ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 391/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Galați sub nr. 6194/327/2010, reclamanta SC S.P. SRL, a chemat în

judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând instanței să dispună anularea formelor

de executare începute de A.V.A.S. prin ordinul de plată nr. 3014 din 18 noiembrie

2010 emis de B.T., sucursala Galați.

Prin sentința civilă nr. 646 din 22

martie 2011 pronunțată de Judecătoria Galați, a fost admisă excepția de

necompetență materială și în consecință s-a dispus declinarea de competență de

la Judecătoria Galați la Curtea de Apel București, cauza fiind înregistrată în

urma declinării de competență sub nr. 4041/2/2011.

Prin sentința comercială nr. 97 din 20

iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, a fost admisă contestația

la executare formulată de contestatoarea SC S.P. SRL și s-a dispus anularea

Ordinului A.V.A.S. nr. 131/2010 vizând suma de 114,45 lei.

În motivarea sentinței, instanța a

reținut că A.V.A.S. a preluat prin protocolul nr. 22 din 25 februarie 2004

creanțele bugetare restante la F.N.U.S. iar în anexa 1 la acest protocol,

poziția 2300, este menționată preluarea creanței asupra SC S.P. SRL în cuantum

de 1.144.544 Rol.

Această creanță nu este datorată de SC

S.P. SRL, întrucât această societate a virat integral la Fondul asigurărilor de sănătate contribuția angajatorului și a angajaților, fapt ce rezultă

din procesul – verbal de control încheiat de D.G.F.P. Galați –

D.C.F. Galați

– S.C.F., la data de 17 iunie 2004.

Perioada verificată de organele

fiscale se suprapune cu cea în care C.A.S. Galați a reclamat existența unor

debite, debite cesionate A.V.A.S.

În anexele atașate procesului-verbal întocmit

de organele fiscale se indică punctual natura obligației fiscale, data

scadenței, documentul de plată, data acestuia și suma achitată pentru perioada

2001 - aprilie 2004.

Ca urmare, sumele ce au făcut obiectul

cesiunii către A.V.A.S., reținute în sarcina petentei SC S.P. SRL, nu sunt

datorate, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 399 alin. (1) și (3) C.

proc. civ., instanța a admis contestația la executare formulată și a dispus

anularea Ordinului A.V.A.S. nr. 131/2010 în privința debitoarei SC S.P. SRL

vizând suma de 114,45 lei.

Împotriva sentinței comerciale nr. 97/2011,

pronunțată de Curtea de Apel București, a formulat recurs A.V.A.S., solicitând

admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii

contestației la executare formulată de debitoarea SC S.P. SRL.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 raportat la art. 304

1

recurenta arată că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București este

netemeinică și nelegală, întrucât suma contestată a fost preluată prin

Protocolul nr. 22 din 25 februarie 2008, reprezentând creanță datorată de

debitoarea SC S.P. SRL către F.N.U.S., iar în cadrul executării silite, A.V.A.S.

are doar rolul de executor, având obligația de a urmări încasarea integrală a

creanțelor preluate de la casele de sănătate conform O.U.G. nr. 95/2003 iar

valabilitatea, realitatea, actualitatea creanțelor transferate, precum și

legalitatea titlurilor de creanță revine, conform art. 3 din același act

normativ C.S. și nu A.V.A.S.

Suma datorată de contestatoare,

reprezintă dobânzi și penalități datorate ca urmare a plății debitului

principal cu întârziere iar prin procesul – verbal de control s-a reținut doar că

SC S.P. SRL a virat integral la F.N.U.S. contribuția angajatorului și

angajaților.

Suma contestată este o creanță certă,

lichidă și exigibilă, având în vedere că achitarea debitului principal, nu stingă

și debitul accesoriu.

Intimata contestatoare, a formulat

întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, arătând că suma

poprită nu este datorată, iar primul act de executare a avut loc la data de 12

noiembrie 2008 ceea ce demonstrează prescrierea debitului solicitat.

Analizând decizia recurată, în raport

de criticile formulate, ținând cont și de dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ., se constată că recursul este nefondat.

Astfel, este de necontestat că prin

Protocolul nr. 22 din data de 25 februarie 2004,

A.V.A.S. a preluat creanțele bugetare restante la F.N.U.A.S.,

iar în anexa la protocol, la poziția 2300 figurează creanța de 1.144.544 rol, în

sarcina contestatoarei SC S.P. SRL.

În temeiul O.U.G. nr. 51/1998, A.V.A.S.

are dreptul și obligația să recupereze de la debitori sumele restante dar și

debitorii au posibilitatea legală de a contesta executarea creanțelor.

Creanța reținută în sarcina petentei

SC S.P. SRL de către C.A.S., preluată de A.V.A.S. în conformitate de

prevederile O.U.G. nr. 95/2003 modificată și completată prin Legea nr. 557/2003

nu este, datorată de debitoarea SC S.P. SRL în condițiile în care prin

procesul-verbal încheiat la data de 17 iunie 2004 de organele fiscale,

respectiv D.G.F.P. Galați,

se reține că

SC S.P. SRL a virat

la termen contribuția angajatorului și a angajațiilor pentru perioada 2001-2004

situația plăților fiind prezentate în anexele nr. 10 și 11 la procesul-verbal

de control.

Recurenta susține că suma preluată

prin protocol și executată prin OP/3014 din 18 noiembrie 2010 în contul A.V.A.S.

reprezintă dobânzi și penalități dar prin procesul-verbal de control s-a

reținut că SC S.P. SRL a virat la termen contribuția datorată la F.A.S.S., situație

în care nu se poate reține „caracterul cert, lichid și exigibil”, al creanței, invocat

de recurentă.

Drept urmare, în condițiile în care

debitoarea nu datorează sumele ce au făcut obiectul cesiunii către A.V.A.S., încheiată

în anul 2004, în mod corect instanța de fond a admis contestația la executare

formulată de contestatoarea SC S.P. SRL și a dispus anularea actelor de executare,

cu aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legale incidente, respectiv

dispozițiile Legii nr. 51/1998 și art. 399 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de A.V.A.S. împotriva sentinței comerciale nr. 97 din 20 iunie 2011

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.V.A.S.

împotriva sentinței comerciale nr. 97 din 20 iunie 2011 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

1 februarie 2012.