ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4195/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 2087 din 19 septembrie 2003, Judecătoria Constanța a încuviințat cererea de începere a procedurii de executare silită formulată de creditorul SC D. SA Constanța în baza procesului verbal de actualizare întocmit de Executorul Judecătoresc S.C.A., în dosarul de executare nr. 325/2003, în baza sentinței nr. 13070 din 26 noiembrie 2000 a Judecătoriei Constanța. Pentru a hotărî astfel, instanța de executare a apreciat că în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 373 1 C. proc. civ. Împotriva acestei încheieri debitoarea F. SA București a declarat apel criticile formulate privind: - depășirea atribuțiilor conferite de lege instanței de executare, în sensul că aceasta a acordat creditoarei mai mult decât s-a cerut; - neîndeplinirea de către înscrisul depus la instanța de executare a condițiilor prevăzute de lege pentru ca acesta să prezinte titlu executoriu.

Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia nr. 54/ C din 19 ianuarie 2004, a admis apelul declarat de debitoare și a schimbat în tot încheierea atacată, în sensul că a respins cererea de încuviințare a executării silite. În motivarea acestei decizii, instanța de control judiciar a apreciat că în cauză au fost încălcate dispozițiile legii execuționale, cu referire la punerea în executare a unui proces verbal de reactualizare a sumei ulterior încetării executării silite, ca urmare a realizării integrale a obligației prevăzută în titlul executoriu. Împotriva acestei din urmă hotărâri, creditoarea SC D. SA Constanța a declarat recurs, invocând cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea acestuia și modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului declarat de debitoare împotriva hotărârii instanței de executare. Recurenta a susținut că hotărârea nu este motivată, instanța de apel neprocedând la o analiză a apărărilor părților și înlăturarea motivată a susținerilor, aceasta mulțumindu-se a copia considerentele altei hotărâri judecătorești. În acest sens, recurenta a arătat că procedura de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite este una necontencioasă și drept urmare pe această cale sumară nu pot fi formulate alte apărări decât cele privind existența titlului executoriu și a caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, apărare ce nu a fost avută în vedere de către instanța de control judiciar.

Pe de lată parte, art. 371 1 C. proc. civ., nu prevede un termen până la care se poate formula o cerere în temeiul acestui text, așa încât aceasta poate fi formulată oricând în cadrul termenului de prescripție, ca atare hotărârea atacată este greșită și sub acest aspect. În fine, în mod greșit s-a reținut că executarea silită a încetat. Recursul nu este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Examinând cauza sub aspectul primei critici, se constată că aceasta este neîntemeiată. Hotărârea atacată este suficient motivată, conform art. 261 pct. 5 C. proc. civ. Nu s-ar putea reține că asemănarea sau chiar identitatea unor considerente ar putea constitui motiv de nelegalitate, în raport de împrejurarea că o hotărâre judecătorească conformă legii și adevărului este urmarea unui silogism judiciar corect aplicat.

Drept urmare, cum procesul intelectiv trebuie să fie același, identitatea sau, după caz, asemănarea dintre stări de fapt și norme legale incidente, duce în mod necesar la considerente identice sau respectiv, asemănătoare, cu referire la substanța acestora. Cu referire la cea de a doua critică urmează a se constata că însăși recurenta - creditoare arată, cu referire la suma de 782.000.038 lei, cu titlul executoriu reprezentat de sentința ne.13070 din 16 noiembrie 2000 a Judecătoriei Constanța, investită cu titlu executoriu, a fost executată. Susținerea recurentei – creditoare este confirmată de actele dosarului. Criticile recurentei privesc, cu privire la hotărârea instanței de control judiciar, refuzul încuviințării cererii de investire cu formulă executorie a procesului verbal de actualizare a sumei datorate, ulterior executării titlului menționat.

Or, sub aspectul acestei critici, hotărârea este temeinică și legală, executarea silită încetând în temeiul art. 371 5 C. proc. civ. Este de reținut în acest sens că sintagma „se va proceda și la actualizare ei” din art. 271 2 alin. (3) C. proc. civ., cantonează explicit această operează ca posibil a fi efectuată în cadrul executării începute și nefinalizate, așa încât critica privind lipsa unui termen pentru realizarea actualizării, cu trimitere la termenul general de prescripție, se constată a fi neîntemieată, inaptă a duce la altă concluzie. Ca atare, încuviințarea începerii unei noi executări silite era supusă condițiilor legii execuționale, cu referire specială la dispozițiile art. 376 și art. 379 C. proc.

civ. În fine, prin procesul verbal a cărui investire cu formulă executorie s-a cerut, era vizată stabilirea altor obligații de plată decât cele stabilite prin hotărârea judecătorescă executată, așa încât în mod legal s-a reținut că executarea nu poate fi încuviințată, faptul că acestea ar putea fi considerate sume subsecvente și decurgând din titlul executoriu fiind lipsit de relevanță, atâta timp cât actualizarea sumei nu a fost cerută în condițiile legii execuționale sau constatarea dreptului nu a fost cerută în condițiile legii procesuale civile. În consecință, pentru considerentele ce preced, constatând că motivele invocate de creditoare nu sunt întemeiate, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, și va menține hotărârea atacată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de creditoarea SC D. SA Constanța împotriva deciziei nr. 54/ C din 19 ianuarie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2004.