ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 337/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, contestatoarea SC A.P.S. SRL în contradictoriu cu intimatele A.V.A.S. BUCUREȘTI și C.A.S.J. BACĂU a solicitat anularea popririi sumei de 40.976,93 ron din suma de 51.229,33 ron, reprezentând contribuție restantă datorată de petentă la F.A.S., creanță preluată de A.V.A.S de la C.N.A.S. (C.A.S. Bacău) prin protocolul nr. 11 din 25 februarie 2004, ca act de executare. În motivarea contestației s-a arătat că în baza O.U.G. nr. 40/2002 și Ordinul Președintelui C.N.A.S. 132 din 7 mai 2002, SC A.P.S. SRL a obținut amânarea la plată a dobânzilor și penalităților de întârziere pentru sumele datorate F.N.U.A.S.S.

în sumă totală de 683.057.774 Rol conform graficului de eșalonare la plată ce face parte din convenție, ultima rată scadentă fiind 20 noiembrie 2004. Potrivit Convenției și actelor normative în baza cărora s-a încheiat, în situația în care s-au respectat toate termenele de plată și condițiile în care amânarea a fost acordată după ultimul termen de plată din eșalonare, a beneficiat de o reducere de 75 % la plata dobânzilor și penalităților reprezentând 512.293.331 lei vechi (ROL), iar diferența de 170.764.443 rol se datorează începând cu ziua următoare ultimei rate din grafic ce se constituie în obligație cu termen de plată anul curent. În temeiul art. 4 lit. a) din Convenția sus-citată s-a constituit de către SC A.P.S.

SRL o garanție de 2S.720.000 ROL. Suma reprezentând diferența dintre totalul dobânzilor,și penalităților pentru care s-a obținut amânarea la plată în valoare de 170.764.443 rol s-a plătit la F.N.A.S. în conformitate cu O.U.G. nr. 40/2002 astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 86/2003 respectându-se în acest fel termenii și condițiile convenției nr. 120 din 7 noiembrie 2003. Succesiunea în timp a celor două acte normative sub imperiul cărora s-a derulat plata sumelor eșalonate prin grafic nu a fost avută în vedere de către intimata A.V.A.S., astfel încât la 29 noiembrie 2007 a formulat contestație la titlul executor care i-a fost comunicat la 26 noiembrie 2007. Contestatoarea a considerat că actul de executare pe care intimata A.V.A.S.

îl consideră titlu executoriu, respectiv înștiințarea de plată nr. 4463 din 5 februarie 2004 nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru un astfel de titlu, creanța nefiind certă, lichidă și exigibilă. A mai arătat că nu datorează A.V.A.S. suma de 51.229, 33 Ron, întrucât această sumă, care reprezintă penalități și dobânzi, a fost amânată la plată în baza Convenției nr. 120 din 17 noiembrie 2003, convenție care nu a fost reziliată, iar intimata A.V.A.S. a confirmat încasarea obligațiilor petentei la termen. Prin sentința civilă nr. 887 din 4 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Bacău s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea SC A.P.S. SRL, recurs care a fost respins prin decizia nr. 117 din 20 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 720/110/2009. Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București sub nr. 12657/2/2010, secția a V- a comercială. În ședința din 12 ianuarie 2011, Curtea a înaintat dosarul cauzei către complet 1 Fond din 7 februarie 2011 în vederea discutării Conexării la dosarul nr. 8378/2/2008 al Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Separat de această cauză, la 22 septembrie 2008, SC A.P.S. SRL BACĂU a mai formulat o contestație asupra popririi sumei de 40.976,93 Ron din sume de 51.229,3 Ron, reprezentând contribuție restantă datorată de F.A.S., creanța preluată de A.V.A.S.

de la C.N.A.S. - C.A.S.J. BACĂU, prin protocolul nr. 11 din 25 februarie 2004, ca act de executare. Totodată, s-a solicitat și întoarcerea executării silite în temeiul art. 404 1 C. proc. civ., prin restabilirea situației anterioare. Contestația a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, dosar nr. 5643/2/2008 al secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal. La termenul din 2 decembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a Vll-a contencios administrativ și fiscal, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Secției Comerciale a Curții de Apel București. La 15 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a V- a comercială, a înaintat dosarul nr. 5643/2/2008 privind pe reclamanta SC A. P.S.

