ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 441/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Judecătoria Călărași, prin încheierea pronunțată, la data de 24 februarie 2004, a admis cererea formulată de B.C.R. SA, sucursala Călărași, prin executor bancar B.V., a încuviințat începerea executării silite cerute de creditorul urmăritor B.C.R. SA, sucursala Călărași, pentru vânzarea bunurilor mobile situate în Călărași, proprietatea debitoarei SC S. SA Călărași, până la concurența sumei de 84.256.000.000 lei, reprezentând credit restant și dobânzi restante, precum și la plata cheltuielilor de executare. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că potrivit sentinței civile nr. 1267/2002 a Judecătoriei Călărași, definitivă și investită cu formulă executorie, debitoarea SC S. SA datorează 84.256.000.000 lei reprezentând credit și dobânzi restante, pentru care s-a garantat cu bunurile mobile situate în Călărași str. Prelungirea București, proprietatea debitoarei.

Împotriva încheierii a declarat apel debitoarea SC S. SA prin care a arătat că prin ordinul nr. 31 din 2 iulie 2002 asupra SC S. SA s-a instituit procedura administrării speciale și a supravegherii financiare, pentru o perioadă de 3 ani, termen prelungit cu încă un an. În consecință, încuviințarea și desfășurarea executării silite împotriva SC S. SA este nelegală, încălcându-se prevederile imperative ale O.U.G. nr. 51/1998 republicată. Prin decizia comercială nr. 295 din 14 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis apelul declarat de debitoarea SC S. SA, a schimbat în tot încheierea atacată în sensul că a respins cererea de încuviințare a executării silite ca nefondată.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că nu există temei legal pentru suspendarea acțiunii, având în vedere abrogarea art. 16 alin. 1 indice 2 din Legea nr. 137/2002 prin Legea nr. 149/2004. Prin adoptarea O.U.G. nr. 40/2004 au fost instituite măsuri speciale de executare silită dispozițiile acesteia aplicându-se prioritar față de cele de drept comun. Împotriva acestei decizii a declarat recurs creditoarea în temeiul art. 304 1 și 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurată și menținerea ca legală și temeinică a încheierii Judecătoriei Călărași. În susținerea criticilor de nelegalitate, recurenta a arătat că este creditor ipotecar al debitoarei, având o creanță certă, lichidă și exigibilă.

Pentru recuperarea acesteia legea dă dreptul părții să își recupereze creanța pe calea dreptului comun. Hotărârea curții de apel îngrădește dreptul băncii de a-și recupera creanța și a nesocotit dreptul acționarilor de a-și reîntregi patrimoniul. De asemenea, invocă nesocotirea dispozițiilor art. 335 și 339 C. proc. civ., în sensul că împotriva încheierii de admitere sau respingerea a executării silite, pot fi exercitate căi de atac numai de către creditor, debitorul putând introduce numai contestație la executare împotriva actelor de executare silită. Pe de altă parte, contestația la executarea silită este de competența instanței de executare, respectiv Judecătoria Călărași, și nu Curtea de Apel București.

Prin încheierea de ședință din data de 23 septembrie 2005, Înalta Curte a suspendat judecata recursului promovat de creditoare în temeiul art. 42 din Legea nr. 64/1995, având în vedere existența pe rolul instanței a dosarului privind falimentul debitoarei SC S. SA. Această măsură a fost menținută prin încheierile de ședință din data de 29 septembrie 2006 și 11 mai 2007. Cauza a fost repusă pe rol la data de 8 februarie 2008. Înalta Curte, cu privire la recursul promovat, constată că acesta a rămas fără obiect având în vedere următoarele considerente : Pe rolul Tribunalului Galați, secția comercială, se află înregistrat dosarul nr. 324/Lj/2005, privind procedura insolvenței debitoarei SC S. SA Călărași.

Prin înscrisul existent la dosarul de recurs, comunicat la dosarul instanței de către Cabinet Individual al Practicianului F.C.A. (care a preluat drepturile și obligațiile profesionale ale SC V. SA Brăila), lichidatorul judiciar al debitoarei, a adus la cunoștința instanței că B.C.R. și-a recuperat integral creanța, în cadrul dosarului de faliment, conform declarației de creanță și înscrierii în tabelul creditorilor. Aceste susțineri, au fost menținute de către actualul lichidator judiciar al debitoarei, respectiv SC R.V.A. I.S. SPRL București, prin concluziile orale formulate pe fondul cererii de recurs. Mai mult, recurenta creditoare B.C.R., sucursala Călărași, a precizat prin cererea existentă la dosarul de recurs, că debitoarea SC S. SA nu mai deține creanțe restante față de bancă.

Având în vedere aceste considerente și în raport de înscrisurile doveditoare în susținerea acestora, Înalta Curte constată că litigiul de față, având ca obiect recuperarea sumei de 84.256.000.000 lei, pe calea executării silite mobiliare a bunurilor debitoarei SC S. Călărași, a rămas fără obiect, urmând a fi respins conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de creditoarea B.C.R., sucursala CĂLĂRAȘI, împotriva deciziei comerciale nr. 295 din 14 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2008.