ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 225/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 225/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de

chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamanta SC A.C. SRL în contradictoriu cu A.N.A.F. - D.G.A.M.C.

a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

anularea Deciziei nr. 3182 din 11 iunie 2012 emisă de A.N.A.F. - D.G.A.M.C.

prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de

constatare a pierderii valabilității eșalonării la plata nr. 150 din 06

decembrie 2012, anularea în tot a Deciziei nr. 150 din 06 decembrie 2011 de

constatare a pierderii valabilității eșalonării la plata, emisă de D.G.A.M.C.

În motivarea cererii reclamanta

a arătat că la data de 07 septembrie 2011 a fost emisa Decizia de eșalonare la

plata nr. 1056893 prin care beneficia de eșalonarea la plata a obligațiilor

fiscale pe o perioada de 48 luni. Ulterior, urmare a achitării unor sume de

bani de către societatea reclamantă, a fost emisa Decizia nr. 143 din 12

octombrie 2011 de modificare a deciziei de eșalonare la plata prin care s-a

diminuat suma eșalonată si termenul eșalonării.

A doua zi după data

emiterii Deciziei de eșalonare la plata nr. 1056893 din 07 septembrie 2011, D.G.A.M.C.

a emis Decizia nr. 211 din 08 septembrie 2011 privitoare la obligații de plata

accesorii in cuantum total de 212.389 lei, reprezentând: suma de 173.673 lei -

dobânzi și penalități pentru obligații de plata principale achitate de SC A.

SRL anterior emiterii certificatului fiscal in vederea acordării eșalonării la

plata suma de 38.716 lei reprezentând penalități pentru obligații de plata

principale cuprinse in graficul de eșalonare.

Conform art. 1 din cap.

1 al Procedurii A.N.A.F. din 05 august 2010 privind emiterea și comunicarea

unor acte administrative pentru debitorii care înregistrează obligații fiscale

restante sub o anumita limita, "Deciziile referitoare la obligațiile de

plata accesorii se emit, trimestrial, pentru toți debitorii, cu excepția celor

care înregistrează obligații fiscale care fac obiectul înlesnirilor la

plata." Cu alte cuvinte, organele fiscale au obligația comunicării

trimestriale a obligațiilor de plata accesorii, cu excepția cazului în care

contribuabilul beneficiază de eșalonare la plată. Or, din Anexa la Decizia nr.

211 din 08 septembrie 2011 se poate constata ca obligațiile de plata accesorii

au fost calculate pentru obligații de plată principale scadente la data de 22

octombrie 2010.

Așadar, sumele prevăzute

în aceasta decizie trebuiau instituite și cuprinse în graficul de eșalonare

emis odată cu Decizia de eșalonare nr. 1056893 din 07 septembrie 2011. Mai

mult, după data de 07 septembrie 2011 organul fiscal nu mai putea emite decizii

cuprinzând obligații de plata accesorii întrucât SC A. SRL beneficia de eșalonare

la plata a obligațiilor fiscale.

A precizat că din

suma prevăzută în Decizia nr. 211 din 08 septembrie 2011 a achitat cuantumul

dobânzilor și penalităților aferente obligațiilor de plata principale achitate

până la 31 august 2011.

În ceea ce privește

obligațiile de plata accesorii prevăzute in Decizia nr. 211 din 08 septembrie 2011

reprezentând penalități pentru sume cuprinse în graficul de eșalonare, i s-a

comunicat de către reprezentanții A.N.A.F. - D.G.A.M.C. ca beneficiază de

dispozițiile art. 1 lit. b) din Procedura din 19 octombrie 2011 a M.F.P. în

care se stipulează în mod expres că respectarea graficului de eșalonare conduce

la anularea penalităților pentru sumele eșalonate la plată.

La data de 19

decembrie 2011 SC A. SRL figura cu obligații de plată în cuantum de 1.818.107

lei care au fost achitate la data de 23 decembrie 2011. Urmare a achitării în

integralitate a obligațiilor de plata comunicate de A.N.A.F. - D.G.A.M.B., i

s-a emis Adresa din 28 decembrie 2011 prin care se confirma stingerea in

integralitate a debitelor și faptul că sechestrul asigurător a rămas fără

obiect.