SRL în contradictoriu cu pârâta A. V.A.S. și C.A.S.J. BACĂU, secției a V-a comercială. Întrucât contestațiile la executare formulate de SC A.P. S. SRL în dosarul nr. 8378/2/2008 și în Dosarul nr. 12657/2/2010 al Curții de Apel București, secția a V-a comercială, aveau aceleași părți, același obiect și cauză, în temeiul articolului 164 C. proc. civ., Curtea a conexat Dosarul nr. 12657/2/2010 la dosarul nr. 8378/2/2008. În contradictoriu, A.V.A.S. a formulat întâmpinare invocând pe cale de excepție tardivitatea contestației și inadmisibilitatea acesteia. În susținerea excepției tardivității A.V.A.S. a arătat că poprirea a început la 22 noiembrie 2007 ca urmare a comunicării titlului executor, iar contestația a fost depusă cu mult pentru termenul legal.

În ceea ce privește solicitarea contestatoarei de întoarcere a executării silite, A.V. A.S. a arătat că SC A.P.S. SRL nu a dovedit cu probe că petenta și-a îndeplinit obligația de plată conform Convenției și că întoarcerea executării nu se poate realiza decât în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Prin încheierea din 7 februarie 2011, Curtea a respins excepția tardivității contestației la executare întrucât titlul executor a fost comunicat la 22 noiembrie 2007, iar contestația la executare a fost formulată la 29 decembrie 2007, deci în termenul prevăzut de articolul 401 alin. (1) C. proc. civ. În susținerea contestației, Curtea a pus în discuție necesitatea efectuării unei expertize contabile care să stabilească dacă contestatoarea a plătit ratele conform Convenției nr. 120/2003 și graficului de eșalonare și dacă SC A.P.S.

SRL a plătit în termenul scadent potrivit O.U.G. nr. 40/2002 și O.U.G. nr. 86/2003. Expertiza efectuată în cauză a concluzionat că potrivit Convenției 120 din 17 noiembrie 2003 încheiată între C.A.S. Bacău și SC A.P.S. SRL, totalul obligațiilor de plată datorate de contestatoare către A.V.A.S. este de 349.078.986 lei. Totodată, expertiza a arătat că în baza art. 25 din O.U.G. nr. 40/2002, așa cum a fost modificat de O.G. nr. 86/2003, în vigoare la data plăților efectuate de petentă, „în cazul în care debitorii nu achită ratele eșalonate la termenele prevăzute în graficele anexă la convențiile încheiate pot efectua plata acestora cel mai târziu până la următorul termen de probă din grafic”. Deși au existat întârzieri la plata ratelor aferente eșalonării, acestea nu sunt de natură a afecta valabilitatea convenției.

Expertiza nu a fost contestată de nicio o parte. Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, a respins contestația la executare împotriva intimatei C.A.S.J. BACĂU pentru lipsa calității procesuale pasive întrucât executarea a fost pornită de A.V.A.S. care a preluat contribuția restantă de la C.A.S.J. BACĂU prin protocolul nr. 11 din 25 februarie 2004. Ca atare contestația la executare privește numai pe cei interesați în actul de executare. Pe fondul contestației, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin sentința civilă nr. 150 din 19 decembrie 2011, a admis contestația la executare, a anulat formele de executare respectiv poprirea ca act de executare silită pornită de A.V.A.S.

