ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.01.2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 234/2006

HOTĂRÂRE
24.01.2006
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 234/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra contestației în anulare, din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

24 octombrie 2005 sub nr. 3821/2005 la Înalta Curte de Casație și Justiție, SC

L.I.P.C. SA București a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 4721

din 13 octombrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în

dosarul comercial nr. 553/2005 solicitând anularea deciziei și rejudecarea

recursului în raport de motivele de casare formulate.

În motivarea contestației în anulare

întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. s-a susținut că instanța de

recurs a omis să cerceteze motivele de casare invocate respectiv faptul că:

proc. civ., dacă în cauză s-a formulat o cerere de intervenție, instanța după

ascultarea părților și a celei care intervine, va hotărî asupra încuviințării

în principiu a intervenției. Această reglementare trebuie înțeleasă că atunci

când se formulează o cerere de intervenție, instanța mai întâi de toate se

pronunță asupra cererii de intervenție în principiu în sensul că fie o admite

în principiu, fie o respinge în principiu și numai după aceea trece la

rezolvarea celorlalte probleme ale procesului.

În speță instanța nu s-a pronunțat

în principiu asupra cererii de intervenție, ocazionând motivul de contestație

în anulare împotriva deciziei pronunțate, conform art. 318 C. proc. civ.

recursul în urma retragerii acestuia de către lidera de sindicat C.G. pentru

următoarele considerente:

Retragerea recursului este un act de

dispoziție. Pentru efectuarea oricăror acte de dispoziție mandatarul trebuie să

facă dovada unei procuri speciale. În speță doamna C.G. în calitate de lider al

S.S. trebuia împuternicită în mod special de către adunarea generală a

membrilor de sindicat în vederea retragerii recursului în conformitate cu

dispozițiile art. 69 C. proc. civ.

că retragerea recursului s-a făcut de către o persoană împuternicită în acest

sens deoarece procesul verbal depus la dosarul cauzei în vederea justificării

calității liderului de sindicat doamna C.G. precum și a întinderii

prerogativelor acesteia nu poate ține loc de hotărâre a adunării generale extraordinare.

Astfel instanța în mod greșit a apreciat procesul verbal depus la dosar ca

fiind o hotărâre a adunării generale extraordinare întrunită în data de 21

septembrie 2005.

evidentă în legătură cu un aspect formal al judecării recursului, greșeală

materială avută în vedere de art. 318 Teza 1 C. proc. civ.

C.G. a acționat în contra intereselor sindicatului și a membrilor săi încălcând

dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003, prin care se prevede că

„organizația sindicală apără drepturile membrilor săi în fața instanțelor

judecătorești”.

Intimata A.V.A.S. a depus prin

serviciul registratură întâmpinare prin intermediul căreia a invocat excepția

lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de interes a contestatoarei

în formularea contestației în anulare și inadmisibilitatea acesteia.

În ceea ce privește excepția lipsei

calității procesuale active a contestatoarei SC L.I.P.C. SA, A.V.A.S. a

solicitat admiterea acesteia deoarece deși contestatoarea a formulat cerere de

intervenție accesorie, potrivit art. 51 C. proc. civ. în dezbaterea publică s-a

pus în discuție numai nulitatea recursului, în consecință anularea cererii de

recurs a împiedicat dezbaterea cererii privind intervenția accesorie.

Referitor la excepția lipsei de

interes, A.V.A.S. a solicitat admiterea acesteia având în vedere faptul că

executarea silită anulată era efectuată de către intimata S.S. și nu de către

contestatoarea SC L.I.P.C. SA. În consecință, contestatoarea nu este motivată

de nici o prevedere legală care să o îndrituiască să solicite anularea deciziei

atacate, și nici susținerea contestației în anulare nu îi profită în nici un

fel.

În susținerea excepției

inadmisibilității contestației în anulare, A.V.A.S. a arătat că temeinicia

acesteia decurge din îndeplinirea condițiilor de exercitare a acestei căi

extraordinare de atac, condiții prevăzute de art. 318 Teza a II-a C. proc. civ.

Înalta Curte analizând excepțiile

invocate constată că intervenienta a formulat cerere de intervenție în

interesul recurentei, în dosarul nr. 553/2002 deci a fost parte în proces și în

consecință poate uza de căile de atac ca oricare parte (recurent, intimat,

intervenient).

Admisibilitatea în principiu a

cererii de intervenție nu a fost discutată deoarece, în mod legal, în raport de

excepția nulității recursului declarat de persoane fără calitate de

reprezentant al recurentei, Înalta Curte a apreciat că nu se impune pronunțarea

asupra admisibilității în principiu a unei cereri accesorii atâta timp cât

cererea principală (recursul) a fost formulată de persoane fără calitate de

reprezentant legal.

În raport de aceste considerente,

Înalta Curte constată că excepțiile invocate de intimata A.V.A.S. sunt

neîntemeiate și urmează a fi respinse.

Pe fond, contestația în anulare este

nefondată pentru considerentele ce urmează:

Prin decizia nr. 4721 pronunțată la

13 octombrie 2005 în dosarul nr. 553/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție

a admis excepția lipsei legitimității procesuale active în declararea

recursului de către pârâtul S.S. Călărași invocată de intimații A.V.A.S.

București și SC S. SA Călărași prin lichidator SC V. SA.

A anulat recursul declarat de S.S.

