ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 117/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 117/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin sentința nr. 138 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului O.R. în contradictoriu cu pârâții A.D.S. - O.N.R.V.A. și N.S. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța investită cu soluționarea cauzei a reținut că reclamantul este unic proprietar al suprafeței de 8.9745 ha teren extravilan și a 5,99 ha teren extravilan în coproprietate, astfel că la data formulării cererii pentru recunoașterea calității de rentier agricol, reclamantul avea mai mult de 10 ha teren arabil în proprietate, situație în care nu se poate recunoaște calitatea de rentier solicitată.
Instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 9 alin. (1), titlul XI din Legea nr. 247/2005 definesc calitatea de rentier agricol, iar una dintre condițiile pentru acordarea acestei calități este aceea de a deține în proprietate până la 10 ha de teren agricol, condiție care nu este îndeplinită de reclamant care deține în proprietate o suprafață mai mare de teren. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală. Recurentul a arătat faptul că sunt depuse la dosar acte din care rezultă că deține în proprietate numai 7,46 ha teren agricol extravilan și 0,21424 ha teren intravilan, astfel că îndeplinește condiția prevăzută de lege și are și vârsta de 76 de ani, iar instanța de fond în mod greșit a interpretat probele aflate la dosar.
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat în temeiul dispozițiilor art. 299 coroborate cu art. 4 C. proc. civ., mai înainte de a cerceta motivele invocate, a constatat că recursul nu a fost timbrat, deși recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei datorate pentru soluționarea recursului declarat. În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 2 lei și cu 0,15 lei timbru judiciar conform prevederilor O.G. nr. 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997. Având în vedere faptul că recurentul nu și-au îndeplinit obligația ce îi revenea, conform prevederilor legale arătate, Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, art. 9 alin. (2) din O.G.
nr. 32/1995 și, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Anulează recursul formulat de O.R. împotriva sentinței nr. 138 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2010.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.