în baza Ordinului nr. 74/2008 pentru suma de 51.229,33 Ron reprezentând contribuție restantă. Totodată, Curtea a respins excepția inadmisibilității invocată de A.V.A.S. și a admis cererea de întoarcere a executării silite prin obligarea A.V.A.S. la restituirea sumei de 40976,93 lei către contestatoare având în vedere următoarele considerente: După cum rezultă din petitul acțiunii, contestatoarea a înțeles să conteste poprirea ca act de executare și executarea însăși dispusă prin ordinul 74 din 18 august 2008 de care a luat cunoștință la data de 18 septembrie 2008 din extrasele de cont ridicate de la B.I.R. de unde își avea contul, iar ca urmare a admiterii contestației să fie repuse părțile în situația anterioară.

Debitul datorat de, contestatoare în sumă de 51229,33 lei reprezintă facilitatea acordată de lege, respectiv O.G. nr. 40/2002 și Ordinului 132/2002 al Președintelui C.N.A.S. prin care s-au acordat înlesniri de la plata dobânzilor și penalităților de întârziere pentru totalitatea sumelor datorate de contestatoare de 683.057.774 ROL la F.U.A.S.S. Prin Convenția nr. 120 din 17 ianuarie 2003 încheiată cu C.A.S.J.

Bacău s-a prevăzut eșalonarea la plată a sumei de 178.314.543 lei (ROL) - fila x din Convenție reprezentând datorii compuse din dobânzi și penalități pentru anul 2002, iar pentru plata ei s-a întocmit graficul anexă în care sunt menționate obligații de plată în rate de câte 29.719.000 lei lunar începând cu 20 iunie 2004, ultima rată având ca termen de plată la 20 noiembrie 2004. Această înlesnire la plată (eșalonare) se acorda în condițiile în care se plătea și 170.764.443 lei (RON) la termenul din 31 decembrie 2004, suma totală care trebuia plătită fiind de 349.078.986 lei. Potrivit art. 3 din Convenția 120 din 17 ianuarie 2003 înlesnirile la plata obligațiilor la F.N.U.A.S.

se acordă „în situația când au fost respectate întocmai termenele de plată și condițiile în care acestea au fost acordate după ultimul termen de eșalonare, debitorul beneficiind de reducerea cu 75 % la data dobânzilor și a penalităților de întârziere respectiv 512,293.331 ROL, diferența de 170.764.443 ROL fiind cea care se plătește efectiv (care a fost prevăzută în graficul anexă la Convenție) și se datorează ca obligare cu termen de plată începând cu ziua următoare ultimei rate din grafic (21 noiembrie 2004) ce se constituie ca obligație cu termen de plată în anul curent (31 decembrie 2004). Potrivit art. 4 lit. a) din Convenția sus-menționată înlesnirile la plată sunt condiționate și de plata unei garanții în sumă de 29.720.000 lei ROL în favoarea C.T.A.S.

care s-a depus cu O.P. 05 din 8 ianuarie 2004 în contul deschis la Trezoreria Bacău, sumă care a și fost utilizată de contestatoarea ca ultimă rată de plată din grafic. Ulterior O.G. nr. 40/2002 care prevedea la art. 25 alin. (1) că nerespectarea termenelor de plată și a condițiilor în care s-au aprobat înlesnirile la plată atrage anularea acestora, a fost modificată la data de 31 august 2003 prin O.G. nr. 86/2003. Acest act normativ a fost modificat, respectiv art. 25 din O.G.

nr. 40/2002 prin art. lll, din Secțiunea 3 a Capitolului II, în sensul că a introdus după alin. (2) al acestui articol, un nou aliniat, alin. (3) care prevedea în mod expres că în cazul în care debitorii nu achită ratele eșalonate în graficele anexă la convențiile încheiate pot efectua plata acestora cel mai târziu până ia următorul termen de plată din grafic.” Contestatoarea a efectuat plățile prevăzute în graficul de eșalonare anexat Convenției nr. 120 din 17 noiembrie 2003, câte 29.719.000 lei ROL lunar, din conturile societății cu O.P. specificate în tabelul de la Raportul de expertiză, începând cu luna iunie 2004 și până în noiembrie 2004. După cum rezultă din Raportul de expertiză efectuat în cauză, răspunsul dat de expert la Obiectivul 2 în care acesta a întocmit graficul cu datele scadente la plata și data plăților efective este concludent și urmează a fi însușit de instanță în sensul că, în lumina celor două acte normative O.G.