Călărași împotriva sentinței nr. 188 din 11 noiembrie 2004 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială ca fiind promovat de persoane fără calitate

de reprezentanți ai părții în litigiu în baza art. 161 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție

a reținut în considerentele deciziei nr. 4721 din 13 octombrie 2005 pronunțată

în dosarul nr. 553/2005 că:

La dosarul cauzei s-a depus acte și

trei cereri de intervenție în interesul S.S. Călărași de către SC L.I.P.C. SA

București de 37 membri și separat de 95 membri ai S.S.

La termenul din 30 septembrie 2005

față de declarația numitei C.G., Președintele S.S. care a arătat că nu-și

însușește recursul pentru că a fost semnat de persoane care nu au avut mandat

pentru a efectua acest act de dispoziție, intimatele A.V.A.S. București și SC S.

SA Călărași au invocat excepția lipsei legitimității procesuale în declararea

recursului de către S.S. Călărași.

Excepția invocată este întemeiată

pentru următoarele considerentele:

Acțiunea în justiție este exercitată

de reprezentantul aceluia care este titularul dreptului, iar titular al

recursului este acela care are vocația să exercite această cale de atac.

În speță, reprezentant al

sindicatului era C.G. în calitate de președinte așa cum rezultă din întreaga

documentație aflată la dosarul cauzei, or recursul a fost declarat de alte

persoane.

C.G. era președintele S.S. din data

de 21 mai 2003 și a fost reconfirmată și această funcție la data de 30

septembrie 2005 cu ocazia adunării generale extraordinare a membrilor de

sindicat din SC S. SA Călărași.

Cererea de recurs a fost semnată de

avocat fără delegație de reprezentare, împuternicirea aflată la dosar fiindu-i

dată de SC L.I.P.C. SA, iar din partea recurentei a semnat numitul M.T.

În aceste condiții cu adresa din 3

mai 2005, președintele și vicepreședintele S.S. C.G. respectiv S.I. au adus la

cunoștința instanței că începând de la acea dată încetează orice mandat acordat

vreunului împuternicit în vederea reprezentării în fața instanțelor

judecătorești sau oricăror autorități iar împuterniciții, inclusiv avocații, nu

au dreptul să exercite în numele S.S. nici o cale de atac, să redacteze

sesizări, memorii sau informări, fără ca documentul respectiv să poarte

semnăturile celor 2 reprezentanți și ștampila sindicatului.

În ceea ce privește pe M.T.,

semnatarul cererii de recurs acesta a fost desemnat de adunarea generală a

membrilor de sindicat din data de 19 mai 2005 ca președinte al comitetului de

reprezentare a acționarilor în contractul de asociere cu SC L.I.P.C. SA

București, iar nu ca reprezentant al S.S. la instanțele judecătorești.

Recursul semnat de avocatul B.D. și

M.T. care nu erau împuterniciți de S.S. a fost formulat de persoane fără

calitate de reprezentant al recurentei și potrivit dispozițiilor art. 161 alin.

(2) C. proc. civ., recursul va fi anulat.

Rezultă că instanța de recurs a

examinat și analizat motivele de critică invocate, răspunzând punctual

argumentelor formulate de recurent.

Excepțiile invocate de intimata A.V.A.S.

București sunt neîntemeiate și pentru următoarele considerente.

Instanța de recurs a trecut la

soluționarea cauzei fără a se pronunța asupra admiterii sau respingerii în

principiu a cererii de intervenție.

Atâta timp cât legea îi dă dreptul

titularului cererii de intervenție să-și susțină cererea în fața instanței,

aceasta are posibilitatea de a uza și de căile de atac deschise celorlalte

părți.

Dispozițiile art. 318 alin. (1) C.

proc. civ., pe care se întemeiază contestatoarea sunt de strictă interpretare

și astfel în conformitate cu textul legal mai sus menționat, hotărârile

instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată

este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța respingând recursul

sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre

motivele de modificarea sau de casare.

Din examinarea cererii formulate de

contestatoare se reține că aceasta nu a formulat nici unul din motivele de mai

sus menționate de natură să conducă la anularea deciziei atacate.

Față de cele arătate mai sus,

contestația în anulare formulată de contestatoarea SC L.I.P.C. SA București va

fi respinsă, ca nefondată, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile art. 318 C. proc.

civ.

Respinge excepțiile invocate de

intimata A.V.A.S. București, ca neîntemeiate.

Respinge contestația în anulare

formulată de SC L.I.P.C. SA București, împotriva deciziei nr. 4721 din 13

octombrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

în dosar nr. 553/2005, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 ianuarie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-11-06
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3406/2006
Asupra contestației în anulare de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrata sub nr. 5836/1/2006 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, contestatoarea S.C.P.A P.I.A.B
ÎCCJ 2007-01-10
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 56/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația în anulare înregistrată la data de 20 octombrie 2006, contestatoarea SC T.A. SRL a solicitat anularea în totalitate a deciziei nr. 517 di
ÎCCJ 2009-04-01
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1090/2009
de asemenea, în cauză, nici pentru termenul din 30 mai 2008, și nici pentru termenul la care s-a judecat pricina, din data de 26 septembrie 2008. 2) Instanța, admițând recursul, a omis din greșeală să cerceteze motivele de casare cuprinse î
ÎCCJ 2006-01-31
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 352/2006
prin decizia nr. 546 din 16 mai 2005 a respins acțiunea în anulare ca nefondată. S-a reținut, în pronunțarea acestei hotărâri că, fără temei petenta invocă art. 364 lit. h) C. proc. civ., întrucât această dispoziție legală se referă la cazu
ÎCCJ 2008-09-25
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2579/2008
analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea sau modificarea hotărârii, în cauză nef
Sursă