ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 225/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta SC A.C. SRL în contradictoriu cu A.N.A.F. - D.G.A.M.C. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 3182 din 11 iunie 2012 emisă de A.N.A.F. - D.G.A.M.C. prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plata nr. 150 din 06 decembrie 2012, anularea în tot a Deciziei nr. 150 din 06 decembrie 2011 de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plata, emisă de D.G.A.M.C.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 07 septembrie 2011 a fost emisa Decizia de eșalonare la plata nr. 1056893 prin care beneficia de eșalonarea la plata a obligațiilor fiscale pe o perioada de 48 luni. Ulterior, urmare a achitării unor sume de bani de către societatea reclamantă, a fost emisa Decizia nr. 143 din 12 octombrie 2011 de modificare a deciziei de eșalonare la plata prin care s-a diminuat suma eșalonată si termenul eșalonării. A doua zi după data emiterii Deciziei de eșalonare la plata nr. 1056893 din 07 septembrie 2011, D.G.A.M.C.

a emis Decizia nr. 211 din 08 septembrie 2011 privitoare la obligații de plata accesorii in cuantum total de 212.389 lei, reprezentând: suma de 173.673 lei - dobânzi și penalități pentru obligații de plata principale achitate de SC A. SRL anterior emiterii certificatului fiscal in vederea acordării eșalonării la plata suma de 38.716 lei reprezentând penalități pentru obligații de plata principale cuprinse in graficul de eșalonare. Conform art. 1 din cap. 1 al Procedurii A.N.A.F.

din 05 august 2010 privind emiterea și comunicarea unor acte administrative pentru debitorii care înregistrează obligații fiscale restante sub o anumita limita, "Deciziile referitoare la obligațiile de plata accesorii se emit, trimestrial, pentru toți debitorii, cu excepția celor care înregistrează obligații fiscale care fac obiectul înlesnirilor la plata." Cu alte cuvinte, organele fiscale au obligația comunicării trimestriale a obligațiilor de plata accesorii, cu excepția cazului în care contribuabilul beneficiază de eșalonare la plată.

Or, din Anexa la Decizia nr. 211 din 08 septembrie 2011 se poate constata ca obligațiile de plata accesorii au fost calculate pentru obligații de plată principale scadente la data de 22 octombrie 2010. Așadar, sumele prevăzute în aceasta decizie trebuiau instituite și cuprinse în graficul de eșalonare emis odată cu Decizia de eșalonare nr. 1056893 din 07 septembrie 2011. Mai mult, după data de 07 septembrie 2011 organul fiscal nu mai putea emite decizii cuprinzând obligații de plata accesorii întrucât SC A. SRL beneficia de eșalonare la plata a obligațiilor fiscale.

A precizat că din suma prevăzută în Decizia nr. 211 din 08 septembrie 2011 a achitat cuantumul dobânzilor și penalităților aferente obligațiilor de plata principale achitate până la 31 august 2011. În ceea ce privește obligațiile de plata accesorii prevăzute in Decizia nr. 211 din 08 septembrie 2011 reprezentând penalități pentru sume cuprinse în graficul de eșalonare, i s-a comunicat de către reprezentanții A.N.A.F. - D.G.A.M.C. ca beneficiază de dispozițiile art. 1 lit. b) din Procedura din 19 octombrie 2011 a M.F.P. în care se stipulează în mod expres că respectarea graficului de eșalonare conduce la anularea penalităților pentru sumele eșalonate la plată. La data de 19 decembrie 2011 SC A. SRL figura cu obligații de plată în cuantum de 1.818.107 lei care au fost achitate la data de 23 decembrie 2011. Urmare a achitării în integralitate a obligațiilor de plata comunicate de A.N.A.F.

