ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1090/2009

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin contestația în anulare înregistrată la Înalta

Curte de Casație și Justiție la data de 5 decembrie 2008 și motivată, în

termen, la aceeași dată, contestatoarea SC C. SA Deva a solicitat anularea

deciziei nr. 2831 din 9 octombrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 395/1/2008, cu consecința

rejudecării recursului de către aceeași instanță, respingerea recursului

formulat de către SC T.I.M.C. SA, ca nefondat, și menținerea dispozițiilor

deciziei comerciale nr. 89/A/2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

comercială, ca legală și temeinică.

În contestație,

contestatoarea invocă, indicând în drept prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1

și ale art. 318 alin. (1) C. proc. civ., următoarele motive:

1) Hotărârea atacată a fost

dată cu neîndeplinirea procedurii de chemare a părților pentru ziua în care s-a

judecat pricina [art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.].

Contestatoarea susține că,

în fapt, la data judecării cauzei în dosarul nr. 395/1/2008, părțile din dosar

nu au fost citate legal pentru termenul de judecată din data de 26 septembrie

2008, fiind încălcate în cauză prevederile Codului de procedură civilă privind

citarea.

Mai mult, una dintre părțile

din dosar, respectiv intervenientul în interesul societății sale, dl. B.H.I. nu

a fost citat, de asemenea, în cauză, nici pentru termenul din 30 mai 2008, și

nici pentru termenul la care s-a judecat pricina, din data de 26 septembrie

2008.

2) Instanța, admițând

recursul, a omis din greșeală să cerceteze motivele de casare cuprinse în

decizia comercială nr. 3628 din 16 noiembrie 2006, pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție în dosarul nr. 15028/1/2005 [art. 318 alin. (1) C. proc.

civ.].

Mai susține contestatoarea

că, în cauza de față, instanța, pronunțând hotărârea împotriva căreia a

formulat prezenta contestație, prin care a modificat decizia comercială nr. 89/A/2007,

a omis să cerceteze faptul că instanța de apel, respectiv Curtea de Apel Alba

Iulia, secția comercială, în pronunțarea deciziei comerciale nr. 89/A/2007,

rejudecând cauza în apel, după casarea deciziei nr. 141/A din 8 iunie 2005 și

trimiterea spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, a respectat

indicațiile de casare cuprinse în decizia comercială nr. 3628 din 16 noiembrie

2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 15028/1/2005.

Consideră contestatoarea că,

la adoptarea hotărârii atacate, instanța de recurs a omis să cerceteze motivele

de casare cuprinse în decizia comercială nr. 3628 din 16 noiembrie 2006 și

avute în vedere de către instanța de apel la rejudecare, astfel încât sunt

îndeplinite prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea fiind

lovită de nulitate.

Examinând contestația în

anulare, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta

Curte constată că aceasta este nefondată.

Contestația în anulare, cale

extraordinară de atac, de retractare, îmbracă două forme: contestația în

anulare obișnuită sau de drept comun (art. 317 C. proc. civ.) și contestația în

anulare specială (art. 318 C. proc. civ.).

Contestația în anulare

obișnuită poate fi exercitată pentru două motive, prevăzute de art. 317 C.

proc. civ.:

1) când procedura de citare

a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit

cu cerințele legii;

2) când hotărârea a fost

dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la

competență.

Prevederile art. 317 alin.

(1) pct. 1 C. proc. civ. se referă la instituția de drept procesual privind

procedura de citare a părților în procesul civil, acest motiv de contestație

devenind incident în situația în care partea nu a fost deloc citată sau

procedura de citare nu a fost legal îndeplinită și partea a lipsit, astfel

încât viciul de procedură nu s-a acoperit în condițiile art. 89 alin. (2) C.

proc. civ.

În cauza de față,

contestatoarea SC C. SA Deva invocă în susținerea contestației în anulare

neîndeplinirea procedurii de citare a părților pentru termenul de judecată din

data de 26 septembrie 2008, când s-a judecat pricina, și necitarea uneia dintre

părțile din dosar, respectiv B.H.I. – intervenient în interesul societății

contestatoare, nici pentru termenul din 30 mai 2008, și nici pentru termenul

din 26 septembrie 2008.