nr. 40/2002 și O.G. nr. 86/2003 succesive plățile efectuate de contestatoarea SC A.P.S. SRL nu au afectat valabilitatea Convenției 120 din 17 noiembrie 2003 și prin urmare nu puteau fi anulate facilitățile de plată acordate în sensul de a fi obligată contestatoarea la plata sumei de 512.293.331 lei ROL precizată prin ordinul 74 din 18 august 2008 al A.V.A.S. și din care s-a executat prin poprire 409.769.300 lei (ROL). Interpretarea dată de intimata A.V.A.S. anterior normative sus-menționate nu poate fi reținută de instanță deoarece ultima rată de 29.719543 lei(ROL) a fost plătită din garanția constituită de contestatoare după încheierea Convenției 120 din 17 noiembrie 20003, cu O.P. nr. 05 din 8 ianuarie 2004, bani ce au fost trimiși și încasați la Trezoreria Bacău, aflându-se la dispoziția A.V.A.S.

Contestatoarea a dat dovadă de diligentă maximă și a încunoștințat Trezoreria Bacău la data de 1 noiembrie 2004, cu adresa 1117 din aceiași dată 5643/2008 să vireze în contul A.V.A.S. această suma, însă depozitarul celor 29.719.543 lei (ROL) pe care îi primise de un an de zile a făcut plata abia la data de 8 decembrie 2004, cu O.P. nr. 407 din 8 decembrie 2004 și nu conform graficului anexat Convenției, respectiv la data de 20 noiembrie 2004. Această plată făcută de Trezoreria Bacău, la 8 decembrie 2004, se consideră de intimată ca o încălcare a obligațiilor asumate de SC A.P.S. SRL și pe cale de consecință ar atrage anularea înlesnirilor de plată în sumă totală de 512.293.331 lei (ROL) care reprezintă 75 % din totalul datoriilor existente către F.N.U.A.S.S.

la data încheierii Convenției. Așa cum s-a menționat, însă nu se poate reține nici o culpă în nerespectarea termenelor deoarece nu a existat nici o prevedere care să interzică plata ultimei rate din garanția constituită. Garanția a fost depusă în termen, la depozitarul indicat de intimată la acea dată, Trezoreria Bacău, pe care contestatoarea a încunoștințat-o cu 20 de zile înainte de scadența din 20 noiembrie 2004 să vireze suma în contul A.V.A.S. Faptul că abia la 8 decembrie 2004 suma de 29.720.000 lei (ROL) a fost virată cu O.P. nr. 407 din aceiași dată este exclusiv imputabil unor disfuncționalități de la nivelul organelor competente ale Trezoreriei care au lucrat în mod defectuos și nu trebuie să se răsfrângă asupra contestatoarei care a depus garanția în termen.

La dosar s-a depus extrasul de cont din 18 septembrie 2004 prin care s-a executat poprirea sumei de 40796,93 RON. Împotriva sentinței nr. 150 din 19 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a declarat, recurs, în cadrul termenului legal, intimata A.V.A.S. București, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii contestației la executare. În susținerea motivului de nelegalitate invocat, recurenta a arătat că recuperarea creanțelor fiscale restante existente în evidențele C.A.S. Bacău au fost reglementate prin Convenția nr. 120 din 17 noiembrie 2003, încheiată între C.N.A.S.

