ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3293/2009

Asupra contestației în anulare de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la Judecătoria Călărași, sub nr. 3931 din 16 august 2004, A.V.A.S. București a solicitat instanței, în contradictoriu cu SC S. SA Galați și SC G.A. LTD, anularea somației și înștiințării de plată din 12 august 2004 și a tuturor celorlalte acte de executare încheiate în dosarul nr. 284/2004 al BEJ A.M.Ș., ca nelegale, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației. Prin sentința nr. 3402 din 5 octombrie 2004, Judecătoria Călărași a admis excepția de necompetență materială a instanței, invocată din oficiu, și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Prin încheierea nr. 2639 din 26 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus strămutarea cauzei la Curtea de Apel Ploiești, astfel că, prin încheierea din 7 noiembrie 2006 pronunțată în dosar nr. 26920/2/2004 a Curții de Apel București, s-a dispus în acest sens. Curtea de Apel Ploiești, prin încheierea din 22 mai 2007 pronunțată în dosar nr. 196/42/2007 a dispus, potrivit încheierii nr. 1589 din 27 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis cererea de strămutare formulată de A.V.A.S., înaintarea dosarului la Curtea de Apel Târgu Mureș. Prin sentința nr. 101 din 19 decembrie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis contestația la executare formulată de A.V.A.S.

București, și precizată la 11 ianuarie 2005, în contradictoriu cu SC S. SA Călărași și SC G.A. LTD New York. A dispus anularea executării silite însăși, precum și a tuturor actelor de executare silită întreprinse în dosarul execuțional nr. 284/2004 al BEJ A.M.Ș. Călărași, executare silită încuviințată prin încheierea din 10 august 2004 a Judecătoriei Călărași. A dispus întocmirea executării silite prin restabilirea situației anterioare acesteia. A obligat în solidar intimatele la plata sumei de 178,50 lei, cheltuieli de judecată, către contestatoarea A.V.A.S. București. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Cererea formulată de SC G.A.

LTD pentru executarea titlului executoriu reprezentat de contractul de cesiune de creanță din 2004, în contra debitoarei SC S. SA Galați a fost înregistrată la BEJ A.M.Ș., iar prin încheierea din 10 august 2004 a Judecătoriei Călărași, s-a încuviințat începerea executării silite pentru suma de 4.000.000 dolari S.U.A., sau echivalentul în lei la data plății. Creanța SC G.A. LTD reprezenta o parte din creanța totală obținută de SC L.I.P.C. SA București, în valoare de 9.977.200 dolari S.U.A. și 22.044.098,73 dolari S.U.A., sumă pe care debitoarea a fost de altfel somată să o plătească către această societate (încheierea din 4 octombrie 2002 a Tribunalului Călărași, dosar nr. 2740/2002).

Potrivit Deciziei nr. 695 din 25 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pronunțată în dosar nr. 2055/2004, s-a admis apelul A.V.A.S., formulat împotriva încheierii de încuviințare a executării silite din 10 august 2004 a Judecătoriei Călărași, și s-a schimbat în tot încheierea atacată, fiind respinsă cererea de încuviințare a executării silite, soluția fiind menținută prin Decizia nr. 3538 din 10 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, recursul declarat de SC G.A. LTD fiind respins ca nefondat. Instanțele de control judiciar au statuat că înscrisul în baza căruia s-a dispus încuviințarea executării silite, contractul de cesiune din 2004, nu reprezintă, în înțelesul legii, respectiv art. 374 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., titlu executoriu. În cauză, lipsirea înscrisului de care s-a prevalat SC G.A. LTD de forța executorie, necesară pentru legitimarea executării silite atrage, prin nelegalitatea încheierii de încuviințare din 10 august 2004, nelegalitatea procedurii de executare însăși. Anularea tuturor actelor de executare, este de natură a invalida executarea însăși, și de a conduce, la solicitarea contestatoarei, la restabilirea situației anterioare, aceasta fiind modalitatea concretă de realizare a procedurii „întoarcerii executării”. Prin cererea de recurs formulată recurenta - intimată SC G.A. LTD S.U.A. a susținut că instanța a încălcat dreptul la apărare, a soluționat în mod nelegal excepțiile tardivității formulării contestației la executare, a lipsei calității procesuale active a A.V.A.S., încălcând totodată dispozițiile art. 399 C. proc.

civ. care reglementează condițiile de admisibilitate ale contestației la executare. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut că la termenul din data de 14 decembrie 2007, apărătorul intimatei s-a aflat în imposibilitate de prezentare, deoarece asigura apărare în dosarele nr. 2982/87/2007 și nr. 6117/1/2007 aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, aspect dovedit pe deplin prin copii de pe sistem, precum și a copiilor de împuternicire avocațială. Referitor la excepția tardivității depunerii contestației la actul de adjudecare din data de 29 noiembrie 2005, întocmit în dosarul de executare nr. 284/2004 al BEJ A.M.Ș., dispozițiile art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. dispun că orice contestație la executare se poate face în termen de 15 zile de când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă.

