ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4246/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pe baza cererii creditorilor F.G. și

F.A. din data de 26 aprilie 2001 și a titlului executoriu sentința civilă nr. 3199

din 27 noiembrie 2002 a Judecătoriei Tecuci investită cu formulă executorie,

executorul judecătoresc Ț.V. a solicitat instanței de executare încuviințarea

executării silite.

Prin încheierea, fără număr, din

Camera de Consiliu de la 30 aprilie 2004 pronunțată în dosarul nr. 1956/2004,

fără citarea părților, Judecătoria Tecuci a admis cererea formulată de

executorul judecătoresc și în consecință, a încuviințat executarea silită a

debitoarei P.E., la cererea creditorilor F.G. și F.A. în baza titlului

executoriu sentința civilă nr. 3199/2002 a Judecătoriei Tecuci.

Debitoarea a formulat apel împotriva

încheierii din 30 aprilie 2004 motivat prin aceea că, executarea silită a mai

fost încuviințată la cererea executorului judecătoresc C.A. prin încheierea din

9 mai 2003, încasându-se din creanță 235.000.000 lei, situație de care,

instanța de fond nu a ținut seama.

Apelul a fost respins prin decizia

nr. 1281/A din 12 octombrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel, a declarat recurs debitoarea P.E.

Fără a invoca vreunul din motivele

de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., debitoarea a criticat soluția

Curții de Apel Galați, arătând că a confirmat încheierea pronunțată de

Judecătoria Tecuci la 30 aprilie 2004 prin care s-a încuviințat executarea

silită pentru suma de 766.000.000 lei cu dobânzi și cheltuieli de judecată,

deși calculul dobânzilor s-a făcut abia la data de 16 mai 2004, prin raportul

de expertiză A.P., că deci, s-ar fi încuviințat executarea silită pentru o sumă

care nu era calculată. De asemenea, recurenta a criticat modul de calcul a

dobânzii de către expert, cu încălcarea prevederilor O.G. nr. 9/2000.

Recursul este nefondat.

Prin încheierea de încuviințare a

executării silite instanța nu stabilește cuantumul creanței, deci cuantumul

sumei datorate de debitor.

Art. 373

1

alin. (1) C.

proc. civ. prevede că „cererea de executare silită se depune la executorul

judecătoresc, dacă legea nu dispune altfel. Executorul judecătoresc va solicita

încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta,

în copie cererea creditorului urmăritor și titlul executoriu”. Alin. (2) din

textul citat prevede că instanța încuviințează executarea silită prin încheiere

dată în camera de consiliu, fără citarea părților, ceea ce s-a și făcut de

către Judecătoria Tecuci prin încheierea din 30 aprilie 2004, în care nu s-a

menționat nici o sumă, ci doar, s-a încuviințat executarea silită a debitoarei P.E.

Apărările privind cuantumul sumei

rămasă de recuperat, modul de calcul al dobânzilor efectuat de expert etc. ar

putea face eventual obiect al contestației la executare în condițiile legii și

nu motive de recurs.

În consecință, decizia pronunțată de

Curtea de Apel Galați fiind legală și temeinică, recursul debitoarei P.E.

urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de debitoarea P.E. împotriva deciziei nr. 1281/A din 12 octombrie 2004

a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2005.