ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1342/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 2325 din 25 iunie

2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în

dosarul nr. 2813/233/2006, în urma soluționării conflictului negativ de

competență ivit între Curtea de Apel București și Judecătoria Galați privind soluționarea

contestației la executare, a fost stabilită competența de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel București, dosarul înregistrându-se pe rolul acestei

instanțe sub nr. 2813/233/2006.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Galați sub nr. 2939 din 22 martie 2005 reclamanta SC A. SA în

contradictoriu cu intimata A.V.A.S. București, a formulat contestație la

executare solicitând anularea procesului-verbal din 9 martie 2005 al

executorului judecătoresc V.D., dosar de executare nr. 1216/VD/2003 privind

suma de 867.460.972 lei, invocându-se și excepțiile perimării executării și a

prescripției dreptului de a cere executarea silită.

Totodată a mai fost solicitată și

suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare,

precum și suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanță

președințială, în temeiul dispozițiilor art. 399 alin. (1) și (3), art. 166 și

art. 403 alin. (1) și (4), art. 581 C. proc. civ.

SC A. SA a invocat în cursul

procesului excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București,

soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea regulatorului de

competență prin decizia nr. 2325 din 25 iunie 2008.

După ce contestatoarea SC A. SA a

precizat în scris că nu înțelege să mai susțină excepțiile invocate și nici

cererea de suspendare a executării silite, așa cum reiese din fila 14 a dosarului cauzei, la data de 2 aprilie 2009, s-a invocat din nou în scris excepția perimării

executării, în temeiul art. 389 alin. (1) C. proc. civ., arătând că în speță

este operabil termenul de 6 luni în interiorul căruia BEJ V.D. nu a efectuat

acte de executare silită, termen ce începe să curgă de la data de 16 decembrie

2005 când a încetat suspendarea executării silite dispusă prin încheierea din

17 mai 2005, pronunțată de Judecătoria Galați, în dosarul nr. 1943/C/2005.

S-a respins această excepție

întrucât prin încheierea mai sus menționată s-a dispus suspendarea executării

silite până la soluționarea dosarului nr. 1943/C/2005 al Judecătoriei Galați,

dosarul nefiind soluționat până în prezent, acesta constituind obiectul dosarului

cu nr. 2813/233/2006 al Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

respectiv prezenta cauză.

În ce privește dosarul Judecătoriei

Galați cu nr. 1943/C/2005, acesta nu a fost soluționat întrucât, urmare

formulării căii de atac a recursului de către A.V.A.S. București, hotărârea

pronunțată pe fondul cauzei a fost casată cu trimitere spre rejudecare, aceasta

formând obiectul acestui dosar.

Astfel că potrivit încheierii din 17

mai 2005 executarea silită este suspendată, motiv pentru care BEJ V.D. nu a mai

efectuat și alte acte de executare silită împotriva contestatoarei; pe cale de

consecință, termenul de perimare al executării silite nu curge în cauză.

Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, prin sentința comercială nr. 63 din 21 mai 2009 a respins excepția perimării executării invocată de către contestatoarea SC A. SA Galați.

A admis contestația la executare

formulată de contestatoarea SC A. SA Galați cu sediul în județul Galați în

contradictoriu cu intimata A.V.A.S. București cu sediul ales în București,

sector 1, și a anulat procesul-verbal din 9 martie 2005 încheiat în dosarul de

executare nr. 1216/290/2003 al executorului judecătoresc V.D.

A luat act de renunțarea

contestatoarei la excepția invocată privind prescrierea dreptului de a cere

executarea silită și la cererea de suspendare a executării silite.

Pentru a pronunța această hotărâre

Curtea de Apel București a reținut că în executarea titlurilor sentința civilă

nr. 5435/2000 a Tribunalului Galați, definitivă prin decizia civilă nr. 799/2000

a Curții de Apel Galați, creditoarea A.V.A.S. București a solicitat obligarea

debitoarei la plata sumei de 760.372.262 lei actualizată conform art. 371

2

C. proc. civ. și obligarea acesteia la plata tuturor cheltuielilor de

executare.

În urma formării dosarului de

executare al BEJ V.D. cu nr. 1216/290/2003, în urma emiterii somației primită

de contestatoare la data de 28 octombrie 2003, SC A. SA a achitat cu ordinul de

plată nr. 752 din 3 noiembrie 2003 debitul solicitat în sumă de 760.372.262

lei, datorat conform sentinței civile nr. 5435/2000.

După circa 4 luni de la data

încuviințării executării silite au fost emise adrese de înființare a popririi

pentru suma respectivă către filialele principalelor bănci, inclusiv la R. la

data de 14 februarie 2005.

