ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 234/2006

Potrivit art. 52 alin. (1) C. proc. civ., dacă în cauză s-a formulat o cerere de intervenție, instanța după ascultarea părților și a celei care intervine, va hotărî asupra încuviințării în principiu a intervenției. Această reglementare trebuie înțeleasă că atunci când se formulează o cerere de intervenție, instanța mai întâi de toate se pronunță asupra cererii de intervenție în principiu în sensul că fie o admite în principiu, fie o respinge în principiu și numai după aceea trece la rezolvarea celorlalte probleme ale procesului. În speță instanța nu s-a pronunțat în principiu asupra cererii de intervenție, ocazionând motivul de contestație în anulare împotriva deciziei pronunțate, conform art. 318 C. proc. civ.

Instanța în mod eronat a respins recursul în urma retragerii acestuia de către lidera de sindicat C.G. pentru următoarele considerente: Retragerea recursului este un act de dispoziție. Pentru efectuarea oricăror acte de dispoziție mandatarul trebuie să facă dovada unei procuri speciale. În speță doamna C.G. în calitate de lider al S.S. trebuia împuternicită în mod special de către adunarea generală a membrilor de sindicat în vederea retragerii recursului în conformitate cu dispozițiile art. 69 C. proc. civ.

Instanța în mod eronat a apreciat că retragerea recursului s-a făcut de către o persoană împuternicită în acest sens deoarece procesul verbal depus la dosarul cauzei în vederea justificării calității liderului de sindicat doamna C.G. precum și a întinderii prerogativelor acesteia nu poate ține loc de hotărâre a adunării generale extraordinare. Astfel instanța în mod greșit a apreciat procesul verbal depus la dosar ca fiind o hotărâre a adunării generale extraordinare întrunită în data de 21 septembrie 2005.

S-a comis o greșeală materială evidentă în legătură cu un aspect formal al judecării recursului, greșeală materială avută în vedere de art. 318 Teza 1 C. proc. civ.