Toate aceste aspecte au

fost învederate de SC A. SRL prin contestația din 07 martie 2012, înregistrată

la A.N.A.F. - D.G.A.M.C. din 14 martie 2012 prin care a solicitat desființarea/anularea

Deciziei nr. 150 din 06 decembrie 2011 de constatare a pierderii valabilității

eșalonării la plata, ca fiind data cu încălcarea și aplicarea greșita a legii.

Prin Decizia nr. 3182

din 11 iunie 2012, A.N.A.F. - D.G.A.M.C. a respins contestația societății împotriva

Deciziei nr. 150 din 06 decembrie 2011, justificând că din cuantumul Deciziei de

accesorii nr. 211 din 08 septembrie 2011 în valoare de 212.389 lei, societatea

Andami a achitat suma de 173.673 lei - reprezentând dobânzi și penalități

pentru sume achitate, diferența de 38.716 lei - reprezentând accesorii pentru

sumele cuprinse în graficul de eșalonare, nefiind achitată.

La data de 28

decembrie 2011 A.N.A.F. - D.G.A.M.C. comunica SC A. SRL  Adresa cu prin care

confirma stingerea în integralitate a debitelor și faptul că sechestrul asigurător

a rămas fără obiect, fără să comunice obligațiile de plată decurgând din

Decizia nr. 150 din 06 decembrie 2011.

A arătat că în mod

nejustificat, prin Decizia nr. 3182 din 11 iunie 2012 A.N.A.F.-D.G.A.M.C. a

respins contestația formulată împotriva Deciziei nr. 150 din 06 decembrie 2011

de constatare a pierderii eșalonării la plata, neanalizând în integralitate

toate motivele contestației și înlăturând dispozițiile legale aplicabile în speță.

Totodată, în baza

motivelor mai sus învederate a solicitat desființarea/ anularea în tot a

Deciziei nr. 150 din 06 decembrie 2011 de constatare a pierderii valabilității

eșalonării la plata comunicată societății la data de 23 februarie 2012, ca

fiind întocmită cu încălcarea dispozițiilor legale în materie justificat de următoarele

considerente:

- SC A. SRL  a

achitat în integralitate obligațiile de plata prevăzute în graficul de eșalonare

cu mult anterior comunicării Deciziei nr. 150 din 06 decembrie 2012, urmare a

Adresei A.N.A.F. - D.G.A.M.C. emisă la 19 decembrie 2011, confirmându-se de către

A.N.A.F. plata obligațiilor fiscale și ridicarea sechestrului asigurător

instituit în vederea acordării eșalonării la plata a obligațiilor fiscale;

- Decizia nr. 150 din

06 decembrie 2011 este rămasa fără obiect în condițiile achitării în

integralitate a sumelor prevăzute în graficul de eșalonare, cu mult înainte de

comunicarea acesteia obligațiile fiscale prevăzute în graficul de eșalonare au

fost achitate la data de 23 decembrie 2011, iar decizia contestata a fost

comunicata la data de 23 februarie 2012;

- Decizia nr. 150 din

06 decembrie 2011 a fost emisa de A.N.A.F. la o data ulterioara achitării

obligațiilor de plata cuprinse in graficul de eșalonare întrucât suma prevăzuta

in cuprinsul acesteia nu ne-a fost niciodată comunicata pana la data de 23

februarie 2012.

Conform dispozițiilor

art. 45 din C. proc .fisc.: "Actul administrativ fiscal produce efecte din

momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o data ulterioara (...)

La data comunicării deciziei contestate societatea Andami nu mai beneficia de eșalonare

la plata motiv pentru care apreciem ca decizia nu mai poate produce efecte

juridice într-o astfel de situație (fiind rămasă fără obiect). Mai mult, art. 45

pct. (2) din C. proc. fisc. prevede în mod expres: "Actul administrativ

fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil

contribuabilului și nu produce niciun efect juridic".

1.2. Sentința și

considerentele primei instanțe

Prin sentința nr. 539

din 17 februarie 2014 Curtea de Apel București a admis cererea formulată de SC

A.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.A.M.C. și a dispus

anularea Deciziei nr. 3182 din 11 iunie 2012 emisă de A.N.A.F. - D.G.A.M.C. prin

care a fost respinsă contestația formulata de reclamantă împotriva Deciziei de

constatare a pierderii valabilității eșalonării la plata nr. 150 din 06

decembrie 2012, anularea în tot a Deciziei nr. 150/ 06 decembrie 2011 de

constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată emisă de D.G.A.M.C..

