ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3293/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3293/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra contestației în
anulare de față,
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la Judecătoria
Călărași, sub nr. 3931 din 16 august 2004, A.V.A.S. București a solicitat
instanței, în contradictoriu cu SC S. SA Galați și SC G.A. LTD, anularea
somației și înștiințării de plată din 12 august 2004 și a tuturor celorlalte
acte de executare încheiate în dosarul nr. 284/2004 al BEJ A.M.Ș., ca nelegale,
precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
Prin sentința nr. 3402 din 5
octombrie 2004, Judecătoria Călărași a admis excepția de necompetență materială
a instanței, invocată din oficiu, și a declinat competența soluționării cauzei
în favoarea Curții de Apel București.
Prin încheierea nr. 2639 din
26 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus
strămutarea cauzei la Curtea de Apel Ploiești, astfel că, prin încheierea din 7
noiembrie 2006 pronunțată în dosar nr. 26920/2/2004 a Curții de Apel București,
s-a dispus în acest sens.
Curtea de Apel Ploiești,
prin încheierea din 22 mai 2007 pronunțată în dosar nr. 196/42/2007 a dispus,
potrivit încheierii nr. 1589 din 27 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, prin care s-a admis cererea de strămutare formulată de A.V.A.S.,
înaintarea dosarului la Curtea de Apel Târgu Mureș.
Prin sentința nr. 101 din 19
decembrie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, a admis contestația la executare formulată de A.V.A.S.
București, și precizată la 11 ianuarie 2005, în contradictoriu cu SC S. SA Călărași
și SC G.A. LTD New York.
A dispus anularea executării
silite însăși, precum și a tuturor actelor de executare silită întreprinse în
dosarul execuțional nr. 284/2004 al BEJ A.M.Ș. Călărași, executare silită
încuviințată prin încheierea din 10 august 2004 a Judecătoriei Călărași.
A dispus întocmirea
executării silite prin restabilirea situației anterioare acesteia.
A obligat în solidar
intimatele la plata sumei de 178,50 lei, cheltuieli de judecată, către contestatoarea
A.V.A.S. București.
Pentru a hotărî astfel,
instanța a reținut următoarele:
Cererea formulată de SC G.A.
LTD pentru executarea titlului executoriu reprezentat de contractul de cesiune
de creanță din 2004, în contra debitoarei SC S. SA Galați a fost înregistrată
la BEJ A.M.Ș., iar prin încheierea din 10 august 2004 a Judecătoriei Călărași,
s-a încuviințat începerea executării silite pentru suma de 4.000.000 dolari S.U.A.,
sau echivalentul în lei la data plății.
Creanța SC G.A. LTD reprezenta
o parte din creanța totală obținută de SC L.I.P.C. SA București, în valoare de
9.977.200 dolari S.U.A. și 22.044.098,73 dolari S.U.A., sumă pe care debitoarea
a fost de altfel somată să o plătească către această societate (încheierea din
4 octombrie 2002 a Tribunalului Călărași, dosar nr. 2740/2002).
Potrivit Deciziei nr. 695
din 25 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială,
pronunțată în dosar nr. 2055/2004, s-a admis apelul A.V.A.S., formulat
împotriva încheierii de încuviințare a executării silite din 10 august 2004 a
Judecătoriei Călărași, și s-a schimbat în tot încheierea atacată, fiind
respinsă cererea de încuviințare a executării silite, soluția fiind menținută
prin Decizia nr. 3538 din 10 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția comercială, recursul declarat de SC G.A. LTD fiind respins ca nefondat.
Instanțele de control
judiciar au statuat că înscrisul în baza căruia s-a dispus încuviințarea
executării silite, contractul de cesiune din 2004, nu reprezintă, în înțelesul
legii, respectiv art. 374 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., titlu
executoriu.
În cauză, lipsirea
înscrisului de care s-a prevalat SC G.A. LTD de forța executorie, necesară
pentru legitimarea executării silite atrage, prin nelegalitatea încheierii de
încuviințare din 10 august 2004, nelegalitatea procedurii de executare însăși.
Anularea tuturor actelor de
executare, este de natură a invalida executarea însăși, și de a conduce, la
solicitarea contestatoarei, la restabilirea situației anterioare, aceasta fiind
modalitatea concretă de realizare a procedurii „întoarcerii executării”.
Prin cererea de recurs
formulată recurenta - intimată SC G.A. LTD S.U.A. a susținut că instanța a
încălcat dreptul la apărare, a soluționat în mod nelegal excepțiile
tardivității formulării contestației la executare, a lipsei calității procesuale
active a A.V.A.S., încălcând totodată dispozițiile art. 399 C. proc. civ. care
reglementează condițiile de admisibilitate ale contestației la executare.
În dezvoltarea motivelor de
recurs s-a susținut că la termenul din data de 14 decembrie 2007, apărătorul
intimatei s-a aflat în imposibilitate de prezentare, deoarece asigura apărare
în dosarele nr. 2982/87/2007 și nr. 6117/1/2007 aflate pe rolul Înaltei Curți
de Casație și Justiție, aspect dovedit pe deplin prin copii de pe sistem,
precum și a copiilor de împuternicire avocațială.
