ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3085/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă pe

rolul Tribunalului Constanța la 3 februarie 2003, reclamanta H.B.S.T. SRL, în

contradictoriu cu pârâta P.M.G.S. SRL Constanța, a solicitat instanței ca, prin

hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor

sume:

- 5.520 euro contravaloarea

în lei la cursul din ziua plății contravaloare transport;

- 377,5 euro reprezentând

dobânda legală pentru neplata la timp a contravalorii transportului pentru cele

417 zile de întârziere.

Tribunalul Constanța, secția

comercială, prin sentința nr. 8493 din 20 noiembrie 2003, a admis excepția

prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și a respins acțiunea

reclamantei ca prescrisă.

În fundamentarea acestei

soluții instanța a reținut că în speță sunt aplicabile prevederile art. 32 pct.

1 din C.M.R., potrivit cărora acțiunile derivând din transporturile supuse

menționatei convenții se prescriu în termen de un an care curge, în caz de

întârziere, din ziua în care marfa a fost eliberată și că prin efectul

convenției, dreptul la acțiune este prescris.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva hotărârii instanței de fond a fost admis prin decizia nr. 143/

COM din 22 aprilie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, sentința

atacată a fost anulată, iar pe fond s-a respins excepția prescripției dreptului

la acțiune și s-a admis acțiunea reclamantei astfel cum a fost formulată,

pârâta fiind obligată să plătească reclamantei la suma de 5.520 euro,

reprezentând contravaloare transport și 377,50 euro dobândă legală.

În pronunțarea acestei

soluții instanța de apel a considerat că în speță nu sunt aplicabile

prevederile art. 32 pct. 1 lit. a) din C.M.R. ci cele ale art. 32 lit. c) din C.M.R.,

potrivit cărora, termenul de un an începe să curgă „începând de la expirarea

unui termen de 3 luni de la data încheierii contractului de transport, că în

cauză termenul de prescripție a început să curgă de la data de 27 februarie

2002 și 28 februarie 2002, împrejurare, în raport de care acțiunea ar fi fost

introdusă în termen, la data de 6 februarie 2003.

Împotriva acestei decizii a

formulat recurs pârâta SC P.M.G.S. SRL Constanța, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temeiuri de drept dispozițiile art. 304

pct. 6, 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Criticile aduse de recurentă

deciziei atacate vizează nemotivarea în fond a hotărârii, greșita dezlegare

dată de instanță excepției prescripției dreptului la acțiune, în raport de

prevederile C.M.R. și de situația faptică a pricinii.

Curtea, analizând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este întemeiat

pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.

Examinând cererea de apel

formulată de reclamantă, se reține că apelanta formulează critici atât cu

privire la modul de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune

cât și cu referire la fondul cauzei, solicitând instanței „să admită apelul, să

schimbe în tot sentința apelată, iar pe fond să admită acțiunea astfel cum a

fost formulată”.

De asemenea, în practicaua

încheierii de ședință din 8 aprilie 2004 sunt consemnate concluziile apelantei

reclamante de admitere a apelului, de schimbare în tot a sentinței, iar pe

fondul cauzei admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Analizând decizia recurată

sub aspectul motivării fondului pricinii, se reține că deși în dispozitiv

instanța, prin respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune a

soluționat și fondul pricinii, admițând acțiunea reclamantei, în considerente

nu motivează decât soluția de respingere a excepției, fără a-și fundamenta însă

și soluția de admitere a acțiunii.

Sub acest aspect, al

nemotivării în fond a hotărârii atacate, recursul se dovedește întemeiat.

În ceea ce privește modul în

care instanța de apel a aplicat prevederile legale în materia prescripției în

raport de prevederile C.M.R., Curtea reține că în mod legal și temeinic a făcut

aplicațiunea art. 32 pct. 1 lit. c) din C.M.R., în raport de configurația

faptică a cauzei, de dinamica raporturilor contractuale existente între părțile

litigante, dreptului la acțiune al reclamantei aplicându-i-se termenul de

prescripție de un an cu începere de la expirarea unui termen de 3 luni de la

data încheierii contractului de transport.

Așa fiind, cel de-al doilea

motiv de recurs, cel vizând greșita dezlegare dată de instanță excepției

prescripției dreptului la acțiune, nu poate fi primit, sub acest aspect,

decizia atacată fiind legală și temeinică.

În considerarea celor ce

preced, Curtea va admite recursul, va casa în parte decizia atacată și va

trimite cauza spre rejudecare în fond aceleiași instanțe de apel va menține

dispozițiile instanței cu privire la soluționarea excepției prescripției

dreptului la acțiune al reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC P.M.G.S. SRL Constanța, împotriva deciziei nr. 143/ COM din 22

aprilie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, casează în parte

decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare în fond aceleiași instanțe de

apel.

Menține dispozițiile

instanței cu privire la soluționarea excepției prescripției dreptului la

acțiune al reclamantei.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 25 mai 2005.