Contestatoarea putea lua cunoștință de vânzare încă de la data la care aceasta s-a ținut și putea contesta actul de adjudecare din data de 29 noiembrie 2004 în termen de 15 zile de la data întocmirii acestuia. Potrivit art. 401 alin. (2) C. proc. civ. „contestația prin care o persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului”. S-a precizat în continuare că A.V.A.S. nu mai deține calitatea de creditor al SC S. SA, motiv pentru care nu are calitatea de a solicita instituirea sechestrului. Art. 3713 C. proc. civ. prevede că „veniturile și bunurile debitorului pot fi supuse executării silite dacă, potrivit legii, sunt urmăribile și numai în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor”.

Sechestrele instituite de către A.V.A.S. sunt nelegale pentru că A.V.A.S., la data instituirii, avea creanța garantată prin gajuri și ipoteci, pe bunuri a căror valoare (peste 90.000.000 dolari S.U.A.) era mai mare decât creanța de 45.000.000 dolari S.U.A. pe care contestatoarea o avea de recuperat. Temeiul de drept indicat de recurentă l-a constituit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Prin decizia nr. 67 din 15 ianuarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis excepția de ordine publică invocată în temeiul art. 306 alin. (2) coroborat cu art. 304 alin. (1) C. proc. civ., din oficiu, cu privire la nelegala compunere a completului de judecată care a pronunțat sentința recurată.

A admis recursul intimatei SC G.A. LTD S.U.A. declarat împotriva sentinței nr. 101 din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, ca instanță de fond. Pentru a pronunța această decizie, la termenul de judecată din 20 noiembrie 2008, Înalta Curte a pus în discuția părților din oficiu, dispozițiile art. 306 alin. (2) și art. 304 pct. 1 C. proc. civ., respectiv motivul de ordine publică privind nelegala compunere a completului care a judecat cauza la fond. În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte, analizând sentința nr. 101 din 19 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a constatat că judecata cauzei s-a făcut în complet de doi judecători, cu încălcarea dispozițiilor art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, care prevăd „Cauzele date, potrivit legii, în competența de primă instanță a judecătoriei, tribunalului și curții de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepția cauzelor privind conflictele de muncă și de asigurări sociale”. Având în vedere caracterul imperativ al normei încălcate, respectiv judecarea cauzei de un număr de judecători mai mare decât cel prevăzut de lege, a admis excepția – procesuală absolută – de ordine publică invocată în temeiul art. 306 alin. (2) coroborat cu art. 304 pct. 1 C. proc.

civ., din oficiu, cu privire la nelegala compunere a completului de judecată, care a pronunțat sentința recurată și în consecință a admis recursul recurentei - intimate SC G.A. LTD S.U.A. declarat împotriva sentinței nr. 101 din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, ca instanță de fond. Împotriva deciziei nr. 67 din 15 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, a formulat contestație în anulare contestatoarea A.V.A.S., întemeindu-se pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. și solicitând anularea acestei decizii, prin care s-a admis excepția de ordine publică, s-a admis recursul intimatei, s-a casata sentința nr. 101 din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, ca instanță de fond, pentru motivul greșitei compuneri a completului de judecată.

În motivarea contestației, contestatoarea arată astfel, în esență, că, în sentința nr. 101 din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, prin efectul unei erori materiale apare atât numele și semnătura președintelui N.G.I., cât și numele și semnătura d-nei judecător A.M., deși în realitate, completul de judecată a fost alcătuit doar dintr-un singur judecător și anume, d-l N.G.I. Susține că, întrucât în redactarea acestei sentințe s-a strecurat respectiva eroare materială, a formulat o cerere de îndreptare, ce a fost soluționată de Curtea de Apel Târgu Mureș, prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu din 20 ianuarie 2009, instanța competentă reținând în mod judicios că cererea formulată de ea în temeiul art. 281 alin. (1) C. proc.

civ. este întemeiată „întrucât într-adevăr în raport de dispozițiile legale precitate, cauza de față a fost soluționată în complet de unic judecător” și îndreptând erorile materiale strecurate în cuprinsul sentinței și încheierile pronunțate la termenele anterioare, în sensul înlăturării mențiunii conform căreia, în compunerea completului ce a soluționat cauza, la termenele acordate și la pronunțarea sentinței a participat d-na judecător A.M. și, de asemenea, înlăturării semnăturii d-nei judecător A.M. din cuprinsul sentinței. În măsura în care încheierea prin care se îndreaptă eroarea materială face parte integrantă din hotărâre, contestatoarea consideră că, în cazul dedus judecății, greșeala materială constă în admiterea recursului pentru greșita compunere a completului care a pronunțat hotărârea de fond, deși, în realitate, completul a fost corect alcătuit, motivul de casare reținut, neexistând în realitate.

