ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.02.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 441/2008

HOTĂRÂRE
08.02.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 441/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Judecătoria Călărași, prin încheierea

pronunțată, la data de 24 februarie 2004, a admis cererea formulată de B.C.R.

SA, sucursala Călărași, prin executor bancar B.V., a încuviințat începerea

executării silite cerute de creditorul urmăritor B.C.R. SA, sucursala Călărași,

pentru vânzarea bunurilor mobile situate în Călărași, proprietatea debitoarei

SC S. SA Călărași, până la concurența sumei de 84.256.000.000 lei, reprezentând

credit restant și dobânzi restante, precum și la plata cheltuielilor de

executare.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a

reținut că potrivit sentinței civile nr. 1267/2002 a Judecătoriei Călărași,

definitivă și investită cu formulă executorie, debitoarea SC S. SA datorează

84.256.000.000 lei reprezentând credit și dobânzi restante, pentru care  s-a

garantat cu bunurile mobile situate în Călărași str. Prelungirea București,

proprietatea debitoarei.

Împotriva încheierii a declarat apel

debitoarea SC S. SA prin care a arătat că prin ordinul nr. 31 din 2 iulie 2002

asupra SC S. SA s-a instituit procedura administrării speciale și a

supravegherii financiare, pentru o perioadă de 3 ani, termen prelungit cu încă

un an. În consecință, încuviințarea și desfășurarea executării silite împotriva

SC S. SA este nelegală, încălcându-se prevederile imperative ale O.U.G. nr. 51/1998

republicată.

Prin decizia comercială nr. 295 din 14 iunie

2004, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis apelul

declarat de debitoarea SC S. SA, a schimbat în tot încheierea atacată în sensul

că a respins cererea de încuviințare a executării silite ca nefondată.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a

reținut că nu există temei legal pentru suspendarea acțiunii, având în vedere

abrogarea art. 16 alin. 1 indice 2 din Legea nr. 137/2002 prin Legea nr. 149/2004.

Prin adoptarea O.U.G. nr. 40/2004 au fost instituite măsuri speciale de

executare silită dispozițiile acesteia aplicându-se prioritar față de cele de

drept comun.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

creditoarea în temeiul art. 304

1

și 304 pct. 9 C. proc. civ.,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurată și menținerea ca

legală și temeinică a încheierii Judecătoriei Călărași.

În susținerea criticilor de nelegalitate,

recurenta a arătat că este creditor ipotecar al debitoarei, având o creanță

certă, lichidă și exigibilă. Pentru recuperarea acesteia legea dă dreptul

părții să își recupereze creanța pe calea dreptului comun. Hotărârea curții de

apel îngrădește dreptul băncii de a-și recupera creanța și a nesocotit dreptul

acționarilor de a-și reîntregi patrimoniul. De asemenea, invocă nesocotirea

dispozițiilor art. 335 și 339 C. proc. civ., în sensul că împotriva încheierii

de admitere sau respingerea a executării silite, pot fi exercitate căi de atac

numai de către creditor, debitorul putând introduce numai contestație la

executare împotriva actelor de executare silită. Pe de altă parte, contestația

la executarea silită este de competența instanței de executare, respectiv

Judecătoria Călărași, și nu Curtea de Apel București.

Prin încheierea de ședință din data de 23

septembrie 2005, Înalta Curte a suspendat judecata recursului promovat de

creditoare în temeiul art. 42 din Legea nr. 64/1995, având în vedere existența

pe rolul instanței a dosarului privind falimentul debitoarei SC S. SA. Această

măsură a fost menținută prin încheierile de ședință din data de 29 septembrie

2006 și 11 mai 2007. Cauza a fost repusă pe rol la data de 8 februarie 2008.

Înalta Curte, cu privire la recursul

promovat, constată că acesta a rămas fără obiect având în vedere următoarele

considerente :

Pe rolul Tribunalului Galați, secția comercială,

se află înregistrat dosarul nr. 324/Lj/2005, privind procedura insolvenței

debitoarei SC S. SA Călărași.

Prin înscrisul existent la dosarul de recurs,

comunicat la dosarul instanței de către Cabinet Individual al Practicianului F.C.A.

(care a preluat drepturile și obligațiile profesionale ale SC V. SA Brăila),

lichidatorul judiciar al debitoarei, a adus la cunoștința instanței că B.C.R.

și-a recuperat integral creanța, în cadrul dosarului de faliment, conform

declarației de creanță și înscrierii în tabelul creditorilor.

Aceste susțineri, au fost menținute de către

actualul lichidator judiciar al debitoarei, respectiv SC R.V.A. I.S. SPRL

București, prin concluziile orale formulate pe fondul cererii de recurs.

Mai mult, recurenta creditoare B.C.R., sucursala

Călărași, a precizat prin cererea existentă la dosarul de recurs, că debitoarea

SC S. SA nu mai deține creanțe restante față de bancă.

Având în vedere aceste considerente și în

raport de înscrisurile doveditoare în susținerea acestora, Înalta Curte

constată că litigiul de față, având ca obiect recuperarea sumei de

84.256.000.000 lei, pe calea executării silite mobiliare a bunurilor debitoarei

SC S. Călărași, a rămas fără obiect, urmând a fi respins conform

dispozitivului.

Respinge recursul declarat de creditoarea

B.C.R., sucursala CĂLĂRAȘI, împotriva deciziei comerciale nr. 295 din 14 iunie

2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8

februarie 2008.

Sursă