Referitor la excepția
tardivității depunerii contestației la actul de adjudecare din data de 29
noiembrie 2005, întocmit în dosarul de executare nr. 284/2004 al BEJ A.M.Ș.,
dispozițiile art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. dispun că orice
contestație la executare se poate face în termen de 15 zile de când
contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă.
Contestatoarea putea lua cunoștință de vânzare încă de la data la care aceasta
s-a ținut și putea contesta actul de adjudecare din data de 29 noiembrie 2004
în termen de 15 zile de la data întocmirii acestuia.
Potrivit art. 401 alin. (2) C.
proc. civ. „contestația prin care o persoană pretinde că are un drept de
proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în
termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a
bunului”.
S-a precizat în continuare
că A.V.A.S. nu mai deține calitatea de creditor al SC S. SA, motiv pentru care
nu are calitatea de a solicita instituirea sechestrului.
Art. 3713 C. proc. civ.
prevede că „veniturile și bunurile debitorului pot fi supuse executării silite
dacă, potrivit legii, sunt urmăribile și numai în măsura necesară pentru
realizarea drepturilor creditorilor”. Sechestrele instituite de către A.V.A.S.
sunt nelegale pentru că A.V.A.S., la data instituirii, avea creanța garantată
prin gajuri și ipoteci, pe bunuri a căror valoare (peste 90.000.000 dolari S.U.A.)
era mai mare decât creanța de 45.000.000 dolari S.U.A. pe care contestatoarea o
avea de recuperat.
Temeiul de drept indicat de
recurentă l-a constituit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin decizia nr. 67 din 15
ianuarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis
excepția de ordine publică invocată în temeiul art. 306 alin. (2) coroborat cu art.
304 alin. (1) C. proc. civ., din oficiu, cu privire la nelegala compunere a
completului de judecată care a pronunțat sentința recurată.
A admis recursul intimatei SC
G.A. LTD S.U.A. declarat împotriva sentinței nr. 101 din 19 decembrie 2007 a
Curții de Apel Târgu Mureș și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași
instanțe, ca instanță de fond.
Pentru a pronunța această
decizie, la termenul de judecată din 20 noiembrie 2008, Înalta Curte a pus în
discuția părților din oficiu, dispozițiile art. 306 alin. (2) și art. 304 pct. 1
C. proc. civ., respectiv motivul de ordine publică privind nelegala compunere a
completului care a judecat cauza la fond.
În temeiul dispozițiilor art.
137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, analizând sentința nr. 101 din 19
decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și
de contencios administrativ și fiscal, a constatat că judecata cauzei s-a făcut
în complet de doi judecători, cu încălcarea dispozițiilor art. 54 alin. (1) din
Legea nr. 304/2004, care prevăd „Cauzele date, potrivit legii, în competența de
primă instanță a judecătoriei, tribunalului și curții de apel se judecă în
complet format dintr-un judecător, cu excepția cauzelor privind conflictele de muncă
și de asigurări sociale”.
Având în vedere caracterul
imperativ al normei încălcate, respectiv judecarea cauzei de un număr de
judecători mai mare decât cel prevăzut de lege, a admis excepția – procesuală
absolută – de ordine publică invocată în temeiul art. 306 alin. (2) coroborat
cu art. 304 pct. 1 C. proc. civ., din oficiu, cu privire la nelegala compunere
a completului de judecată, care a pronunțat sentința recurată și în consecință
a admis recursul recurentei - intimate SC G.A. LTD S.U.A. declarat împotriva
sentinței nr. 101 din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, pe care a
casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, ca instanță de
fond.
Împotriva deciziei nr. 67
din 15 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,
a formulat contestație în anulare contestatoarea A.V.A.S., întemeindu-se pe
dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. și solicitând anularea acestei
decizii, prin care s-a admis excepția de ordine publică, s-a admis recursul
intimatei, s-a casata sentința nr. 101 din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel
Târgu Mureș și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, ca instanță
de fond, pentru motivul greșitei compuneri a completului de judecată.
În motivarea contestației,
contestatoarea arată astfel, în esență, că, în sentința nr. 101 din 19
decembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, prin efectul unei erori materiale
apare atât numele și semnătura președintelui N.G.I., cât și numele și semnătura
d-nei judecător A.M., deși în realitate, completul de judecată a fost alcătuit
doar dintr-un singur judecător și anume, d-l N.G.I.
Susține că, întrucât în
redactarea acestei sentințe s-a strecurat respectiva eroare materială, a
formulat o cerere de îndreptare, ce a fost soluționată de Curtea de Apel Târgu
Mureș, prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu din 20 ianuarie 2009,
instanța competentă reținând în mod judicios că cererea formulată de ea în
temeiul art. 281 alin. (1) C. proc. civ. este întemeiată „întrucât într-adevăr
în raport de dispozițiile legale precitate, cauza de față a fost soluționată în
complet de unic judecător” și îndreptând erorile materiale strecurate în
cuprinsul sentinței și încheierile pronunțate la termenele anterioare, în
sensul înlăturării mențiunii conform căreia, în compunerea completului ce a
soluționat cauza, la termenele acordate și la pronunțarea sentinței a
participat d-na judecător A.M. și, de asemenea, înlăturării semnăturii d-nei
judecător A.M. din cuprinsul sentinței.