Însă, se constată, din

analiza lucrărilor din dosar, că părțile au fost legal citate pentru termenul

din 26 septembrie 2008, când s-a soluționat recursul, astfel cum rezultă din

dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu intimații - pârâți Prefectura

Județului Hunedoara - Deva, Consiliul Local al Municipiului Deva, Consiliul

Județean Hunedoara - Deva, B.P. SA Deva și D.J.S. a Județului Hunedoara, aflate

la filele 44 - 48 dosar nr. 395/1/2008, recurenta - pârâtă SC T.I.M.C. SA Cluj -

Napoca și intimata - reclamantă SC C. SA Deva având termen în cunoștință.

Așadar, în mod corect cauza

a fost soluționată de termenul de judecată din data de 26 septembrie 2008, când

procedura de citare a fost legal îndeplinită cu toate părțile din proces.

Mai mult, este știut faptul

că, pentru a exista motiv de contestație în anulare, este necesar ca procedura

de citare pentru termenul când a avut loc judecata pricinii să nu fi fost legal

îndeplinită față de partea care ulterior uzează de această cale extraordinară

de atac, căci nelegala citare a uneia din părți produce nulitatea actului

procedural numai dacă prin aceasta i s-a produs părții respective o vătămare și

care nu poate fi înlăturată altfel, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,

rezultând că numai partea nelegal citată poate cere anularea actului, nu și

celelalte părți din proces sau instanța, din oficiu.

În speță, se poate observa

că, la termenul din 26 septembrie 2008, contestatoarea SC C. SA Deva a fost

reprezentată de dl. avocat D.M.D., prezență consemnată în încheierea de ședință

de la acel termen, astfel că nu se poate vorbi despre o vătămare ce i-ar fi

fost pricinuită acesteia, căci de nelegala citare se poate plânge numai partea

care, din această cauză, nu a fost prezentă în instanță și nu a avut cum să-și

formuleze apărările.

Neregularitatea actelor de

procedură, implicit a celor privind citarea părților, este sancționată,

potrivit art. 108 C. proc. civ., cu nulitatea relativă, care poate fi invocată

inclusiv în cadrul contestației în anulare, numai de partea vizată de

îndeplinirea nelegală a actului procedural, interesată a invoca. Așadar,

contestatoarea nu are abilitatea procesuală să formuleze contestație în anulare

pentru neîndeplinirea legală a citării altor părți din proces.

Celălalt aspect invocat în

susținerea acestui motiv de contestație, privind necitarea intervenientului în

interesul altei persoane B.H.I., de asemenea, nu poate fi reținut de către

instanță, din lucrările dosarului rezultând că acesta nu a fost niciodată parte

în acest proces.

Prin „parte” se înțelege

persoana care a formulat cererea de chemare în judecată, cea împotriva căreia

s-a acționat, cea care a intervenit sau a fost introdusă în cauză, deci

persoana care, având una dintre calitățile procesuale ce pot fi avute, a

participat la judecarea unei cauze.

În speță, se constată, însă,

că se invocă o lipsă de procedură față de o persoană care nu a avut calitatea

de parte în proces, exercitându-se calea de atac extraordinară a contestației

în anulare prin raportare la o terță persoană, în privința căreia instanța nu a

fost sesizată, deci nu a avut calitatea de parte în proces, chiar dacă ar fi

avut dreptul și interesul să participe la judecată, față de această persoană

hotărârea neavând putere de lucru judecat.

Nerespectarea dispozițiilor

referitoare la procedura de citare este sancționată cu nulitatea relativă

(având în vedere interesul particular protejat prin norma legală), care poate

fi invocată numai de către partea lezată.

Contestatoarea, însă, nu

invocă o astfel de neregulă procedurală în ce o privește, ci raportat la o altă

persoană; mai mult, se invocă o lipsă de procedură față de o persoană care nici

măcar nu a avut calitatea de parte în proces.

