ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3607/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 24 februarie 2005, debitoarea SC F. SA Suceava a formulat contestație la executarea silită începută de creditoarea S.N.C.F.R. – R. Galați, în dosarul execuțional nr. 97/2001 al executorului judecătoresc S.R., solicitând suspendarea executării silite și anularea formelor de executare. Tribunalul Suceava, secția civilă, prin sentința nr. 184 din 17 martie 2005, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, în temeiul art. 400 alin. (1) C. proc. civ., care dispune că, contestația la executare silită se depune la instanța de executare. Prin decizia nr. 1065 din 16 iunie 2005, Curtea de Apel Suceava, secția civilă, a admis recursul debitoarei-contestatoare, a casat sentința mai sus menționată și a trimis cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Suceava, secția comercială.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că debitoarea a formulat contestație privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu, care potrivit art. 400 alin. (2) C. proc. civ., cade spre competentă soluționare în sarcina instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută. Soluționând contestația la titlu, Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 741 din 8 decembrie 2005, a respins, ca nefondată, contestația. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin sentința nr. 33 din 9 ianuarie 1998 a Tribunalului Suceava, contestatoarea-debitoare SC F. SA Suceava a fost obligată să-i plătească creditoarei S.N.C.F.R.

– R. C.F. Galați 161.697.760 lei cu titlu de preț închiriere vagoane și 165.543.301 lei penalități de întârziere; urmare divizării fără lichidare a contestatoarei SC F. SA, debitul a fost preluat de SC F. SA Fălticeni și SC R. SA Câmpulung Moldovenesc, dar divizarea (15 iunie 1998) a avut loc după pronunțarea sentinței nr. 33, iar, pe de altă parte, în acest cadru procesual al contestației la executare nu pot fi aduse în discuție aspecte privitoare la raporturile juridice de drept material deduse judecății, soluționate irevocabil. Prin decizia nr. 64 din 21 iunie 2006, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatoare împotriva sentinței nr. 741 din 8 decembrie 2005 a Tribunalului Suceava.

În considerentele acestei hotărâri, a reținut că în mod corect prima instanță a stabilit că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 400 C. proc. civ. și că sentința nr. 33 din 9 ianuarie 1998 a Tribunalului Suceava este clară și explicită. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs contestatoarea, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și, pe fond, admiterea contestației la executare, deoarece, în condițiile divizării patrimoniului și preluării debitului de noile societăți care au dobândit personalitate juridică, executarea unei hotărâri se face asupra acestora conform art. 251 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și nu art. 252 alin. (2) din aceeași lege.

Recurenta mai arată că a solicitat instanței să lămurească dacă în condițiile aplicării art. 251 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, se puteau întreprinde formele de executare a hotărârii nr. 33/1998 asupra societății sale și nu asupra debitorilor reali, care au preluat spre plată suma, pe bază de protocol și bilanț contabil, la divizarea creditoarei. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului rezultă că debitoarea SC F. SA Suceava a formulat în cauză o contestație privind lămurirea titlului executoriu, reprezentat de sentința nr. 33 din 9 ianuarie 1998 a Tribunalului Suceava, în condițiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ. În considerentele acestei sentințe s-a menționat că reclamanta S.N.C.F.R.

– R. C.F. Galați a încheiat cu pârâta SC F. SA Suceava contracte de închiriere vagoane pentru Filialele S.E.P.P.L. Fălticeni și Câmpulung Moldovenesc, din derularea acestor contracte rezultând facturi neîncasate; se constată, ca atare că, hotărârea le privește numai pe reclamantă și pe pârâtă, pentru că prin sentința amintită au fost stabilite în mod judicios raporturile juridice dintre aceste două părți și, de asemenea, cine are calitate procesuală pasivă. Drept urmare, se reține că în cadrul contestației de lămurire a titlului, formulată potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (2) C. proc. civ., nu se pot obține verificări pe fond, pentru că s-ar tinde pe această cale ocolită la rejudecarea cauzei, ceea ce este inadmisibil, cum inadmisibilă este și modificarea situației reținute cu putere de lucru judecat.

De altfel, în subsidiar, se mai reține că divizarea invocată a avut loc ulterior pronunțării sentinței tribunalului ce constituie titlu executoriu, respectiv la 15 iunie 1998, iar, pe de altă parte, hotărârea în sine este clară, explicită și nu comportă nici un fel de discuții. Tot în subsidiar, este de precizat că referirile la dispozițiile Legii nr. 31/1990 sunt irelevante în cauză, pentru că acestea sunt inaplicabile în speță, în sensul menționat de contestatoare. Ca atare, întrucât nu există nici un motiv de recurs întemeiat, care în condițiile art. 304 C. proc. civ., să conducă la desființarea deciziei curții de apel, aceasta va fi menținută ca fiind legală și se va respinge recursul contestatoarei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de contestatoarea SC F. SA SUCEAVA , împotriva deciziei nr. 64 din 21 iunie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2006.