ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1080/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea dată în Camera de consiliu din 29 ianuarie 2004

Judecătoria Mangalia a respins cererea de încuviințare a executării silite

formulată de Biroul Executorului Judecătoresc G.G.I. în interesul creditoarei A.N.D.,

D.R.D.P. București.

S-a reținut că în sarcina debitoarei

SC D. Mangalia H.I. SA s-a stabilit prin procesul verbal de contravenție nr.

005582 din 9 ianuarie 2001 obligația de a plăti suma de 1.810.400 lei

reprezentând contravaloarea autorizației speciale de transport însă în cauză

sunt incidente prevederile art. 14 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind

regimul juridic al contravențiilor.

Împotriva acestei încheieri a

declarat apel creditoarea A.N.D., D.R.D.P. București, criticând-o pentru

aplicarea greșită a prevederilor art. 14 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 întrucât

prin cererea de înființare și validare a popririi a solicitat plata

autorizației speciale de transport (A.S.T.), care reprezintă o creanță de drept

comun.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia civilă nr. 435 din 28 aprilie 2004 a admis apelul și a schimbat în

totalitate încheierea în sensul admiterii cererii de executare silită.

Instanța de apel a reținut în esență

că în cauză nu s-a solicitat executarea unei amenzi contravenționale ci plata

contravalorii autorizației speciale de transport, astfel că nu sunt incidente

prevederile art. 14 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind prescrierea în termen

de 2 ani a executării sancțiunii. În aceste condiții se aplică dispozițiile de

drept comun ale Decretului nr. 167/1958, în raport de care dreptul de a cere

executarea silită nu s-a prescris.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs debitoarea, criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și susținând în esență că au fost aplicate greșit dispozițiile cuprinse în

Decretul nr. 167/1958.

Recurenta a arătat că în raport de

data procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției, 9 ianuarie

2001, s-a prescris dreptul de a cere executarea silită.

Prin întâmpinare intimata creditoare

a arătat că decizia este legală și temeinică.

Recursul este întemeiat.

Procesul-verbal de stabilire și

soluționare a contravenției nu a fost contestat, astfel încât își produce

efectele de la data emiterii lui, 9 ianuarie 2001. În funcție de acest moment,

la 27 ianuarie 2004, data sesizării instanței, era prescris dreptul de a cere

executarea silită, fiind împlinit termenul de 3 ani prevăzut de art. 6 din

Decretul nr. 167/1958. Chiar și în teza susținută de intimata creditoare,

potrivit căreia momentul nașterii dreptului este 24 ianuarie 2001, soluția este

aceeași, a prescrierii dreptului de a cere executarea silită.

Așa fiind, în limita acestor

considerente, încheierea dată în fond de către judecătorie este legală și

temeinică. În consecință, potrivit prevederilor art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., se va admite recursul, modificându-se decizia în sensul respingerii

apelului creditoarei și menținerii încheierii judecătoriei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de debitoarea SC

D. Mangalia H.I. SA împotriva deciziei nr. 435 din 28 aprilie 2004 a Curții de

Apel Constanța.

Modifică decizia, în sensul că respinge

apelul declarat de creditoarea C.N.A.D.N. din România, D.R.D.P. București,

împotriva încheierii nr. 18/E din 29 ianuarie 2004 a Judecătoriei Mangalia, pe

care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie

2005.