ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 234/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 234/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra contestației în anulare, din
examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de
24 octombrie 2005 sub nr. 3821/2005 la Înalta Curte de Casație și Justiție, SC
L.I.P.C. SA București a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 4721
din 13 octombrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în
dosarul comercial nr. 553/2005 solicitând anularea deciziei și rejudecarea
recursului în raport de motivele de casare formulate.
În motivarea contestației în anulare
întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. s-a susținut că instanța de
recurs a omis să cerceteze motivele de casare invocate respectiv faptul că:
Potrivit art. 52 alin. (1) C.
proc. civ., dacă în cauză s-a formulat o cerere de intervenție, instanța după
ascultarea părților și a celei care intervine, va hotărî asupra încuviințării
în principiu a intervenției. Această reglementare trebuie înțeleasă că atunci
când se formulează o cerere de intervenție, instanța mai întâi de toate se
pronunță asupra cererii de intervenție în principiu în sensul că fie o admite
în principiu, fie o respinge în principiu și numai după aceea trece la
rezolvarea celorlalte probleme ale procesului.
În speță instanța nu s-a pronunțat
în principiu asupra cererii de intervenție, ocazionând motivul de contestație
în anulare împotriva deciziei pronunțate, conform art. 318 C. proc. civ.
Instanța în mod eronat a respins
recursul în urma retragerii acestuia de către lidera de sindicat C.G. pentru
următoarele considerente:
Retragerea recursului este un act de
dispoziție. Pentru efectuarea oricăror acte de dispoziție mandatarul trebuie să
facă dovada unei procuri speciale. În speță doamna C.G. în calitate de lider al
S.S. trebuia împuternicită în mod special de către adunarea generală a
membrilor de sindicat în vederea retragerii recursului în conformitate cu
dispozițiile art. 69 C. proc. civ.
Instanța în mod eronat a apreciat
că retragerea recursului s-a făcut de către o persoană împuternicită în acest
sens deoarece procesul verbal depus la dosarul cauzei în vederea justificării
calității liderului de sindicat doamna C.G. precum și a întinderii
prerogativelor acesteia nu poate ține loc de hotărâre a adunării generale extraordinare.
Astfel instanța în mod greșit a apreciat procesul verbal depus la dosar ca
fiind o hotărâre a adunării generale extraordinare întrunită în data de 21
septembrie 2005.
S-a comis o greșeală materială
evidentă în legătură cu un aspect formal al judecării recursului, greșeală
materială avută în vedere de art. 318 Teza 1 C. proc. civ.
Prin retragerea recursului doamna
C.G. a acționat în contra intereselor sindicatului și a membrilor săi încălcând
dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003, prin care se prevede că
„organizația sindicală apără drepturile membrilor săi în fața instanțelor
judecătorești”.
Intimata A.V.A.S. a depus prin
serviciul registratură întâmpinare prin intermediul căreia a invocat excepția
lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de interes a contestatoarei
în formularea contestației în anulare și inadmisibilitatea acesteia.
În ceea ce privește excepția lipsei
calității procesuale active a contestatoarei SC L.I.P.C. SA, A.V.A.S. a
solicitat admiterea acesteia deoarece deși contestatoarea a formulat cerere de
intervenție accesorie, potrivit art. 51 C. proc. civ. în dezbaterea publică s-a
pus în discuție numai nulitatea recursului, în consecință anularea cererii de
recurs a împiedicat dezbaterea cererii privind intervenția accesorie.
Referitor la excepția lipsei de
interes, A.V.A.S. a solicitat admiterea acesteia având în vedere faptul că
executarea silită anulată era efectuată de către intimata S.S. și nu de către
contestatoarea SC L.I.P.C. SA. În consecință, contestatoarea nu este motivată
de nici o prevedere legală care să o îndrituiască să solicite anularea deciziei
atacate, și nici susținerea contestației în anulare nu îi profită în nici un
fel.
În susținerea excepției
inadmisibilității contestației în anulare, A.V.A.S. a arătat că temeinicia
acesteia decurge din îndeplinirea condițiilor de exercitare a acestei căi
extraordinare de atac, condiții prevăzute de art. 318 Teza a II-a C. proc. civ.
Înalta Curte analizând excepțiile
invocate constată că intervenienta a formulat cerere de intervenție în
interesul recurentei, în dosarul nr. 553/2002 deci a fost parte în proces și în
consecință poate uza de căile de atac ca oricare parte (recurent, intimat,
intervenient).
Admisibilitatea în principiu a
cererii de intervenție nu a fost discutată deoarece, în mod legal, în raport de
excepția nulității recursului declarat de persoane fără calitate de
reprezentant al recurentei, Înalta Curte a apreciat că nu se impune pronunțarea
asupra admisibilității în principiu a unei cereri accesorii atâta timp cât
cererea principală (recursul) a fost formulată de persoane fără calitate de
reprezentant legal.
