ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 689/2006

Asupra contestației de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de la 10 august 2004

Judecătoria Călărași, a încuviințat executarea silită, solicitată de

creditoarea G.A.L., împotriva debitoarei SC S. SA Călărași pentru debitul de

4.000.000 dolari S.U.A.

Apelul declarat împotriva acestei

încheieri, a fost admis ca fondat de către Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, prin decizia nr. 695 din 25 noiembrie 2004, cu consecința

schimbării încheierii și a respingerii cererii de încuviințarea executării

silite.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța a reținut că înscrisul în baza căruia s-a încuviințat executarea

silită, respectiv contractul de cesiune, nu este investit cu formulă

executorie, fiind încălcate dispozițiile art. 372 C. proc. civ.

Creditoarea a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5

și 9 C. proc. civ.

În fapt criticile cu vizat,

încălcarea de către instanță a dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 372 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 3583/2005

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins recursul ca

nefondat.

Instanța a apreciat criticile ca

nefondate.

Astfel, s-a statuat că, citarea

creditoarei s-a realizat la adresa indicată, iar contractul de cesiune în baza

căruia s-a solicitat încuviințarea executării așa cum a reținut și instanța de

apel nu este un titlu executor, în raport de cerințele prevăzute de art. 372 C.

proc. civ.

Creditoarea a introdus contestația

în anulare împotriva acestei decizii întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin.

(2) C. proc. civ. și art. 318 alin. (2) C. proc. civ.

În motivarea cererii, se invocă,

necompetența Curții de Apel București, ca instanță de apel, în soluționarea

cauzei cât și faptul că decizia instanței de recurs se întemeiază pe o eroare

materială, ceea ce a determinat reținerea greșită, a faptului că executarea s-a

solicitat a fi făcută în baza contractului de cesiune, ca titlu executor.

Contestația este nefondată.

Analizând motivele, așa cum au fost

precizate în cerere, urmează a se reține că nu se pot fundamenta pe

dispozițiile legale invocate.

Primul motiv așa cum este precizat

putea constitui un motiv de recurs, pe care nu l-a invocat ca atare în această

cale de atac.

Cum recursul s-a judecat pe fond și

excepția de necompetență materială a instanței nu a fost invocată, iar instanța

nu a pus-o în discuția părților din oficiu, aceiași instanță, în soluționarea

contestației în anulare, care este o cale de retractare, nu poate să rețină ca

întemeiat motivul invocat.

Nici cel de-al doilea motiv, nu

poate fi reținut, pe considerentul că creditoarea a invocat în mod clar,

înscrisul în baza căruia s-a solicitat încuviințarea executării silite,

respectiv contractul de cesiune.

Aprecierea instanței de recurs, care

a confirmat concluzia instanței de apel că, acest contract nu este titlu

executoriu, pentru că nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 372 C. proc.

civ., nu poate fi reținută ca o eroare materială în sensul dispozițiilor art. 318

C. proc. civ.

De fapt contestatoarea invocă prin

prisma acestui motiv, o greșeală de judecată, privind aprecierea naturii

înscrisului invocat, și o interpretare greșită a dispozițiilor legale

referitoare la cerințele pe care trebuie să le îndeplinească un titlu executor.

Ori, greșelile de judecată,

săvârșite de instanța care a soluționat recursul, nu pot fi îndreptate pe calea

contestației în anulare.

Așa fiind, față de cele ce preced,

contestația în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația

în anulare formulată de G.A.L., împotriva deciziei nr. 3583 din 10 iunie 2005 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 februarie 2006.