ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 225/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 8830

din 2 decembrie 2003 pronunțată în dosar nr. 6814/2003 al Tribunalului

Constanța, secția comercială, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC

F.D.F.E.E. SA, sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice

Constanța împotriva pârâtei U.M. 02146 Mangalia, cu consecința obligării

acesteia la plata sumei de 208.531.994 lei reprezentând diferență neachitată

din contravaloarea facturii nr. 616167 din 5 septembrie 2000 ce cuprinde

majorări de tarif de 0,2 % pe zi de întârziere și 63.465.986 lei reprezentând

penalități de 0,3 % pe zi de întârziere, cu 19.495.391 lei cheltuieli de

judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut în esență că între părți s-a încheiat contractul

nr. 200213/2000 pentru furnizarea energiei electrice în favoarea pârâtei în

calitate de beneficiar, cu obligația acesteia de a achita contravaloarea

serviciilor conform clauzei prevăzute la cap. 9 art. 12 din contract sub

sancțiunea achitării unor penalități de întârziere pentru neplata la scadență,

conform cap. 11 din convenția părților.

În consecință, dat fiind

faptul că pârâta nu și-a îndeplinit întocmai obligațiile contractuale asumate,

solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata diferenței de preț

pentru facturile emise până la data de 30 iunie 2000 precum și a majorărilor de

tarif de 0,2 % percepute în temeiul H.G. 236/1993 și prevederilor contractuale

pentru penalități de întârziere de 0,3 %, este întemeiată.

Apelul declarat de Ministerul

Apărării Naționale în numele și pentru pârâta U.M. 02146 Mangalia împotriva

acestei hotărâri a fost admis prin decizia civilă nr. 335 din 22 noiembrie 2004

pronunțată în dosar nr. 683/2004 al Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 297 alin. (2) C. proc.

civ., în considerarea faptului că procedura de citare nu a fost îndeplinită

conform art. 87 pct. 1 C. proc. civ., fiind prin urmare încălcate dispozițiile art.

105 alin. (2) C. proc. civ. În consecință, s-a dispus anularea hotărârii

tribunalului iar cauza a fost reținută pentru soluționarea fondului.

Examinând fondul litigiului

instanța de control judiciar, după respingerea excepției prescripției dreptului

la acțiune al reclamantei, în considerarea faptului că prescripția a fost

întreruptă prin introducerea cererii de chemare în judecată, a reținut că

acțiunea reclamantei este neîntemeiată în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 37/2004

privind măsuri de diminuare a arieratelor din economie.

Astfel, curtea de apel având

în vedere faptul că sumele solicitate de reclamantă reprezintă majorări de

tarif și penalități de întârziere calculate la debitul achitat până la data de

30 iunie 2004, a respins, ca nefondată, acțiunea.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs A.V.A.S., în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 64/1995

și în considerarea faptului că a intervenit cesiunea de creanță a sumei

datorate de către pârâtă către A.V.A.S. București, criticând hotărârea

instanței de apel pentru motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 8 și 9 C.

proc. civ.

În mod concret recurenta

invocă faptul că instanța investită cu soluționarea apelului a interpretat

greșit dispozițiile art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2004 apreciind că și

pârâta beneficiază de anularea penalităților și majorărilor de întârziere deși,

din documentele depuse la dosar nu rezultă faptul că ar fi achitat la termen

facturile emise pentru încasarea contravalorii serviciilor prestate.

Prin urmare, în condițiile

în care facturile au fost acceptate de către pârâtă dar neachitate la termen,

rezultă că sunt datorate și penalitățile de întârziere aferente, cu consecința

că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2004.

Analizând recursul formulat

prin prisma motivelor invocate, probelor administrate în cauză raportat la

dispozițiile art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2004, art. 304 pct. 8 și 9

precum și art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Curtea constată că acesta

este întemeiat admițându-l ca atare pentru considerentele ce urmează a fi în

continuare expuse.

Astfel, este întemeiată

critica recurentei conform căreia instanța de control judiciar a făcut o

aplicare greșită a dispozițiilor art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2004 care

acordă anumite facilități constând în anularea penalităților și majorărilor de

întârziere pentru debitorii care și-au achitat datoriile până la data de 30

iunie 2004.

Prin urmare, o primă

condiție obligatorie și necesară pentru a se verifica incidența acestui act

normativ era achitarea debitelor restante până la termenul limită stabilit de

actul normativ.

În această ordine de idei,

deși instanța de fond a reținut că pârâta nu și-a achitat obligațiile de plată

până la data de 30 iunie 2004, instanța de apel în baza acelorași probe reține

exact contrariul, fără a motiva însă, în mod riguros acest aspect, precizând

doar că sumele solicitate au fost achitate până la data de 30 iunie 2004.

Din această perspectivă,

decizia curții de apel este pronunțată fără a fi cercetat în mod profund și

real fondul litigiului, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 312 alin.

(5) C. proc. civ., cu consecința admiterii recursului și trimiterii cauzei

pentru rejudecarea apelului aceleeași instanțe.

Cu prilejul rejudecării

instanța va administra probe din care să rezulte modul în care pârâta și-a

îndeplinit obligațiile de plată până la data de 30 iunie 2004, cu consecința

stabilirii dacă aceasta beneficiază sau nu de facilitățile prevăzute de O.U.G.

nr. 37/2004.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 90/ COM din 18 aprilie 2005

a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios

administrativ și fiscal pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea

apelului aceleeași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2007.