ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2618/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 11 iunie 2004 a Judecătoriei Călărași s-a admis cererea formulată de creditoarea SC I. SRL Călărași, s-a încuviințat executarea silită pentru recuperarea sumei reprezentând echivalentul în lei a sumei de 350.000 dolari S.U.A. la data plății datorate de debitoarea SC S. SA Călărași, creanță ce provine din datoria ce o deține SC L.I.P.C. SA București, în baza încheierii din 4 octombrie 2002 a Tribunalului Călărași și la plata cheltuielilor de executare. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 370 din 8 septembrie 2004 a calificat apelul declarat de debitoarea SC S. SA Călărași, împotriva încheierii din 11 iunie 2004 a Judecătoriei Călărași ca fiind contestație la executare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de executare, Judecătoria Călărași.

S-a reținut în considerentele deciziei că potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite însăși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, deci inclusiv de debitor. Că în raport de aceste dispoziții încheierea de încuviințare a executării silite nu poate fi atacată de debitor direct prin căile de drept comun, ci doar indirect pe calea contestației la executare. SC S. SA Călărași a declarat recurs împotriva acestei decizii, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și a susținut că este nelegală și netemeinică. A arătat recurenta că încheierea de încuviințare a executării silite este supusă regulilor stabilite de C. proc.

civ., în Cartea III „Dispoziții generale privitoare la procedurile necontencioase”, iar conform art. 336 C. proc. civ., toate încheierile pronunțate de instanțe prin această procedură sunt supuse apelului. Susținerea instanței de apel că potrivit art. 399 C. proc. civ., se poate ataca o hotărâre de încuviințare a executării silite numai cu o contestație la executare întrucât încheierea este un act de executare, contravine dispozițiilor art. 282 C. proc. civ. și art. 366 C. proc. civ., care prevăd că încheierea de încuviințare a executării silite este supusă apelului. Pentru aceste motive s-a solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei aceleași instanțe spre rejudecare. În subsidiar, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. și a considerat că instanța de apel a interpretat în mod greșit actul dedus judecății, și a calificat cererea de apel drept contestație la executare. În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța de apel a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, trecând peste caracterul apelului formulat în baza procedurii necontencioase odată cu calificarea acestei cereri ca fiind contestație la executare. Recursul este fondat în sensul celor ce urmează: Încuviințarea executării silite este prevăzută în Cartea III referitoare la „dispoziții generale privitoare la procedurile necontencioase”, iar potrivit art. 336 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., încheierea prin care se încuviințează cererea este executorie și supusă apelului. Articolul 3 alin. (2) C. proc. civ., dă în cauză competența Curților de Apel să judece apelurile declarate, împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii și tribunale în primă instanță. Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că apelul declarat de debitoare împotriva încheierii de încuviințare a executării silite, este calea legală de atac de competența Curții de Apel. Cererea de încuviințare a executării silite este o măsură cu caracter necontencios luată de președinte, ea este soluționată în complet de judecată, iar încheierea pronunțată în cauză este supusă apelului în condițiile art. 336 alin. (2) C. proc.

civ. În mod greșit instanța de apel a stabilit că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 399 alin. (1) C. proc. civ., text de lege care se referă la contestația la executare, cât timp obiectul litigiului dedus judecății este încuviințarea executării silite cerută de creditoarea-intimată în baza titlului executor. Pe de altă parte dispozițiile art. 373 1 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora instanța încuviințează executarea silită prin încheierea dată în cererea de consiliu, fără citarea părților, text de lege reținut în considerentele deciziei atacate, nu prevăd că împotriva acestei încheieri, debitorul nu poate exercita calea de atac a apelului. Pentru toate aceste considerente urmează ca potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (4) C. proc.

civ., să se admită recursul debitoarei, să se caseze decizia atacată, și să se trimită cauza la aceeași instanță pentru judecarea apelului declarat de debitoare, împotriva încheierii din 11 iunie 2004 a Judecătoriei Călărași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de debitoarea SC S. SA Călărași, împotriva deciziei nr. 370 din 8 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Casează decizia atacată și trimite cauza la aceeași curte de apel pentru judecarea apelului declarat de debitoare. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 aprilie 2005.