În fine, arară că soluția de casare a sentinței, pe motivul greșitei compuneri a completului este o greșeală materială esențială, în condițiile în care, la dosarul cauzei, existau date din care reieșea că trecerea pe sentință a semnăturii și celui de-al doilea judecător este o eroare și, față de aceste evidențe și luând în calcul prezența la dosarul cauzei a elementelor din care rezultă corecta compunere a completului care a pronunțat sentința nr. 101 din 19 decembrie 2007, se impune cu necesitate a se reține că neobservarea lor de către instanța de recurs reprezintă o greșeală materială, în sensul dispozițiilor art. 318 alin. (1) ipoteza I și, mai mult, se impune a se reține că în cazul dedus judecății sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare specială prevăzute de art. 318 C. proc.

civ. Contestația în anulare nu este fondată. Din examinarea susținerilor contestatoarei, în raport de actele dosarului și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, se constată următoarele: Motivul de contestație prevăzut de art. 318 teza I C. proc. civ. și invocat de contestatoare, drept temei legal, are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cum ar fi: respingerea greșită a unui recurs ca tardiv declarat, anularea greșită a recursului ca netimbrat sau ca fiind formulat de o persoană ce nu are calitatea de reprezentant și altele asemănătoare, dacă pentru verificarea lor nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Prin urmare, fiind vorba despre un text de excepție, noțiunea de eroare materială nu trebuie interpretată extensiv, în sensul că, se impune precizarea că pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată sau orice alte erori care să determine o reanalizare și reapreciere a probelor administrate în cauză. În speță, se observă pe de-o parte că încheierea de îndreptare a erorilor materiale, pronunțată la data de 20 ianuarie 2009 de către Curtea de Apel Târgu Mureș, considerată de contestatoare ca fundament pentru susținerea săvârșirii unei greșeli materiale esențiale de către instanța de recurs este ulterioară hotărârii atacate, pronunțate de această instanță, respectiv decizia nr. 67 din 15 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Pe de altă parte, din actele dosarului, se constată că chiar dacă, în fața instanței de recurs, intimata A.V.A.S. a solicitat suspendarea judecării recursului până la soluționarea cererii de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentința nr. 101 din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, cu privire la compunerea completului de judecată, - cerere ce a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de 10 decembrie 2008 și căreia i se acordase termen la 20 ianuarie 2009, instanța de recurs nu a dat curs cererii de suspendare, respingând-o implicit și a procedat la judecarea cauzei, dând relevanță și considerând prioritare dispozițiile art. 137 alin. (1) și ale art. 306 alin. (2) coroborate cu ale art. 304 pct. 1 C. proc.

civ. Din cele mai sus arătate, rezultă că instanța de recurs a apreciat ca având prioritate, soluționarea excepției (motivului) de ordine publică, invocate din oficiu, privind nelegala compunere a completului care a judecat cauza la fond, datorită caracterului imperativ al normei încălcate. Având în vedere raționamentul exprimat prin considerentele deciziei pronunțate de instanța de recurs, precum și că excepția pusă în discuție de către instanță, din oficiu, pe baza căreia s-a și pronunțat soluția, respectiv nelegala constituire (alcătuire) a completului de judecată constituie primul motiv de casare prevăzut de lege (art. 304 pct. 1 C. proc.

civ.), care fiind întemeiat justifică desființarea hotărârii recurate, instanța de soluționare a contestației în anulare apreciază la rândul său că nu ne aflăm în prezența unei erori materiale, ci a unei chestiuni de judecată, a cărei examinare, așa cum s-a arătat, excede cadrului procedural stabilit de lege pentru soluționarea unei contestații în anulare. În consecință, reținându-se că nu există niciun motiv întemeiat, care în condițiile prevăzute de art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. să conducă la anularea deciziei atacate, aceasta va fi menținută și se va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea A.V.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anularea deciziei Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 67 din 15 ianuarie 2009, formulată de contestatoarea A.V.A.S. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2009.