ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 689/2006

Asupra contestației de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de la 10 august 2004 Judecătoria Călărași, a încuviințat executarea silită, solicitată de creditoarea G.A.L., împotriva debitoarei SC S. SA Călărași pentru debitul de 4.000.000 dolari S.U.A. Apelul declarat împotriva acestei încheieri, a fost admis ca fondat de către Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 695 din 25 noiembrie 2004, cu consecința schimbării încheierii și a respingerii cererii de încuviințarea executării silite. Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că înscrisul în baza căruia s-a încuviințat executarea silită, respectiv contractul de cesiune, nu este investit cu formulă executorie, fiind încălcate dispozițiile art. 372 C. proc.

civ. Creditoarea a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. În fapt criticile cu vizat, încălcarea de către instanță a dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 372 C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 3583/2005 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins recursul ca nefondat. Instanța a apreciat criticile ca nefondate. Astfel, s-a statuat că, citarea creditoarei s-a realizat la adresa indicată, iar contractul de cesiune în baza căruia s-a solicitat încuviințarea executării așa cum a reținut și instanța de apel nu este un titlu executor, în raport de cerințele prevăzute de art. 372 C. proc.

civ. Creditoarea a introdus contestația în anulare împotriva acestei decizii întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ. și art. 318 alin. (2) C. proc. civ. În motivarea cererii, se invocă, necompetența Curții de Apel București, ca instanță de apel, în soluționarea cauzei cât și faptul că decizia instanței de recurs se întemeiază pe o eroare materială, ceea ce a determinat reținerea greșită, a faptului că executarea s-a solicitat a fi făcută în baza contractului de cesiune, ca titlu executor. Contestația este nefondată. Analizând motivele, așa cum au fost precizate în cerere, urmează a se reține că nu se pot fundamenta pe dispozițiile legale invocate. Primul motiv așa cum este precizat putea constitui un motiv de recurs, pe care nu l-a invocat ca atare în această cale de atac.

Cum recursul s-a judecat pe fond și excepția de necompetență materială a instanței nu a fost invocată, iar instanța nu a pus-o în discuția părților din oficiu, aceiași instanță, în soluționarea contestației în anulare, care este o cale de retractare, nu poate să rețină ca întemeiat motivul invocat. Nici cel de-al doilea motiv, nu poate fi reținut, pe considerentul că creditoarea a invocat în mod clar, înscrisul în baza căruia s-a solicitat încuviințarea executării silite, respectiv contractul de cesiune. Aprecierea instanței de recurs, care a confirmat concluzia instanței de apel că, acest contract nu este titlu executoriu, pentru că nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 372 C. proc. civ., nu poate fi reținută ca o eroare materială în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc.

civ. De fapt contestatoarea invocă prin prisma acestui motiv, o greșeală de judecată, privind aprecierea naturii înscrisului invocat, și o interpretare greșită a dispozițiilor legale referitoare la cerințele pe care trebuie să le îndeplinească un titlu executor. Ori, greșelile de judecată, săvârșite de instanța care a soluționat recursul, nu pot fi îndreptate pe calea contestației în anulare. Așa fiind, față de cele ce preced, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de G.A.L., împotriva deciziei nr. 3583 din 10 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2006.