Pentru a pronunța

această sentință instanța de fond a reținut că la data de 07 septembrie 2011 a

fost emisa Decizia de eșalonare la plata nr. 1056893 prin care reclamanta SC

A.C. SRL, în baza prevederilor cuprinse în O.U.G. nr. 29 din 20 martie 2011

privind reglementarea acordării eșalonărilor la plată și în baza prevederilor cuprinse

în Ordinul M.F.P. nr 1853/2011 pentru aprobarea Procedurii de a aplicare a

dispozițiilor O.U.G. nr. 29 din 20 martie 2011, a beneficiat de eșalonarea la

plata a obligațiilor fiscale în cuantum total de 2.343.271 lei pe o perioada de

48 luni (fila 18 din dosarul cauzei).

Ulterior, organul

fiscal a emis Decizia nr. 143/2011 prin care a modificat decizia de eșalonare a

Deciziei nr. 1056893 din 7 septembrie 2011, ca urmare a împrejurării că

debitorul a achitat o parte din sumă.

După emiterea primei

decizii de eșalonare, D.G.A.M.C. a emis Decizia nr. 211 din 08 septembrie 2011

privitoare la obligații de plata accesorii în cuantum total de 212.389 lei,

reprezentând: suma de 173.673 lei - dobânzi și penalități pentru obligații de

plata principale achitate de către reclamantă anterior emiterii certificatului

fiscal în vederea acordării eșalonării la plata suma de 38.716 lei reprezentând

penalități pentru obligații de plata principale cuprinse in graficul de eșalonare.

Prin Decizia de

constatare a pierderii valabilității eșalonării de plată nr. 150 din 6

decembrie 2011 A.N.A.F. - D.G.A.M.C. a dispus, în baza prevederilor art. 13 alin.

(1) din O.U.G. nr. 29 din 20 martie 2011, încetarea valabilității începând cu

data de 6 decembrie 2011 a Deciziei de eșalonare la plata nr. 1056893 din 07

septembrie 2011 întrucât reclamanta nu a achitat în cel mult 30 de zile de la

termenul de plată prevăzut de lege, respectiv până la data de 5 decembrie 2011,

dobânzile și penalitățile de întârziere aferente T.V.A.

Potrivit art. 13 alin.

(1) din O.U.G. nr. 29 din 20 martie 2011 eșalonarea la plată își pierde

valabilitatea la data la care nu sunt respectate dispozițiile art. 10 alin. (1).

Organul fiscal competent emite o decizie de constatare a pierderii valabilității

eșalonării la plată, care se comunică contribuabilului.

Potrivit art. 10 alin.

(1) lit. b) din O.U.G. nr. 29 din 20 martie 2011 eșalonarea la plată acordată

pentru obligațiile fiscale își menține valabilitatea în următoarele condiții pe

care debitorul trebuie să le respecte: b) să se achite, potrivit legii, obligațiile

fiscale stabilite de organul fiscal competent prin decizie, cu termene de plată

începând cu data comunicării deciziei de eșalonare la plată. Eșalonarea la plată

își menține valabilitatea și dacă aceste obligații sunt achitate în cel mult 30

de zile de la termenul de plată prevăzut de lege sau până la finalizarea

perioadei de eșalonare la plată în situația în care termenul de 30 de zile se

împlinește după această dată.

Conform art. 1 din cap.

1 al Procedurii A.N.A.F. din 05 august 2010 publicată în M. Of., Partea I nr

573 din 12 august 2010 privind emiterea si comunicarea unor acte administrative

pentru debitorii care înregistrează obligații fiscale restante sub o anumită

limită, deciziile referitoare la obligațiile de plata accesorii se emit,

trimestrial, pentru toți debitorii, cu excepția celor care înregistrează obligații

fiscale care fac obiectul înlesnirilor la plată.

Conform art. 2 din cap.

1 al Procedurii A.N.A.F. din 05 august 2010 publicată în M. Of., Partea I nr.

573 din 12 august 2010 privind emiterea si comunicarea unor acte administrative

pentru debitorii care înregistrează obligații fiscale restante sub o anumită

limită, deciziile referitoare la obligațiile plată accesorii reprezentând

penalități de întârziere se emit o singură dată trimestrial, pentru obligațiile

fiscale principale care au împlinit 90 de zile de la scadență, cu excepția

situației în care acestea au fost stinse parțial sau total, după caz.

