ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 225/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 8830 din 2 decembrie 2003 pronunțată în dosar nr. 6814/2003 al Tribunalului Constanța, secția comercială, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC F.D.F.E.E. SA, sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Constanța împotriva pârâtei U.M. 02146 Mangalia, cu consecința obligării acesteia la plata sumei de 208.531.994 lei reprezentând diferență neachitată din contravaloarea facturii nr. 616167 din 5 septembrie 2000 ce cuprinde majorări de tarif de 0,2 % pe zi de întârziere și 63.465.986 lei reprezentând penalități de 0,3 % pe zi de întârziere, cu 19.495.391 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că între părți s-a încheiat contractul nr. 200213/2000 pentru furnizarea energiei electrice în favoarea pârâtei în calitate de beneficiar, cu obligația acesteia de a achita contravaloarea serviciilor conform clauzei prevăzute la cap. 9 art. 12 din contract sub sancțiunea achitării unor penalități de întârziere pentru neplata la scadență, conform cap. 11 din convenția părților. În consecință, dat fiind faptul că pârâta nu și-a îndeplinit întocmai obligațiile contractuale asumate, solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata diferenței de preț pentru facturile emise până la data de 30 iunie 2000 precum și a majorărilor de tarif de 0,2 % percepute în temeiul H.G.

236/1993 și prevederilor contractuale pentru penalități de întârziere de 0,3 %, este întemeiată. Apelul declarat de Ministerul Apărării Naționale în numele și pentru pârâta U.M. 02146 Mangalia împotriva acestei hotărâri a fost admis prin decizia civilă nr. 335 din 22 noiembrie 2004 pronunțată în dosar nr. 683/2004 al Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ., în considerarea faptului că procedura de citare nu a fost îndeplinită conform art. 87 pct. 1 C. proc. civ., fiind prin urmare încălcate dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. În consecință, s-a dispus anularea hotărârii tribunalului iar cauza a fost reținută pentru soluționarea fondului.

Examinând fondul litigiului instanța de control judiciar, după respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, în considerarea faptului că prescripția a fost întreruptă prin introducerea cererii de chemare în judecată, a reținut că acțiunea reclamantei este neîntemeiată în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 37/2004 privind măsuri de diminuare a arieratelor din economie. Astfel, curtea de apel având în vedere faptul că sumele solicitate de reclamantă reprezintă majorări de tarif și penalități de întârziere calculate la debitul achitat până la data de 30 iunie 2004, a respins, ca nefondată, acțiunea. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A.V.A.S., în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 64/1995 și în considerarea faptului că a intervenit cesiunea de creanță a sumei datorate de către pârâtă către A.V.A.S.

București, criticând hotărârea instanței de apel pentru motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 8 și 9 C. proc. civ. În mod concret recurenta invocă faptul că instanța investită cu soluționarea apelului a interpretat greșit dispozițiile art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2004 apreciind că și pârâta beneficiază de anularea penalităților și majorărilor de întârziere deși, din documentele depuse la dosar nu rezultă faptul că ar fi achitat la termen facturile emise pentru încasarea contravalorii serviciilor prestate. Prin urmare, în condițiile în care facturile au fost acceptate de către pârâtă dar neachitate la termen, rezultă că sunt datorate și penalitățile de întârziere aferente, cu consecința că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. (4) din O.U.G.

nr. 37/2004. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, probelor administrate în cauză raportat la dispozițiile art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2004, art. 304 pct. 8 și 9 precum și art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Curtea constată că acesta este întemeiat admițându-l ca atare pentru considerentele ce urmează a fi în continuare expuse. Astfel, este întemeiată critica recurentei conform căreia instanța de control judiciar a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2004 care acordă anumite facilități constând în anularea penalităților și majorărilor de întârziere pentru debitorii care și-au achitat datoriile până la data de 30 iunie 2004. Prin urmare, o primă condiție obligatorie și necesară pentru a se verifica incidența acestui act normativ era achitarea debitelor restante până la termenul limită stabilit de actul normativ.

În această ordine de idei, deși instanța de fond a reținut că pârâta nu și-a achitat obligațiile de plată până la data de 30 iunie 2004, instanța de apel în baza acelorași probe reține exact contrariul, fără a motiva însă, în mod riguros acest aspect, precizând doar că sumele solicitate au fost achitate până la data de 30 iunie 2004. Din această perspectivă, decizia curții de apel este pronunțată fără a fi cercetat în mod profund și real fondul litigiului, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., cu consecința admiterii recursului și trimiterii cauzei pentru rejudecarea apelului aceleeași instanțe. Cu prilejul rejudecării instanța va administra probe din care să rezulte modul în care pârâta și-a îndeplinit obligațiile de plată până la data de 30 iunie 2004, cu consecința stabilirii dacă aceasta beneficiază sau nu de facilitățile prevăzute de O.U.G.

nr. 37/2004.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 90/ COM din 18 aprilie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleeași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2007.