- D.G.A.M.B., i s-a emis Adresa din 28 decembrie 2011 prin care se confirma stingerea in integralitate a debitelor și faptul că sechestrul asigurător a rămas fără obiect. Toate aceste aspecte au fost învederate de SC A. SRL prin contestația din 07 martie 2012, înregistrată la A.N.A.F. - D.G.A.M.C. din 14 martie 2012 prin care a solicitat desființarea/anularea Deciziei nr. 150 din 06 decembrie 2011 de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plata, ca fiind data cu încălcarea și aplicarea greșita a legii. Prin Decizia nr. 3182 din 11 iunie 2012, A.N.A.F. - D.G.A.M.C.

a respins contestația societății împotriva Deciziei nr. 150 din 06 decembrie 2011, justificând că din cuantumul Deciziei de accesorii nr. 211 din 08 septembrie 2011 în valoare de 212.389 lei, societatea Andami a achitat suma de 173.673 lei - reprezentând dobânzi și penalități pentru sume achitate, diferența de 38.716 lei - reprezentând accesorii pentru sumele cuprinse în graficul de eșalonare, nefiind achitată. La data de 28 decembrie 2011 A.N.A.F. - D.G.A.M.C. comunica SC A. SRL Adresa cu prin care confirma stingerea în integralitate a debitelor și faptul că sechestrul asigurător a rămas fără obiect, fără să comunice obligațiile de plată decurgând din Decizia nr. 150 din 06 decembrie 2011. A arătat că în mod nejustificat, prin Decizia nr. 3182 din 11 iunie 2012 A.N.A.F.-D.G.A.M.C.

a respins contestația formulată împotriva Deciziei nr. 150 din 06 decembrie 2011 de constatare a pierderii eșalonării la plata, neanalizând în integralitate toate motivele contestației și înlăturând dispozițiile legale aplicabile în speță. Totodată, în baza motivelor mai sus învederate a solicitat desființarea/ anularea în tot a Deciziei nr. 150 din 06 decembrie 2011 de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plata comunicată societății la data de 23 februarie 2012, ca fiind întocmită cu încălcarea dispozițiilor legale în materie justificat de următoarele considerente: - SC A. SRL a achitat în integralitate obligațiile de plata prevăzute în graficul de eșalonare cu mult anterior comunicării Deciziei nr. 150 din 06 decembrie 2012, urmare a Adresei A.N.A.F.

- D.G.A.M.C. emisă la 19 decembrie 2011, confirmându-se de către A.N.A.F. plata obligațiilor fiscale și ridicarea sechestrului asigurător instituit în vederea acordării eșalonării la plata a obligațiilor fiscale; - Decizia nr. 150 din 06 decembrie 2011 este rămasa fără obiect în condițiile achitării în integralitate a sumelor prevăzute în graficul de eșalonare, cu mult înainte de comunicarea acesteia obligațiile fiscale prevăzute în graficul de eșalonare au fost achitate la data de 23 decembrie 2011, iar decizia contestata a fost comunicata la data de 23 februarie 2012; - Decizia nr. 150 din 06 decembrie 2011 a fost emisa de A.N.A.F.

la o data ulterioara achitării obligațiilor de plata cuprinse in graficul de eșalonare întrucât suma prevăzuta in cuprinsul acesteia nu ne-a fost niciodată comunicata pana la data de 23 februarie 2012. Conform dispozițiilor art. 45 din C. proc .fisc.: "Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o data ulterioara (...) La data comunicării deciziei contestate societatea Andami nu mai beneficia de eșalonare la plata motiv pentru care apreciem ca decizia nu mai poate produce efecte juridice într-o astfel de situație (fiind rămasă fără obiect). Mai mult, art. 45 pct. (2) din C. proc. fisc. prevede în mod expres: "Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic". 1.2.

Sentința și considerentele primei instanțe Prin sentința nr. 539 din 17 februarie 2014 Curtea de Apel București a admis cererea formulată de SC A.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.A.M.C. și a dispus anularea Deciziei nr. 3182 din 11 iunie 2012 emisă de A.N.A.F. - D.G.A.M.C. prin care a fost respinsă contestația formulata de reclamantă împotriva Deciziei de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plata nr. 150 din 06 decembrie 2012, anularea în tot a Deciziei nr. 150/ 06 decembrie 2011 de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată emisă de D.G.A.M.C.. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că la data de 07 septembrie 2011 a fost emisa Decizia de eșalonare la plata nr. 1056893 prin care reclamanta SC A.C.