În baza prevederilor

legale menționate anterior organele fiscale au obligația comunicării

trimestriale a obligațiilor de plata accesorii, cu excepția cazului în care

contribuabilul beneficiază de eșalonare la plata.

Din Anexa la Decizia nr.

211 din 08 septembrie 2011, Curtea reține că obligațiile de plata accesorii au

fost calculate pentru obligații de plata principale scadente la data de 22

octombrie 2010.

Așadar, sumele prevăzute

în Decizia nr. 211 din 08 septembrie 2011 trebuiau instituite și cuprinse în

graficul de eșalonare emis odată cu Decizia de eșalonare nr. 1056893 din 07

septembrie 2011.

Totodată, în raport

de situația de fapt și de drept menționată anterior, s-a reținut că după data

de 07 septembrie 2011 organul fiscal nu mai putea emite decizii cuprinzând

obligații de plata accesorii întrucât societatea reclamantă beneficia de eșalonare

la plata a obligațiilor fiscale.

De asemenea, Curtea a

reținut că Decizia D.G.A.M.C. nr. 211 din 08 septembrie 2011 privitoare la obligații

de plata accesorii în cuantum total de 212.389 lei, reprezentând: suma de

173.673 lei - dobânzi și penalități pentru obligații de plată principale

achitate de către reclamantă anterior emiterii certificatului fiscal în vederea

acordării eșalonării la plata suma de 38.716 lei reprezentând penalități pentru

obligații de plata principale cuprinse in graficul de eșalonare intră sub incidența

prevederilor cuprinse în O.G. nr. 30 din 31 august 2011 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și pentru

reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

Curtea de apel a

constatat că la data de 19 decembrie 2011 reclamanta figura cu obligații de

plata în cuantum de 1.818.107 lei care au fost achitate la data de 23 decembrie

2011.

Ca urmare a achitării

în integralitate a obligațiilor de plata comunicate de A.N.A.F.- D.G.A.M.B.,

reclamantei i s-a emis Adresa din 28 decembrie 2011 prin care se confirma

stingerea în integralitate a debitelor și faptul că sechestrul asigurător a rămas

fără obiect.

Așadar, ca urmare a

achitării de către reclamantă la data de 23 decembrie 2011 a obligațiilor

fiscale principale în cuantum de 1.818.107 lei devin incidente prevederile art.

11 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 30 din 31 august 2011 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., precum și pentru reglementarea

unor măsuri financiar-fiscale potrivit cărora pentru obligațiile fiscale

restante la 31 august 2011, penalitățile de întârziere se anulează dacă obligațiile

principale și dobânzile aferente acestora se sting prin plată voluntară sau

compensare până la 31 decembrie 2011.

S-a mai reținut că

reclamanta a făcut dovada achitării în integralitate a obligațiile de plata

prevăzute în graficul de eșalonare cu mult anterior comunicării Deciziei nr. 150

din 06 decembrie 2012, urmare a Adresei A.N.A.F. - D.G.A.M.C. emisă la 19

decembrie 2011, confirmându-se de către A.N.A.F. plata obligațiilor fiscale și

ridicarea sechestrului asigurător instituit în vederea acordării eșalonării la plata

a obligațiilor fiscale.

Prima instanță a

apreciat că Decizia nr. 150 din 06 decembrie 2011 a rămas fără obiect în condițiile

achitării de către reclamantă în integralitate a sumelor prevăzute în graficul

de eșalonare, cu mult înainte de comunicarea acesteia obligațiile fiscale prevăzute

în graficul de eșalonare au fost achitate la data de 23 decembrie 2011, iar

decizia contestata a fost comunicată la data de 23 februarie 2012.

Ca urmare a achitării

de către reclamantă a debitului restant în cuantum de 1.818.107 lei prevăzut în

decizia de eșalonare la plata la data de 23 decembrie 2011, devin incidente

prevederile art. 11 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 30 din 31 august 2011

potrivit cărora pentru obligațiile fiscale restante la 31 august 2011, penalitățile

de întârziere se anulează dacă obligațiile principale și dobânzile aferente

acestora se sting prin plată voluntară sau compensare până la 31 decembrie

2011.