În măsura în care încheierea
prin care se îndreaptă eroarea materială face parte integrantă din hotărâre,
contestatoarea consideră că, în cazul dedus judecății, greșeala materială
constă în admiterea recursului pentru greșita compunere a completului care a
pronunțat hotărârea de fond, deși, în realitate, completul a fost corect
alcătuit, motivul de casare reținut, neexistând în realitate.
În fine, arară că soluția de
casare a sentinței, pe motivul greșitei compuneri a completului este o greșeală
materială esențială, în condițiile în care, la dosarul cauzei, existau date din
care reieșea că trecerea pe sentință a semnăturii și celui de-al doilea
judecător este o eroare și, față de aceste evidențe și luând în calcul prezența
la dosarul cauzei a elementelor din care rezultă corecta compunere a
completului care a pronunțat sentința nr. 101 din 19 decembrie 2007, se impune
cu necesitate a se reține că neobservarea lor de către instanța de recurs
reprezintă o greșeală materială, în sensul dispozițiilor art. 318 alin. (1)
ipoteza I și, mai mult, se impune a se reține că în cazul dedus judecății sunt
întrunite toate condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare
specială prevăzute de art. 318 C. proc. civ.
Contestația în anulare nu
este fondată.
Din examinarea susținerilor
contestatoarei, în raport de actele dosarului și de dispozițiile legale
aplicabile în cauză, se constată următoarele:
Motivul de contestație
prevăzut de art. 318 teza I C. proc. civ. și invocat de contestatoare, drept
temei legal, are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele
formale ale judecării recursului, cum ar fi: respingerea greșită a unui recurs ca
tardiv declarat, anularea greșită a recursului ca netimbrat sau ca fiind
formulat de o persoană ce nu are calitatea de reprezentant și altele
asemănătoare, dacă pentru verificarea lor nu este necesară reexaminarea
fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, fiind vorba
despre un text de excepție, noțiunea de eroare materială nu trebuie
interpretată extensiv, în sensul că, se impune precizarea că pe această cale nu
pot fi valorificate greșeli de judecată sau orice alte erori care să determine
o reanalizare și reapreciere a probelor administrate în cauză.
În speță, se observă pe de-o
parte că încheierea de îndreptare a erorilor materiale, pronunțată la data de
20 ianuarie 2009 de către Curtea de Apel Târgu Mureș, considerată de
contestatoare ca fundament pentru susținerea săvârșirii unei greșeli materiale
esențiale de către instanța de recurs este ulterioară hotărârii atacate,
pronunțate de această instanță, respectiv decizia nr. 67 din 15 ianuarie 2009 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.
Pe de altă parte, din actele
dosarului, se constată că chiar dacă, în fața instanței de recurs, intimata
A.V.A.S. a solicitat suspendarea judecării recursului până la soluționarea
cererii de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentința nr. 101 din 19
decembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, cu privire la compunerea
completului de judecată, - cerere ce a fost înregistrată pe rolul Curții de
Apel Târgu Mureș la data de 10 decembrie 2008 și căreia i se acordase termen la
20 ianuarie 2009, instanța de recurs nu a dat curs cererii de suspendare,
respingând-o implicit și a procedat la judecarea cauzei, dând relevanță și
considerând prioritare dispozițiile art. 137 alin. (1) și ale art. 306 alin.
(2) coroborate cu ale art. 304 pct. 1 C. proc. civ.
Din cele mai sus arătate,
rezultă că instanța de recurs a apreciat ca având prioritate, soluționarea
excepției (motivului) de ordine publică, invocate din oficiu, privind nelegala
compunere a completului care a judecat cauza la fond, datorită caracterului
imperativ al normei încălcate.
Având în vedere
raționamentul exprimat prin considerentele deciziei pronunțate de instanța de
recurs, precum și că excepția pusă în discuție de către instanță, din oficiu,
pe baza căreia s-a și pronunțat soluția, respectiv nelegala constituire
(alcătuire) a completului de judecată constituie primul motiv de casare
prevăzut de lege (art. 304 pct. 1 C. proc. civ.), care fiind întemeiat
justifică desființarea hotărârii recurate, instanța de soluționare a
contestației în anulare apreciază la rândul său că nu ne aflăm în prezența unei
erori materiale, ci a unei chestiuni de judecată, a cărei examinare, așa cum
s-a arătat, excede cadrului procedural stabilit de lege pentru soluționarea
unei contestații în anulare.
În consecință, reținându-se
că nu există niciun motiv întemeiat, care în condițiile prevăzute de art. 318 alin.
(1) teza I C. proc. civ. să conducă la anularea deciziei atacate, aceasta va fi
menținută și se va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea
A.V.A.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în
anularea deciziei Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.
67 din 15 ianuarie 2009, formulată de contestatoarea A.V.A.S.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 9 decembrie 2009.