De altfel, așa cum rezultă

din delegația emisă la 29 mai 2008, aflată la fila 26 dosar recurs, numitul B.H.I.

a fost numai o persoană împuternicită de societatea contestatoare pentru a o

reprezenta în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. 395/1/2008,

în scopul depunerii cererii pentru obținerea unui termen, în vederea angajării

unui avocat.

Nici cel de-al doilea motiv

invocat în susținerea contestației în anulare nu este întemeiat.

Potrivit dispozițiilor art. 318

C. proc. civ., „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

În contestația de față, cel

de- al doilea motiv invocat de contestatoare, în sensul că instanța de recurs,

admițând recursul, a omis din greșeală să cerceteze motivele de casare cuprinse

în decizia comercială nr. 3628 din 16 noiembrie 2008, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 15028/1/2005, nu poate fi reținut

de către instanță, acesta fiind neîntemeiat.

Astfel, pentru ca o

contestație în anulare să poată fi admisă în temeiul art. 318 alin. (1) C.

proc. civ., trebuie îndeplinite următoarele condiții: instanța de recurs să fi

omis să cerceteze vreunul din motivele de casare și această omisiune să se fi

produs din greșeală; așadar, această a doua teză a art. 318 C. proc. civ. are

în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare prevăzute de

art. 304 C. proc. civ.

Dacă instanța de recurs a

analizat însă complet motivul de recurs, neînsușirea lui nu constituie motiv de

contestație. Aceasta este, de altfel, și situația reținută în speța de față,

din examinarea deciziei atacate rezultând, cu evidență, că au fost cercetate și

s-a răspuns la toate motivele de recurs formulate, că instanța de recurs a

reținut cele trei motive de recurs invocate, întemeiate în drept pe pct. 7, 8

și 9 ale art. 304 C. proc. civ. și le-a analizat, răspunzând fiecărui motiv,

punctual și expres, astfel încât nu se poate aprecia că instanța de recurs a

omis să cerceteze vreunul sau mai multe dintre aceste motive.

Se observă astfel, din

cuprinsul deciziei contestate, că instanța a răspuns inclusiv motivelor de

casare la care face referire contestatoarea, reținând, în esență, că, în

privința casării, aceasta a fost justificată de alte motive decât nerespectarea

formelor de procedură și niciunul din actele de procedură săvârșite în apel nu

a fost anulat odată cu casarea.

De asemenea, în analizarea

acelorași motive, instanța de recurs a mai reținut că: „în cercetarea

întinderii casării, nu poate fi ignorat nici principiul non reformatio in pejus

[art. 315 alin. (4) și art. 296 C. proc. civ.]. În privința unei casări totale,

trebuie subliniat că ceea ce se desființează este numai hotărârea, iar nu toate

actele de procedură sau probele administrate în cauză; acestea rămân, în

principiu, valabile, cu excepția cazului în care instanța de recurs a dispus

desființarea și refacerea lor”.

Așa fiind, observând că

instanța de recurs a analizat complet toate motivele cu care a fost învestită,

nefiind vorba deci despre nicio omisiune din partea acesteia, nu se poate

reține a fi incident motivul de contestație prevăzut de art. 318 alin. (1) teza

a II-a C. proc. civ.

Mai mult, instanța de recurs

nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care

instituie motivul de casare sau de modificare, ci poate să le analizeze global,

printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect

considerat esențial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o

afirmație a recurentului nu deschide calea contestației în anulare.

Așa cum s-a arătat mai sus,

nu s-a constatat nicio greșeală sau omisiune din partea instanței de recurs,

aceasta cercetând complet toate motivele de recurs invocate.

Față de cele de mai sus,

Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 317 – art. 320 C. proc. civ., să

respingă contestația în anulare, ca nefondată.

În temeiul art. 274 C. proc.

civ., va obliga contestatoarea să plătească intimatei SC T.I.M.C. SA Cluj -

Napoca suma de 5.708 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC C. SA Deva împotriva deciziei nr. 2831

din 9 octombrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, în dosarul nr. 395/1/2008, ca nefondată.

Obligă contestatoarea să

plătească intimatei SC T.I.M.C. SA Cluj Napoca suma de 5.708 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 aprilie 2009.