ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 117/2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin sentința nr.

138 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului O.R. în

contradictoriu cu pârâții A.D.S. - O.N.R.V.A. și N.S.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța investită cu soluționarea cauzei a reținut că

reclamantul este unic proprietar al suprafeței de 8.9745 ha teren extravilan și

a 5,99 ha teren extravilan în coproprietate, astfel că la data formulării

cererii pentru recunoașterea calității de rentier agricol, reclamantul avea mai

mult de 10 ha teren arabil în proprietate, situație în care nu se poate

recunoaște calitatea de rentier solicitată.

Instanța de fond a

reținut că dispozițiile art. 9 alin. (1), titlul XI din Legea nr. 247/2005 definesc

calitatea de rentier agricol, iar una dintre condițiile pentru acordarea

acestei calități este aceea de a deține în proprietate până la 10 ha de teren agricol, condiție care nu este îndeplinită de reclamant care deține în proprietate o

suprafață mai mare de teren.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamantul, criticând sentința pronunțată ca netemeinică și

nelegală.

Recurentul a arătat

faptul că sunt depuse la dosar acte din care rezultă că deține în proprietate

numai 7,46 ha teren agricol extravilan și 0,21424 ha teren intravilan, astfel

că îndeplinește condiția prevăzută de lege și are și vârsta de 76 de ani, iar

instanța de fond în mod greșit a interpretat probele aflate la dosar.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat în temeiul

dispozițiilor art. 299 coroborate cu art. 4 C. proc. civ., mai înainte de a

cerceta motivele invocate, a constatat că recursul nu a fost timbrat, deși

recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei datorate pentru

soluționarea recursului declarat.

În conformitate cu

prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare

de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 2 lei și cu 0,15 lei timbru

judiciar conform prevederilor O.G. nr. 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997.

Având în vedere

faptul că recurentul nu și-au îndeplinit obligația ce îi revenea, conform

prevederilor legale arătate, Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de

dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, art. 9 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995 și, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

recursul formulat de O.R.

împotriva sentinței nr. 138 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2010.