și contestatoare, cu respectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 40/2002. Recurenta susține că SC A.P.S. SRL nu a făcut dovada respectării obligației de achitare a ratelor lunare, așa cum a fost prevăzut în graficele de reeșalonare. În aceste condiții a fost inițiată procedura executării silite, iar ceea ce s-a contestat este contestația la executare și nu măsura popririi. Mai mult, contestatoarea a solicitat anularea executării silite însăși. În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, care se referă la nerespectarea termenelor de plată, recurenta susține că în mod greșit s- a reținut de către instanța de fond lipsa de culpă în ceea ce o privește pe contestatoare, în condițiile în care în lipsa respectării scadențelor obligațiilor de plată, s-a ajuns la anularea facilităților acordate.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Prealabil examinării criticilor invocate prin cererea de recurs, Înalta Curte reamintește dispozițiile art. 304 C. proc. civ., care impun obligativitatea respectării cerințelor în ceea ce privește exercitarea acestei căi de atac. Din acest punct de vedere, recursul în actuala reglementare este cale de atac extraordinară de reformare, care poate fi promovată în condițiile procedurale exprimate concret în titlul V intitulat „Căile extraordinare de atac”, Capitolul I Recursul. Din acest punct de vedere este de reținut că promovarea acestui recurs de către A.V.A.S. București, s-a făcut cu nerespectarea cerințelor art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ., întrucât din cuprinsul său se poate observa că nu au fost indicate,, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor”. Este de reținut, însă, că recurenta beneficiază de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., aflându-se în ipoteza acestor dispoziții, astfel încât Înalta Curte urmează a analiza singura problemă de drept antamată de către recurentă și anume aceea legată de valabilitatea convenției nr. 120/2003, în condițiile în care au existat întârzieri la plata ratelor aferente eșalonării. Astfel, prin Convenția nr. 120 din 17 ianuarie 2003, încheiată de către contestatoare cu C.A.S.J. Bacău, s-a prevăzut eșalonarea la plată a sumei de 178.314.543 ROL, iar debitul datorat de către contestatoarea reprezintă facilitatea acordată de O.G.

nr. 40/2002 și Ordinul nr. 132/2002 al Președintelui C.N.A.S. prin care s-au acorda înlesniri de la plata dobânzilor și penalităților de întârziere pentru totalitatea sumelor datorate la F.N.U.A.S. Deși art. 3 din Convenția sus-evocată, prevede faptul că înlesnirile la plata acestor obligații se acordă,,în situația când au fost respectate întocmai termenele de plată și condițiile în care acestea au fost acordate după ultimul termen de eșalonare”, prin art. 25 alin. (I) din O.G. nr. 40/2002 s-a prevăzut că nerespectarea termenelor de plată și a condițiilor în care s-au aprobat înlesnirile de plată atrage anularea acestora, articol care însă a fost modificat prin O.G. nr. 86/2003, fiind introdus alin. (3) în care se prevede că în situația în care debitorii nu achită ratele eșalonate în graficele anexă la convențiile încheiate pot efectua plata acestora cel mai târziu până la următorul termen de plată din grafic”.

În contextul acestor acte normative, în mod corect instanța de apel a interpretat concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, care a reținut că au fost efectuate de către contestatoare plățile prevăzute în graficul de eșalonare anexat Convenției nr. 120/2003, iar acestea în raport de cele două acte normative O.G. nr. 40/2002 și O.G. nr. 86/2003 nu au afectat valabilitatea Convenției sus evocată, și prin urmare nu puteau fi anulate facilitățile de plată În ceea ce privește critica recurentei privind existența culpei în ceea ce privește nerespectarea termenelor de plată, Înalta Curte în deplină concordanță cu ari. 304 C. proc. civ., constată că potrivit raportului de expertiză, contestatoarea a efectuat plățile prevăzute în graficul de eșalonare, lunar, începând din luna iunie 2004 și până în noiembrie 2004, ultima plată fiind efectuată din garanția constituită.

Critica recurentei privind obiectul prezentei cereri nu subzistă, în condițiile în care este lesne de observat din petitul acțiunii că ceea ce se contestă este executarea silită însăși și măsura popririi ca act de executare. În raport de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefundat, recursul declarat de contestatoarea A.V.A.S. împotriva sentinței civile nr. 150 din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2013.