În raport de aceste considerente,
Înalta Curte constată că excepțiile invocate de intimata A.V.A.S. sunt
neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Pe fond, contestația în anulare este
nefondată pentru considerentele ce urmează:
Prin decizia nr. 4721 pronunțată la
13 octombrie 2005 în dosarul nr. 553/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție
a admis excepția lipsei legitimității procesuale active în declararea
recursului de către pârâtul S.S. Călărași invocată de intimații A.V.A.S.
București și SC S. SA Călărași prin lichidator SC V. SA.
A anulat recursul declarat de S.S.
Călărași împotriva sentinței nr. 188 din 11 noiembrie 2004 a Curții de Apel
București, secția a VI-a comercială ca fiind promovat de persoane fără calitate
de reprezentanți ai părții în litigiu în baza art. 161 alin. (2) C. proc. civ.
Înalta Curte de Casație și Justiție
a reținut în considerentele deciziei nr. 4721 din 13 octombrie 2005 pronunțată
în dosarul nr. 553/2005 că:
La dosarul cauzei s-a depus acte și
trei cereri de intervenție în interesul S.S. Călărași de către SC L.I.P.C. SA
București de 37 membri și separat de 95 membri ai S.S.
La termenul din 30 septembrie 2005
față de declarația numitei C.G., Președintele S.S. care a arătat că nu-și
însușește recursul pentru că a fost semnat de persoane care nu au avut mandat
pentru a efectua acest act de dispoziție, intimatele A.V.A.S. București și SC S.
SA Călărași au invocat excepția lipsei legitimității procesuale în declararea
recursului de către S.S. Călărași.
Excepția invocată este întemeiată
pentru următoarele considerentele:
Acțiunea în justiție este exercitată
de reprezentantul aceluia care este titularul dreptului, iar titular al
recursului este acela care are vocația să exercite această cale de atac.
În speță, reprezentant al
sindicatului era C.G. în calitate de președinte așa cum rezultă din întreaga
documentație aflată la dosarul cauzei, or recursul a fost declarat de alte
persoane.
C.G. era președintele S.S. din data
de 21 mai 2003 și a fost reconfirmată și această funcție la data de 30
septembrie 2005 cu ocazia adunării generale extraordinare a membrilor de
sindicat din SC S. SA Călărași.
Cererea de recurs a fost semnată de
avocat fără delegație de reprezentare, împuternicirea aflată la dosar fiindu-i
dată de SC L.I.P.C. SA, iar din partea recurentei a semnat numitul M.T.
În aceste condiții cu adresa din 3
mai 2005, președintele și vicepreședintele S.S. C.G. respectiv S.I. au adus la
cunoștința instanței că începând de la acea dată încetează orice mandat acordat
vreunului împuternicit în vederea reprezentării în fața instanțelor
judecătorești sau oricăror autorități iar împuterniciții, inclusiv avocații, nu
au dreptul să exercite în numele S.S. nici o cale de atac, să redacteze
sesizări, memorii sau informări, fără ca documentul respectiv să poarte
semnăturile celor 2 reprezentanți și ștampila sindicatului.
În ceea ce privește pe M.T.,
semnatarul cererii de recurs acesta a fost desemnat de adunarea generală a
membrilor de sindicat din data de 19 mai 2005 ca președinte al comitetului de
reprezentare a acționarilor în contractul de asociere cu SC L.I.P.C. SA
București, iar nu ca reprezentant al S.S. la instanțele judecătorești.
Recursul semnat de avocatul B.D. și
M.T. care nu erau împuterniciți de S.S. a fost formulat de persoane fără
calitate de reprezentant al recurentei și potrivit dispozițiilor art. 161 alin.
(2) C. proc. civ., recursul va fi anulat.
Rezultă că instanța de recurs a
examinat și analizat motivele de critică invocate, răspunzând punctual
argumentelor formulate de recurent.
Excepțiile invocate de intimata A.V.A.S.
București sunt neîntemeiate și pentru următoarele considerente.
Instanța de recurs a trecut la
soluționarea cauzei fără a se pronunța asupra admiterii sau respingerii în
principiu a cererii de intervenție.
Atâta timp cât legea îi dă dreptul
titularului cererii de intervenție să-și susțină cererea în fața instanței,
aceasta are posibilitatea de a uza și de căile de atac deschise celorlalte
părți.
Dispozițiile art. 318 alin. (1) C.
proc. civ., pe care se întemeiază contestatoarea sunt de strictă interpretare
și astfel în conformitate cu textul legal mai sus menționat, hotărârile
instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată
este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța respingând recursul
sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre
motivele de modificarea sau de casare.
Din examinarea cererii formulate de
contestatoare se reține că aceasta nu a formulat nici unul din motivele de mai
sus menționate de natură să conducă la anularea deciziei atacate.
Față de cele arătate mai sus,
contestația în anulare formulată de contestatoarea SC L.I.P.C. SA București va
fi respinsă, ca nefondată, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile art. 318 C. proc.
civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepțiile invocate de
intimata A.V.A.S. București, ca neîntemeiate.
Respinge contestația în anulare
formulată de SC L.I.P.C. SA București, împotriva deciziei nr. 4721 din 13
octombrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,
în dosar nr. 553/2005, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 24 ianuarie 2006.