ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3085/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Constanța la 3 februarie 2003, reclamanta H.B.S.T. SRL, în contradictoriu cu pârâta P.M.G.S. SRL Constanța, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor sume: - 5.520 euro contravaloarea în lei la cursul din ziua plății contravaloare transport; - 377,5 euro reprezentând dobânda legală pentru neplata la timp a contravalorii transportului pentru cele 417 zile de întârziere. Tribunalul Constanța, secția comercială, prin sentința nr. 8493 din 20 noiembrie 2003, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și a respins acțiunea reclamantei ca prescrisă.

În fundamentarea acestei soluții instanța a reținut că în speță sunt aplicabile prevederile art. 32 pct. 1 din C.M.R., potrivit cărora acțiunile derivând din transporturile supuse menționatei convenții se prescriu în termen de un an care curge, în caz de întârziere, din ziua în care marfa a fost eliberată și că prin efectul convenției, dreptul la acțiune este prescris. Apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanței de fond a fost admis prin decizia nr. 143/ COM din 22 aprilie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, sentința atacată a fost anulată, iar pe fond s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și s-a admis acțiunea reclamantei astfel cum a fost formulată, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei la suma de 5.520 euro, reprezentând contravaloare transport și 377,50 euro dobândă legală.

În pronunțarea acestei soluții instanța de apel a considerat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 32 pct. 1 lit. a) din C.M.R. ci cele ale art. 32 lit. c) din C.M.R., potrivit cărora, termenul de un an începe să curgă „începând de la expirarea unui termen de 3 luni de la data încheierii contractului de transport, că în cauză termenul de prescripție a început să curgă de la data de 27 februarie 2002 și 28 februarie 2002, împrejurare, în raport de care acțiunea ar fi fost introdusă în termen, la data de 6 februarie 2003. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta SC P.M.G.S. SRL Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temeiuri de drept dispozițiile art. 304 pct. 6, 8, 9 și 10 C. proc.

civ. Criticile aduse de recurentă deciziei atacate vizează nemotivarea în fond a hotărârii, greșita dezlegare dată de instanță excepției prescripției dreptului la acțiune, în raport de prevederile C.M.R. și de situația faptică a pricinii. Curtea, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează. Examinând cererea de apel formulată de reclamantă, se reține că apelanta formulează critici atât cu privire la modul de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune cât și cu referire la fondul cauzei, solicitând instanței „să admită apelul, să schimbe în tot sentința apelată, iar pe fond să admită acțiunea astfel cum a fost formulată”.

De asemenea, în practicaua încheierii de ședință din 8 aprilie 2004 sunt consemnate concluziile apelantei reclamante de admitere a apelului, de schimbare în tot a sentinței, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată. Analizând decizia recurată sub aspectul motivării fondului pricinii, se reține că deși în dispozitiv instanța, prin respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune a soluționat și fondul pricinii, admițând acțiunea reclamantei, în considerente nu motivează decât soluția de respingere a excepției, fără a-și fundamenta însă și soluția de admitere a acțiunii. Sub acest aspect, al nemotivării în fond a hotărârii atacate, recursul se dovedește întemeiat.

În ceea ce privește modul în care instanța de apel a aplicat prevederile legale în materia prescripției în raport de prevederile C.M.R., Curtea reține că în mod legal și temeinic a făcut aplicațiunea art. 32 pct. 1 lit. c) din C.M.R., în raport de configurația faptică a cauzei, de dinamica raporturilor contractuale existente între părțile litigante, dreptului la acțiune al reclamantei aplicându-i-se termenul de prescripție de un an cu începere de la expirarea unui termen de 3 luni de la data încheierii contractului de transport. Așa fiind, cel de-al doilea motiv de recurs, cel vizând greșita dezlegare dată de instanță excepției prescripției dreptului la acțiune, nu poate fi primit, sub acest aspect, decizia atacată fiind legală și temeinică.

În considerarea celor ce preced, Curtea va admite recursul, va casa în parte decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare în fond aceleiași instanțe de apel va menține dispozițiile instanței cu privire la soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC P.M.G.S. SRL Constanța, împotriva deciziei nr. 143/ COM din 22 aprilie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, casează în parte decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare în fond aceleiași instanțe de apel. Menține dispozițiile instanței cu privire la soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 25 mai 2005.