ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1145/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația la executare

înregistrată sub nr. 2488 din 22 martie 2005 la Judecătoria Suceava,

contestatoarea SC I. SA Suceava a solicitat în contradictoriu cu intimata

A.V.A.S., anularea actelor de executare efectuate în dosarul nr. 319/2005, al

intimatei și suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea

contestației și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de executare făcute

în cauză.

Prin sentința civilă nr. 2281 din 22

iunie 2005 Judecătoria Suceava a admis excepția de necompetență materială a

Judecătoriei Suceava și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998.

În susținerea cererii sale, contestatoarea

SC I. SA Suceava a arătat că la data de 18 martie 2005, când reprezentanții săi

s-au prezentat la SC R.B. SA Suceava, pentru a dispune efectuarea unor plăți

din contul societății, i s-a comunicat că A.V.A.S. i-a blocat contul și a

înființat o poprire pentru suma de 353.877.216 lei, în baza ordinului din 7

martie 2005 emis de A.V.A.S.

Intimata A.V.A.S., prin întâmpinare

a arătat că a preluat creanța contestatoarei potrivit O.U.G. nr. 95/2003 și

protocolului din 25 februarie 2004.

A mai arătat că potrivit art. 42 din

O.U.G. nr. 51/1998 republicată, „după comunicarea de către debitor a titlului

executoriu, A.V.A.S. poate dispune prin ordin blocarea prin poprire a

conturilor bancare de orice natură pe care debitorul le deține în orice bancă

sau organizație cooperatistă, indiferent de moneda în care sunt constituite.

Poprirea nu este supusă validării”.

Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 188 din 21 noiembrie 2005

respinge ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea SC I.

SA cu sediul în Suceava, în contradictoriu cu intimatele A.V.A.S., în calitate

de creditor și SC R.B. SA, în calitate de terț poprit.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs în termen legal, motivat și timbrat, contestatoarea SC I. SRL

Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență,

că instanța de apel a soluționat acțiunea dedusă judecății cu încălcarea

dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 coroborat cu art. 261 pct. 5 și art. 105 alin.

(2) C. proc. civ., întrucât nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au

format convingerea, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile

părților, iar nerespectarea acestora ducând la nulitatea hotărârii conform art.

105 alin. (2) C. proc. civ., pe de o parte iar pe de altă parte instanța nu a

verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998,

a comunicării titlului și dacă respectiva creanță este certă pentru a fi pusă

în executare, apreciind că simplul transfer de la C.N.A.S. la A.V.A.S. nu-i

conferă acesteia caracterul de creanță certă.

În consecință, recurenta solicită

admiterea recursului, casarea deciziei atacate, admiterea contestației și

anularea ordinului din 7 martie 2005.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Din examinarea actelor de la dosar

prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei,

rezultă că instanța în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecății

pronunțând o hotărâre temeinică și legală care nu poate fi reformată prin

recursul de față.

Criticile formulate de contestatoare

sunt neîntemeiate, întrucât instanța și-a motivat hotărârea atât în fapt cât și

în drept rezultând din considerentele hotărârii, fără echivoc, că intimata A.V.A.S.

a respectat întocmai dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998 valorificând creanța

bugetară preluată de la C.N.A.S., prin metodele prevăzute de ordonanța sus

citată, în temeiul titlului de creanță și al titlului executoriu aferent

creanței bugetare transferate prin protocolul din 25 februarie 2004.

Conform O.U.G. nr. 95/2003, care

reglementează cesiunea creanțelor bugetare restante și existente în evidențele

C.N.A.S. la data de 30 iunie 2003, pentru care creditorul deține titluri de

creanță sau titluri executorii legal constituite către A.V.A.S. în vederea

recuperării acestora conform O.U.G. nr. 51/1998 „titlurile de creanță aferente

creanțelor bugetare transferate constituie titluri executorii”.

Deasemenea nici a doua critică a

recurentei care consideră că suma cuprinsă în titlul executoriu nu reprezintă o

creanță certă, lichidă și exigibilă și că simplul transfer al debitului nu-i

conferă acestuia caracterul de creanță certă, nu este întemeiată.

Conform legii, creanțele statului

neperformante care fac obiectul O.U.G. nr. 51/1998 sunt încadrate în categoria

creanțelor preluate la datoria publică internă a statului iar titlurile de

creanță aferente creanțelor bugetare transferate constituie titluri executorii.

Executarea silită a creanțelor

bugetare se efectuează numai în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit

legii de organul de executare competent de la sediul debitorului, astfel

înștiințarea de plată din 20 ianuarie 2004 este un înscris ce atestă creanța

sub aspectele certitudinii, lichidității și exigibilității.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte,

în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul contestatoarei ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de contestatoarea SC I. SRL Suceava, împotriva sentinței comerciale nr.

188 din 21 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 21 martie 2006.