SRL, în baza prevederilor cuprinse în O.U.G. nr. 29 din 20 martie 2011 privind reglementarea acordării eșalonărilor la plată și în baza prevederilor cuprinse în Ordinul M.F.P. nr 1853/2011 pentru aprobarea Procedurii de a aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 29 din 20 martie 2011, a beneficiat de eșalonarea la plata a obligațiilor fiscale în cuantum total de 2.343.271 lei pe o perioada de 48 luni (fila 18 din dosarul cauzei). Ulterior, organul fiscal a emis Decizia nr. 143/2011 prin care a modificat decizia de eșalonare a Deciziei nr. 1056893 din 7 septembrie 2011, ca urmare a împrejurării că debitorul a achitat o parte din sumă. După emiterea primei decizii de eșalonare, D.G.A.M.C.

a emis Decizia nr. 211 din 08 septembrie 2011 privitoare la obligații de plata accesorii în cuantum total de 212.389 lei, reprezentând: suma de 173.673 lei - dobânzi și penalități pentru obligații de plata principale achitate de către reclamantă anterior emiterii certificatului fiscal în vederea acordării eșalonării la plata suma de 38.716 lei reprezentând penalități pentru obligații de plata principale cuprinse in graficul de eșalonare. Prin Decizia de constatare a pierderii valabilității eșalonării de plată nr. 150 din 6 decembrie 2011 A.N.A.F. - D.G.A.M.C. a dispus, în baza prevederilor art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 29 din 20 martie 2011, încetarea valabilității începând cu data de 6 decembrie 2011 a Deciziei de eșalonare la plata nr. 1056893 din 07 septembrie 2011 întrucât reclamanta nu a achitat în cel mult 30 de zile de la termenul de plată prevăzut de lege, respectiv până la data de 5 decembrie 2011, dobânzile și penalitățile de întârziere aferente T.V.A.

Potrivit art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 29 din 20 martie 2011 eșalonarea la plată își pierde valabilitatea la data la care nu sunt respectate dispozițiile art. 10 alin. (1). Organul fiscal competent emite o decizie de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată, care se comunică contribuabilului. Potrivit art. 10 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 29 din 20 martie 2011 eșalonarea la plată acordată pentru obligațiile fiscale își menține valabilitatea în următoarele condiții pe care debitorul trebuie să le respecte: b) să se achite, potrivit legii, obligațiile fiscale stabilite de organul fiscal competent prin decizie, cu termene de plată începând cu data comunicării deciziei de eșalonare la plată.

Eșalonarea la plată își menține valabilitatea și dacă aceste obligații sunt achitate în cel mult 30 de zile de la termenul de plată prevăzut de lege sau până la finalizarea perioadei de eșalonare la plată în situația în care termenul de 30 de zile se împlinește după această dată. Conform art. 1 din cap. 1 al Procedurii A.N.A.F. din 05 august 2010 publicată în M. Of., Partea I nr 573 din 12 august 2010 privind emiterea si comunicarea unor acte administrative pentru debitorii care înregistrează obligații fiscale restante sub o anumită limită, deciziile referitoare la obligațiile de plata accesorii se emit, trimestrial, pentru toți debitorii, cu excepția celor care înregistrează obligații fiscale care fac obiectul înlesnirilor la plată.

Conform art. 2 din cap. 1 al Procedurii A.N.A.F. din 05 august 2010 publicată în M. Of., Partea I nr. 573 din 12 august 2010 privind emiterea si comunicarea unor acte administrative pentru debitorii care înregistrează obligații fiscale restante sub o anumită limită, deciziile referitoare la obligațiile plată accesorii reprezentând penalități de întârziere se emit o singură dată trimestrial, pentru obligațiile fiscale principale care au împlinit 90 de zile de la scadență, cu excepția situației în care acestea au fost stinse parțial sau total, după caz. În baza prevederilor legale menționate anterior organele fiscale au obligația comunicării trimestriale a obligațiilor de plata accesorii, cu excepția cazului în care contribuabilul beneficiază de eșalonare la plata.