Prima instanță a

constatat că la data la data comunicării Decizia nr. 150 din 06 decembrie 2011

emisă de A.N.A.F. reclamanta nu mai beneficia de eșalonare la plată, motiv

pentru care această decizia nu mai poate produce efecte juridice întrucât a rămas

fără obiect, fiind incidente prevederile art. 45 pct. 2 C. proc. fisc. potrivit

cărora actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu

este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta A.N.A.F.

2.1. Motivele de

recurs

În motivarea

recursului, A.N.A.F. a susținut că instanța de fond a aplicat greșit normele

legale incidente, respectiv O.U.G. nr. 29/2011 și O.G. nr. 30/2011 și a reținut

o stare de fond eronată.

S-a precizat că

reclamanta nu a respectat condițiile de menținere a valabilității eșalonării la

plată, astfel cum sunt reglementate de art. 10 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr.

29/2011 și art. 11 din O.G. nr. 30/2011, respectiv nu s-a respectat condiția de

a se achita obligațiile fiscale eșalonate precum și obligațiile fiscale

accesorii aferente sumelor eșalonate la plată.

A arătat recurenta că

prin O.G. nr. 30/2011 au fost anulate numai penalitățile de întârziere nu și

dobânzile și că nu a achitat obligațiile fiscale curente, astfel că în mod

legal societatea a pierdut valabilitatea eșalonării.

Recurenta a menționat

că reclamanta avea de plată la 5 decembrie 2011 suma de 212.389 lei debite

accesorii și a achitat numai 173.363 lei, motiv pentru care la 25 noiembrie 2011,

când s-a achitat debitul restant din decizia de eșalonare, aceasta își pierduse

valabilitatea încă de la 6 decembrie 2011.

2.2. Întâmpinarea

formulată în cauză

Prin întâmpinare, SC

A.C. SRL a solicitat respingerea recursului pentru că a respectat condițiile de

eșalonare, că suma stabilită prin Decizia nr. 211/2011 este aferentă

obligațiilor scadente la 22 octombrie 2010, așa încât ar fi trebuit să fie

cuprinse în graficul de eșalonare emis odată cu decizia de eșalonare.

S-a arătat că în baza

art. 11 din O.G. nr. 30/2011 penalitățile de întârziere se anulează dacă

obligațiile principale și dobânzile aferente acestora se sting prin plata

voluntară până la 31 decembrie 2011, iar în cauză atât obligațiile principale

cât și dobânzile au fost achitate la 23 noiembrie 2011 prin plata sumei de 1.818.107

lei.

2.3. Analiza

motivelor de recurs

Înalta Curte,

examinând motivele de recurs, sentința primei instanțe, situația de fapt și

legislația aplicabilă, constată că recursul este nefondat, potrivit

considerentelor ce se vor expune în continuare.

Reclamanta a

solicitat anularea Deciziei nr. 3182/ 11 iunie 2011 emisă de A.N.A.F. - D.G.A.M.C.

și a Deciziei nr. 150 din 6 decembrie 2012.

Prin Decizianr. 150/2011

s-a constatat pierderea valabilității eșalonării la plată, pentru că dobânzile

și penalitățile nu au fost achitate până la 5 noiembrie 2011, iar contestația

administrativă s-a respins prin Decizia nr. 3182 din 11 iunie 2011.

În baza O.U.G. nr. 29/2011

și Ordinului nr. 1853/2011 privind procedurile de aplicare a dispozițiilor

acestei ordonanțe, reclamanta a beneficiat de eșalonarea la plata datoriilor

fiscale existente în sold la data certificatului de atestare fiscală, a căror

valoare era de 2.343.271 lei, care cuprindea obligația principală, majorările

și penalitățile de întârziere.

Ulterior, la 8

septembrie 2011 s-a emis o decizie referitoare la obligațiile de plată

accesorii, dobânzi și penalități aferente T.V.A., în sumă de 212.389 lei.

Reclamanta a

solicitat prin cererea din 7 decembrie 2011, ca organul fiscal să-i comunice

suma datorată pentru închiderea graficului de eșalonare.

La această cerere, A.N.A.F.

a comunicat reclamantei-intimate că sechestrul asigurator instituit pentru

acordarea eșalonării la plată se poate ridica la data creditării contului cu

suma de 1.818.107 lei, conform certificatului de atestare fiscală.

