a litigiului dintre petenta SC S. SA Călărași și intimata S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Constanța în favoarea Curții de Apel București. Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 decembrie 2004.