Din Anexa la Decizia nr. 211 din 08 septembrie 2011, Curtea reține că obligațiile de plata accesorii au fost calculate pentru obligații de plata principale scadente la data de 22 octombrie 2010. Așadar, sumele prevăzute în Decizia nr. 211 din 08 septembrie 2011 trebuiau instituite și cuprinse în graficul de eșalonare emis odată cu Decizia de eșalonare nr. 1056893 din 07 septembrie 2011. Totodată, în raport de situația de fapt și de drept menționată anterior, s-a reținut că după data de 07 septembrie 2011 organul fiscal nu mai putea emite decizii cuprinzând obligații de plata accesorii întrucât societatea reclamantă beneficia de eșalonare la plata a obligațiilor fiscale. De asemenea, Curtea a reținut că Decizia D.G.A.M.C.

nr. 211 din 08 septembrie 2011 privitoare la obligații de plata accesorii în cuantum total de 212.389 lei, reprezentând: suma de 173.673 lei - dobânzi și penalități pentru obligații de plată principale achitate de către reclamantă anterior emiterii certificatului fiscal în vederea acordării eșalonării la plata suma de 38.716 lei reprezentând penalități pentru obligații de plata principale cuprinse in graficul de eșalonare intră sub incidența prevederilor cuprinse în O.G. nr. 30 din 31 august 2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

Curtea de apel a constatat că la data de 19 decembrie 2011 reclamanta figura cu obligații de plata în cuantum de 1.818.107 lei care au fost achitate la data de 23 decembrie 2011. Ca urmare a achitării în integralitate a obligațiilor de plata comunicate de A.N.A.F.- D.G.A.M.B., reclamantei i s-a emis Adresa din 28 decembrie 2011 prin care se confirma stingerea în integralitate a debitelor și faptul că sechestrul asigurător a rămas fără obiect. Așadar, ca urmare a achitării de către reclamantă la data de 23 decembrie 2011 a obligațiilor fiscale principale în cuantum de 1.818.107 lei devin incidente prevederile art. 11 alin. (1) lit. a) din O.G.

nr. 30 din 31 august 2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale potrivit cărora pentru obligațiile fiscale restante la 31 august 2011, penalitățile de întârziere se anulează dacă obligațiile principale și dobânzile aferente acestora se sting prin plată voluntară sau compensare până la 31 decembrie 2011. S-a mai reținut că reclamanta a făcut dovada achitării în integralitate a obligațiile de plata prevăzute în graficul de eșalonare cu mult anterior comunicării Deciziei nr. 150 din 06 decembrie 2012, urmare a Adresei A.N.A.F. - D.G.A.M.C. emisă la 19 decembrie 2011, confirmându-se de către A.N.A.F. plata obligațiilor fiscale și ridicarea sechestrului asigurător instituit în vederea acordării eșalonării la plata a obligațiilor fiscale.

Prima instanță a apreciat că Decizia nr. 150 din 06 decembrie 2011 a rămas fără obiect în condițiile achitării de către reclamantă în integralitate a sumelor prevăzute în graficul de eșalonare, cu mult înainte de comunicarea acesteia obligațiile fiscale prevăzute în graficul de eșalonare au fost achitate la data de 23 decembrie 2011, iar decizia contestata a fost comunicată la data de 23 februarie 2012. Ca urmare a achitării de către reclamantă a debitului restant în cuantum de 1.818.107 lei prevăzut în decizia de eșalonare la plata la data de 23 decembrie 2011, devin incidente prevederile art. 11 alin. (1) lit. a) din O.G.

nr. 30 din 31 august 2011 potrivit cărora pentru obligațiile fiscale restante la 31 august 2011, penalitățile de întârziere se anulează dacă obligațiile principale și dobânzile aferente acestora se sting prin plată voluntară sau compensare până la 31 decembrie 2011. Prima instanță a constatat că la data la data comunicării Decizia nr. 150 din 06 decembrie 2011 emisă de A.N.A.F. reclamanta nu mai beneficia de eșalonare la plată, motiv pentru care această decizia nu mai poate produce efecte juridice întrucât a rămas fără obiect, fiind incidente prevederile art. 45 pct. 2 C. proc. fisc. potrivit cărora actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.