La data de 23 decembrie

2011, reclamanta a achitat datoriile înscrise în certificatele de atestare

fiscală, motiv pentru care prin adresa din 28 decembrie 2012, s-a comunicat că

debitul pentru care s-a instituit sechestrul asigurator a fost achitat

integral, astfel că procesul-verbal de sechestru mobil a rămas fără obiect.

Prin O.U.G. nr. 29/2011

s-a instituit posibilitatea acordării eșalonării la plată pentru obligațiile

fiscale.

Potrivit art. 3 și 7

din acest act normativ, eșalonarea se acordă pentru toate obligațiile fiscale

înscrise în certificatul de atestare, care cuprinde obligațiile fiscale

exigibile existente în sold la data eliberării acestuia.

Din examinarea art. 3

și 7 din O.U.G. nr. 29/2011 rezultă în mod neechivoc că obiectul eșalonării îl

constituie obligațiile fiscale incluse în certificatul de atestare fiscală, iar

acest certificat trebuie să cuprindă obligațiile aflate în sold la data când a

fost eliberat certificatul.

Din decizia de

constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată se constată că motivul

încetării valabilității îl constituie neachitarea unor obligații curente,

respectiv dobânzi și penalități aferente T.V.A., până la 5 decembrie 2011, fără

a se face vreo precizare concretă cu privire la nivelul sumelor și data

scadenței.

În cuprinsul deciziei

de soluționare a contestației administrative se face referire la suma de

212.389 lei stabilită prin decizia de calcul accesorii nr. 211 din 8 septembrie

2011 din care a rămas neachitată suma de 38.716 lei penalități.

Din analiza stării de

fapt se observă că decizia de eșalonare s-a emis la 7 septembrie 2011, iar apoi

la 8 septembrie 2011 s-a emis Decizia nr. 211 din 28 septembrie 2011 pentru

dobânzi și penalități aferente T.V.A.

Or, acest debit ar fi

trebuit inclus în certificatul de atestare fiscală pentru că art. 7 din O.U.G. nr.

229/2011 prevede că certificatul cuprinde toate obligațiile fiscale exigibile

existente în sold.

Ca urmare, eventuala

neachitare a unor sume comunicate ulterior nu conduce la neîndeplinirea

condițiilor de menținere a valabilității eșalonării.

Eșalonarea se pierde,

potrivit art. 10 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 29/2011, în situația în care

contribuabilul nu achita obligațiile stabilite prin decizie, cu termene de

plată începând cu data comunicării deciziei de eșalonare de plată.

Altfel spus, decizia

de stabilire a obligației trebuie să fie ulterioară deciziei de acordare a

eșalonării.

În speță, din anexa

la Decizia nr. 211/2011 (fila 25 verso), rezultă cu certitudine că obligațiile

care au făcut obiectul acestei decizii erau stabilite prin decizii anterioare

acordării eșalonării, respectiv în perioada august - decembrie 2010 și ca

urmare, termenul de plată expirase deja la data acordării eșalonării.

În raport de situația

de fapt existentă nu este îndeplinită ipoteza normei legale cuprinse în art. 10

alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 29/2010, pentru că plata nu era scadentă

începând cu data comunicării deciziei de eșalonare.

Astfel fiind, în mod

greșit s-a emis decizia de pierdere a valabilității eșalonării.

În ceea ce privește

penalitățile de întârziere, potrivit O.G. nr. 30/2011, pe perioada eșalonării

la plată, penalitățile de întârziere aferente obligațiilor fiscale eșalonate se

amână, iar potrivit art. 11 alin. (1) pentru obligațiile fiscale restante la 31

decembrie 2011, penalitățile de întârziere se anulează dacă obligațiile fiscale

principale și dobânzile aferente acestora se sting prin plată până la 31

decembrie 2011.

Din probele cauzei,

interpretate corect de instanța de fond, rezultă că la 31 decembrie 2011

reclamanta achitase obligațiile principale și dobânzile, rămânând neachitate

penalitățile care prin efectul art. 11 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 30/2011, se

anulează sau se reduc, în funcție de data achitării obligațiilor principale și

a dobânzilor.

Având în vedere

considerentele prezentei decizii, Înalta Curte va respinge recursul ca

nefondat, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 539 din 17 februarie 2014 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 ianuarie 2015.