Prin procesul-verbal încheiat la 14

februarie 2005 executorul judecătoresc a constatat că debitul a fost achitat și

urmează să procedeze, conform cererii creditorului, la actualizarea debitului

pentru perioada noiembrie 2000 - octombrie 2003, diferența dintre debitul

inițial achitat și cel actualizat fiind de 692.753.928 lei conform art. 721

3

alin. (3) C. proc. civ. De asemenea s-a constatat că s-a achitat de către

creditoare suma de 15.000.000 lei cu titlu de avans al onorariului de

executare, rămânând de achitat suma de 159.707.014 lei.

Curtea de Apel București a reținut

că organul de executare este cel care procedează la reactualizarea sumei, nu

instanța de judecată, iar după criteriul unic de reactualizare impus de

dispozițiile art. 371

2

alin. (3) C. proc. civ., se are în vedere cursul

monedei stabilit de BNR și nu rata inflației; că executorul judecătoresc prin

procesul-verbal din 2 martie 2004, a procedat la actualizarea debitului fără să

existe o dovadă a modului de calcul, și după data plății, 3 noiembrie 2003, că,

contestatoarea nu are nici o culpă pentru faptul că executorul judecătoresc nu

a cunoscut faptul plății, această obligație revenindu-i creditoarei A.V.A.S.

București.

Totodată s-a reținut că și onorariu

de executare a fost stabilit în mod nelegal.

Împotriva menționatei hotărâri, a

declarat recurs intimata A.V.A.S. București, întemeiat pe dispozițiile art. 299,

art. 304

1

C. proc. civ. și art. 48 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998,

criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului,

modificarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea contestației la

executare ca neîntemeiată.

În criticile formulate recurenta

intimată susține în esență următoarele:

Este greșită soluția instanței de

fond de admitere a contestației la executare și a anulării procesului-verbal

din 9 martie 2005 al BEJ V.D. reținându-se că executorul a efectuat calculul

sumei de 867.460.942 lei Ron conform art. 721

3

alin. (3) C. proc.

civ. și că în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 371

2

alin. (3)

C. proc. civ., care dispun actualizarea sumei în funcție de cursul monedei în

care se face plata.

Recurenta precizează că instanța

dovedește prin considerentele reținute în motivarea hotărârii că este într-o

gravă eroare cu privire la aplicarea dispozițiilor legale speței de față.

Greșită este soluția și cu privire

la onorariul de executare, reținând că și acesta a fost stabilit nelegal, în

raport de fișa de calcul a actualizării debitului și a onorariului expertului,

depusă la dosar pentru termenul din 29 ianuarie 2009.

Intimata contestatoare SC A. SRL

Galați prin concluziile depuse la dosar a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Recursul intimatei A.V.A.S.

București este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin sentința nr. 2818 din 20 mai 2004 a Judecătoriei Galați rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 544 din 15 decembrie 2004 a Tribunalului Galați s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea SC A. SA

Galați în contradictoriu cu A.P.A.P.S. București, a anulat somația de plată

emisă la 2 martie 2004 de cabinetul executorului judecătoresc V.D. pentru suma

de 1.556.674.265 lei Rol, reținându-se achitarea sumei de 760.372.262 lei de SC

A. cu OP nr. 762 din 3 noiembrie 2003, astfel că nu se mai justifică actualizări

ale sumei calculate după 5 luni de la data efectuării plății.

Ulterior, executorul judecătoresc,

în baza aceluiași titlu, în cadrul aceluiași dosar de executare (nr. 1216/ VD

2003 ) a întocmit procesul-verbal din 9 martie 2005, solicitând debitoarei SC A.

SA achitarea aceluiași debit reactualizat – 867.460.942 lei, din care

692.753.928 lei cu titlu de actualizare debite și 174.707.014 lei onorariu de

executare.

Împotriva procesului-verbal din 9

martie 2005 debitoarea SC A. SA a formulat contestație în anulare, admisă prin

decizia comercială nr. 63 din 21 mai 2009 de Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială.

Astfel se constată că, în raport de

situația de fapt, instanța de fond în mod corect a reținut că executorul

judecătoresc greșit a actualizat creanța, avându-se în vedere pe de o parte

achitarea debitului de SC A. SA, iar pe de altă parte încălcarea dispozițiilor

art. 721

3

alin. (3) C. proc. civ.

Susținerea recurentei intimate în

sensul că la dosar s-a depus fișa de calcul a reactualizării debitului și

onorariului de executare nu poate fi luată în considerație în raport de

dispozițiile menționate.

În consecință în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea apreciază că recursul

este nefondat, sentința de fond fiind temeinică și legală, motiv pentru care va

fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de intimata A.V.A.S.

București împotriva sentinței comerciale nr. 63 din 21 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 22

aprilie 2010.