ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4195/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 2087 din

19 septembrie 2003, Judecătoria Constanța a încuviințat cererea de începere a

procedurii de executare silită formulată de creditorul SC D. SA Constanța în

baza procesului verbal de actualizare întocmit de Executorul Judecătoresc

S.C.A., în dosarul de executare nr. 325/2003, în baza sentinței nr. 13070 din

26 noiembrie 2000 a Judecătoriei Constanța.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de executare a apreciat că în cauză sunt îndeplinite prevederile art.

373

1

C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri

debitoarea F. SA București a declarat apel criticile formulate privind:

- depășirea atribuțiilor

conferite de lege instanței de executare, în sensul că aceasta a acordat

creditoarei mai mult decât s-a cerut;

- neîndeplinirea de către

înscrisul depus la instanța de executare a condițiilor prevăzute de lege pentru

ca acesta să prezinte titlu executoriu.

Curtea de Apel Constanța,

secția civilă, prin decizia nr. 54/ C din 19 ianuarie 2004, a admis apelul

declarat de debitoare și a schimbat în tot încheierea atacată, în sensul că a

respins cererea de încuviințare a executării silite.

În motivarea acestei

decizii, instanța de control judiciar a apreciat că în cauză au fost încălcate

dispozițiile legii execuționale, cu referire la punerea în executare a unui proces

verbal de reactualizare a sumei ulterior încetării executării silite, ca urmare

a realizării integrale a obligației prevăzută în titlul executoriu.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri, creditoarea SC D. SA Constanța a declarat recurs, invocând cazul de

modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea

acestuia și modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii

apelului declarat de debitoare împotriva hotărârii instanței de executare.

Recurenta a susținut că

hotărârea nu este motivată, instanța de apel neprocedând la o analiză a

apărărilor părților și înlăturarea motivată a susținerilor, aceasta

mulțumindu-se a copia considerentele altei hotărâri judecătorești.

În acest sens, recurenta a

arătat că procedura de soluționare a cererii de încuviințare a executării

silite este una necontencioasă și drept urmare pe această cale sumară nu pot fi

formulate alte apărări decât cele privind existența titlului executoriu și a

caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, apărare ce nu a fost avută

în vedere de către instanța de control judiciar.

Pe de lată parte, art. 371

1

C. proc. civ., nu prevede un termen până la care se poate formula o

cerere în temeiul acestui text, așa încât aceasta poate fi formulată oricând în

cadrul termenului de prescripție, ca atare hotărârea atacată este greșită și

sub acest aspect.

În fine, în mod greșit s-a

reținut că executarea silită a încetat.

Recursul nu este fondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Examinând cauza sub aspectul

primei critici, se constată că aceasta este neîntemeiată.

Hotărârea atacată este

suficient motivată, conform art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Nu s-ar putea reține că

asemănarea sau chiar identitatea unor considerente ar putea constitui motiv de

nelegalitate, în raport de împrejurarea că o hotărâre judecătorească conformă

legii și adevărului este urmarea unui silogism judiciar corect aplicat. Drept

urmare, cum procesul intelectiv trebuie să fie același, identitatea sau, după

caz, asemănarea dintre stări de fapt și norme legale incidente, duce în mod

necesar la considerente identice sau respectiv, asemănătoare, cu referire la

substanța acestora.

Cu referire la cea de a doua

critică urmează a se constata că însăși recurenta - creditoare arată, cu

referire la suma de 782.000.038 lei, cu titlul executoriu reprezentat de

sentința ne.13070 din 16 noiembrie 2000 a Judecătoriei Constanța, investită cu

titlu executoriu, a fost executată.

Susținerea recurentei –

creditoare este confirmată de actele dosarului.

Criticile recurentei

privesc, cu privire la hotărârea instanței de control judiciar, refuzul

încuviințării cererii de investire cu formulă executorie a procesului verbal de

actualizare a sumei datorate, ulterior executării titlului menționat.

Or, sub aspectul acestei

critici, hotărârea este temeinică și legală, executarea silită încetând în

temeiul art. 371

5

C. proc. civ. Este de reținut în acest sens că

sintagma „se va proceda și la actualizare ei” din art. 271

2

alin.

(3) C. proc. civ., cantonează explicit această operează ca posibil a fi

efectuată în cadrul executării începute și nefinalizate, așa încât critica

privind lipsa unui termen pentru realizarea actualizării, cu trimitere la

termenul general de prescripție, se constată a fi neîntemieată, inaptă a duce la

altă concluzie.

Ca atare, încuviințarea

începerii unei noi executări silite era supusă condițiilor legii execuționale,

cu referire specială la dispozițiile art. 376 și art. 379 C. proc. civ.

În fine, prin procesul

verbal a cărui investire cu formulă executorie s-a cerut, era vizată stabilirea

altor obligații de plată decât cele stabilite prin hotărârea judecătorescă

executată, așa încât în mod legal s-a reținut că executarea nu poate fi

încuviințată, faptul că acestea ar putea fi considerate sume subsecvente și

decurgând din titlul executoriu fiind lipsit de relevanță, atâta timp cât

actualizarea sumei nu a fost cerută în condițiile legii execuționale sau

constatarea dreptului nu a fost cerută în condițiile legii procesuale civile.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, constatând că motivele invocate de creditoare nu sunt întemeiate,

Curtea va respinge recursul, ca nefondat, și va menține hotărârea atacată, ca

fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de creditoarea SC D. SA Constanța împotriva deciziei nr. 54/ C din 19 ianuarie

2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 28 octombrie 2004.