2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A.N.A.F. 2.1. Motivele de recurs În motivarea recursului, A.N.A.F. a susținut că instanța de fond a aplicat greșit normele legale incidente, respectiv O.U.G. nr. 29/2011 și O.G. nr. 30/2011 și a reținut o stare de fond eronată. S-a precizat că reclamanta nu a respectat condițiile de menținere a valabilității eșalonării la plată, astfel cum sunt reglementate de art. 10 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 29/2011 și art. 11 din O.G. nr. 30/2011, respectiv nu s-a respectat condiția de a se achita obligațiile fiscale eșalonate precum și obligațiile fiscale accesorii aferente sumelor eșalonate la plată. A arătat recurenta că prin O.G.

nr. 30/2011 au fost anulate numai penalitățile de întârziere nu și dobânzile și că nu a achitat obligațiile fiscale curente, astfel că în mod legal societatea a pierdut valabilitatea eșalonării. Recurenta a menționat că reclamanta avea de plată la 5 decembrie 2011 suma de 212.389 lei debite accesorii și a achitat numai 173.363 lei, motiv pentru care la 25 noiembrie 2011, când s-a achitat debitul restant din decizia de eșalonare, aceasta își pierduse valabilitatea încă de la 6 decembrie 2011. 2.2. Întâmpinarea formulată în cauză Prin întâmpinare, SC A.C. SRL a solicitat respingerea recursului pentru că a respectat condițiile de eșalonare, că suma stabilită prin Decizia nr. 211/2011 este aferentă obligațiilor scadente la 22 octombrie 2010, așa încât ar fi trebuit să fie cuprinse în graficul de eșalonare emis odată cu decizia de eșalonare.

S-a arătat că în baza art. 11 din O.G. nr. 30/2011 penalitățile de întârziere se anulează dacă obligațiile principale și dobânzile aferente acestora se sting prin plata voluntară până la 31 decembrie 2011, iar în cauză atât obligațiile principale cât și dobânzile au fost achitate la 23 noiembrie 2011 prin plata sumei de 1.818.107 lei. 2.3. Analiza motivelor de recurs Înalta Curte, examinând motivele de recurs, sentința primei instanțe, situația de fapt și legislația aplicabilă, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare. Reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 3182/ 11 iunie 2011 emisă de A.N.A.F. - D.G.A.M.C. și a Deciziei nr. 150 din 6 decembrie 2012. Prin Decizianr.

150/2011 s-a constatat pierderea valabilității eșalonării la plată, pentru că dobânzile și penalitățile nu au fost achitate până la 5 noiembrie 2011, iar contestația administrativă s-a respins prin Decizia nr. 3182 din 11 iunie 2011. În baza O.U.G. nr. 29/2011 și Ordinului nr. 1853/2011 privind procedurile de aplicare a dispozițiilor acestei ordonanțe, reclamanta a beneficiat de eșalonarea la plata datoriilor fiscale existente în sold la data certificatului de atestare fiscală, a căror valoare era de 2.343.271 lei, care cuprindea obligația principală, majorările și penalitățile de întârziere. Ulterior, la 8 septembrie 2011 s-a emis o decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii, dobânzi și penalități aferente T.V.A., în sumă de 212.389 lei.

Reclamanta a solicitat prin cererea din 7 decembrie 2011, ca organul fiscal să-i comunice suma datorată pentru închiderea graficului de eșalonare. La această cerere, A.N.A.F. a comunicat reclamantei-intimate că sechestrul asigurator instituit pentru acordarea eșalonării la plată se poate ridica la data creditării contului cu suma de 1.818.107 lei, conform certificatului de atestare fiscală. La data de 23 decembrie 2011, reclamanta a achitat datoriile înscrise în certificatele de atestare fiscală, motiv pentru care prin adresa din 28 decembrie 2012, s-a comunicat că debitul pentru care s-a instituit sechestrul asigurator a fost achitat integral, astfel că procesul-verbal de sechestru mobil a rămas fără obiect.