Prin retragerea recursului doamna C.G. a acționat în contra intereselor sindicatului și a membrilor săi încălcând dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003, prin care se prevede că „organizația sindicală apără drepturile membrilor săi în fața instanțelor judecătorești”. Intimata A.V.A.S. a depus prin serviciul registratură întâmpinare prin intermediul căreia a invocat excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de interes a contestatoarei în formularea contestației în anulare și inadmisibilitatea acesteia. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei SC L.I.P.C. SA, A.V.A.S. a solicitat admiterea acesteia deoarece deși contestatoarea a formulat cerere de intervenție accesorie, potrivit art. 51 C. proc. civ. în dezbaterea publică s-a pus în discuție numai nulitatea recursului, în consecință anularea cererii de recurs a împiedicat dezbaterea cererii privind intervenția accesorie. Referitor la excepția lipsei de interes, A.V.A.S. a solicitat admiterea acesteia având în vedere faptul că executarea silită anulată era efectuată de către intimata S.S. și nu de către contestatoarea SC L.I.P.C. SA. În consecință, contestatoarea nu este motivată de nici o prevedere legală care să o îndrituiască să solicite anularea deciziei atacate, și nici susținerea contestației în anulare nu îi profită în nici un fel. În susținerea excepției inadmisibilității contestației în anulare, A.V.A.S. a arătat că temeinicia acesteia decurge din îndeplinirea condițiilor de exercitare a acestei căi extraordinare de atac, condiții prevăzute de art. 318 Teza a II-a C. proc. civ. Înalta Curte analizând excepțiile invocate constată că intervenienta a formulat cerere de intervenție în interesul recurentei, în dosarul nr. 553/2002 deci a fost parte în proces și în consecință poate uza de căile de atac ca oricare parte (recurent, intimat, intervenient). Admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție nu a fost discutată deoarece, în mod legal, în raport de excepția nulității recursului declarat de persoane fără calitate de reprezentant al recurentei, Înalta Curte a apreciat că nu se impune pronunțarea asupra admisibilității în principiu a unei cereri accesorii atâta timp cât cererea principală (recursul) a fost formulată de persoane fără calitate de reprezentant legal. În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că excepțiile invocate de intimata A.V.A.S. sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse. Pe fond, contestația în anulare este nefondată pentru considerentele ce urmează: Prin decizia nr. 4721 pronunțată la 13 octombrie 2005 în dosarul nr. 553/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis excepția lipsei legitimității procesuale active în declararea recursului de către pârâtul S.S. Călărași invocată de intimații A.V.A.S. București și SC S. SA Călărași prin lichidator SC V. SA. A anulat recursul declarat de S.S. Călărași împotriva sentinței nr. 188 din 11 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială ca fiind promovat de persoane fără calitate de reprezentanți ai părții în litigiu în baza art. 161 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în considerentele deciziei nr. 4721 din 13 octombrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 553/2005 că: La dosarul cauzei s-a depus acte și trei cereri de intervenție în interesul S.S. Călărași de către SC L.I.P.C. SA București de 37 membri și separat de 95 membri ai S.S. La termenul din 30 septembrie 2005 față de declarația numitei C.G., Președintele S.S. care a arătat că nu-și însușește recursul pentru că a fost semnat de persoane care nu au avut mandat pentru a efectua acest act de dispoziție, intimatele A.V.A.S. București și SC S. SA Călărași au invocat excepția lipsei legitimității procesuale în declararea recursului de către S.S. Călărași. Excepția invocată este întemeiată pentru următoarele considerentele: Acțiunea în justiție este exercitată de reprezentantul aceluia care este titularul dreptului, iar titular al recursului este acela care are vocația să exercite această cale de atac. În speță, reprezentant al sindicatului era C.G. în calitate de președinte așa cum rezultă din întreaga documentație aflată la dosarul cauzei, or recursul a fost declarat de alte persoane. C.G. era președintele S.S. din data de 21 mai 2003 și a fost reconfirmată și această funcție la data de 30 septembrie 2005 cu ocazia adunării generale extraordinare a membrilor de sindicat din SC S. SA Călărași. Cererea de recurs a fost semnată de avocat fără delegație de reprezentare, împuternicirea aflată la dosar fiindu-i dată de SC L.I.P.C. SA, iar din partea recurentei a semnat numitul M.T. În aceste condiții cu adresa din 3 mai 2005, președintele și vicepreședintele S.S. C.G. respectiv S.I. au adus la cunoștința instanței că începând de la acea dată încetează orice mandat acordat vreunului împuternicit în vederea reprezentării în fața instanțelor judecătorești sau oricăror autorități iar împuterniciții, inclusiv avocații, nu au dreptul să exercite în numele S.S. nici o cale de atac, să redacteze sesizări, memorii sau informări, fără ca documentul respectiv să poarte semnăturile celor 2 reprezentanți și ștampila sindicatului. În ceea ce privește pe M.T., semnatarul cererii de recurs acesta a fost desemnat de adunarea generală a membrilor de sindicat din data de 19 mai 2005 ca președinte al comitetului de reprezentare a acționarilor în contractul de asociere cu SC L.I.P.C. SA București, iar nu ca reprezentant al S.S. la instanțele judecătorești. Recursul semnat de avocatul B.D. și M.T. care nu erau împuterniciți de S.S. a fost formulat de persoane fără calitate de reprezentant al recurentei și potrivit dispozițiilor art. 161 alin. (2) C. proc. civ., recursul va fi anulat. Rezultă că instanța de recurs a examinat și analizat motivele de critică invocate, răspunzând punctual argumentelor formulate de recurent. Excepțiile invocate de intimata A.V.A.S. București sunt neîntemeiate și pentru următoarele considerente. Instanța de recurs a trecut la soluționarea cauzei fără a se pronunța asupra admiterii sau respingerii în principiu a cererii de intervenție. Atâta timp cât legea îi dă dreptul titularului cererii de intervenție să-și susțină cererea în fața instanței, aceasta are posibilitatea de a uza și de căile de atac deschise celorlalte părți. Dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., pe care se întemeiază contestatoarea sunt de strictă interpretare și astfel în conformitate cu textul legal mai sus menționat, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificarea sau de casare. Din examinarea cererii formulate de contestatoare se reține că aceasta nu a formulat nici unul din motivele de mai sus menționate de natură să conducă la anularea deciziei atacate. Față de cele arătate mai sus, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC L.I.P.C. SA București va fi respinsă, ca nefondată, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile art. 318 C. proc. civ.