Prin O.U.G. nr. 29/2011 s-a instituit posibilitatea acordării eșalonării la plată pentru obligațiile fiscale. Potrivit art. 3 și 7 din acest act normativ, eșalonarea se acordă pentru toate obligațiile fiscale înscrise în certificatul de atestare, care cuprinde obligațiile fiscale exigibile existente în sold la data eliberării acestuia. Din examinarea art. 3 și 7 din O.U.G. nr. 29/2011 rezultă în mod neechivoc că obiectul eșalonării îl constituie obligațiile fiscale incluse în certificatul de atestare fiscală, iar acest certificat trebuie să cuprindă obligațiile aflate în sold la data când a fost eliberat certificatul. Din decizia de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată se constată că motivul încetării valabilității îl constituie neachitarea unor obligații curente, respectiv dobânzi și penalități aferente T.V.A., până la 5 decembrie 2011, fără a se face vreo precizare concretă cu privire la nivelul sumelor și data scadenței.

În cuprinsul deciziei de soluționare a contestației administrative se face referire la suma de 212.389 lei stabilită prin decizia de calcul accesorii nr. 211 din 8 septembrie 2011 din care a rămas neachitată suma de 38.716 lei penalități. Din analiza stării de fapt se observă că decizia de eșalonare s-a emis la 7 septembrie 2011, iar apoi la 8 septembrie 2011 s-a emis Decizia nr. 211 din 28 septembrie 2011 pentru dobânzi și penalități aferente T.V.A. Or, acest debit ar fi trebuit inclus în certificatul de atestare fiscală pentru că art. 7 din O.U.G. nr. 229/2011 prevede că certificatul cuprinde toate obligațiile fiscale exigibile existente în sold. Ca urmare, eventuala neachitare a unor sume comunicate ulterior nu conduce la neîndeplinirea condițiilor de menținere a valabilității eșalonării.

Eșalonarea se pierde, potrivit art. 10 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 29/2011, în situația în care contribuabilul nu achita obligațiile stabilite prin decizie, cu termene de plată începând cu data comunicării deciziei de eșalonare de plată. Altfel spus, decizia de stabilire a obligației trebuie să fie ulterioară deciziei de acordare a eșalonării. În speță, din anexa la Decizia nr. 211/2011 (fila 25 verso), rezultă cu certitudine că obligațiile care au făcut obiectul acestei decizii erau stabilite prin decizii anterioare acordării eșalonării, respectiv în perioada august - decembrie 2010 și ca urmare, termenul de plată expirase deja la data acordării eșalonării. În raport de situația de fapt existentă nu este îndeplinită ipoteza normei legale cuprinse în art. 10 alin. (1) lit. b) din O.U.G.

nr. 29/2010, pentru că plata nu era scadentă începând cu data comunicării deciziei de eșalonare. Astfel fiind, în mod greșit s-a emis decizia de pierdere a valabilității eșalonării. În ceea ce privește penalitățile de întârziere, potrivit O.G. nr. 30/2011, pe perioada eșalonării la plată, penalitățile de întârziere aferente obligațiilor fiscale eșalonate se amână, iar potrivit art. 11 alin. (1) pentru obligațiile fiscale restante la 31 decembrie 2011, penalitățile de întârziere se anulează dacă obligațiile fiscale principale și dobânzile aferente acestora se sting prin plată până la 31 decembrie 2011. Din probele cauzei, interpretate corect de instanța de fond, rezultă că la 31 decembrie 2011 reclamanta achitase obligațiile principale și dobânzile, rămânând neachitate penalitățile care prin efectul art. 11 alin. (1) lit. a) din O.G.

nr. 30/2011, se anulează sau se reduc, în funcție de data achitării obligațiilor principale și a dobânzilor. Având în vedere considerentele prezentei decizii, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 539 din 17 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2015.