ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1790/2011

Prin Sentința nr. 402

din 26 martie 2010 Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins cererea formulată de reclamanta S.I.F.O. SA Craiova în contradictoriu

cu pârâtul V.G., administrator unic al SC R. SA, prin care s-a solicitat

obligarea pârâtei la finalizarea înregistrării majorării capitalului social,

hotărâtă în Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor din data de 12

decembrie 2007.

Considerentele

instanței de fond au constat în următoarele :

Temeiul acțiunii este

reprezentat de dispozițiile art. 73 lit. (d) și (e) din Legea nr. 31/1990,

potrivit cărora administratorii sunt solidari răspunzători față de societate,

pentru exacta îndeplinire a hotărârilor adunării generale.

În speța de față,

tribunalul a constatat că în speță, majorarea capitalului social a fost

efectuată doar prin subscrierea de noi acțiuni de către acționarii existenți,

situație în care se aplică regulile prevăzute de Legea nr. 31/1990. Astfel,

majorarea capitalului social a SC R. SA a fost hotărâtă la data de 20 octombrie

2006, ocazie cu care s-a acordat drept de preferință tuturor acționarilor,

exprimabil în 30 de zile de la publicare, cu respectarea dispozițiilor art. 220

- 221 din Legea nr. 31/1990. Singurul acționar care a adresat înăuntrul acestui

termen oferta de preluare a fost acționarul V.G., în timp ce reclamanta a

atacat hotărârea în instanță, fără a-și exprima preferința de a dobândi noi

acțiuni nici în termenul stabilit, nici ulterior.

Ulterior la data de

12 decembrie 2007 a avut loc Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor a

SC R. SA, care a hotărât preluarea celor 180.000 acțiuni noi de către

acționarul V.G., care a achitat valoarea lor, fără să se hotărască

tranzacționarea societății pe piața de capital. Și această hotărâre a fost

atacată de către reclamantă, acțiunea fiind respinsă.

În raport de aceste

considerente, tribunalul a apreciat că SC R. SA nu are obligația de a

înregistra majorarea capitalului social la C.N.V.M. și Depozitarul Central,

întrucât nu-i sunt aplicabile reglementările privind piața de capital conform

Legii nr. 297/2004 și Regulamentul nr. 1/2006 al  C.N.V.M..

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel reclamanta S.I.F.O. SA Craiova, prin care a arătat că SC

R. SA la data de 12 decembrie 2007, era deja o societate admisă la

tranzacționare, societatea fiind doar suspendată la acea dată, ca urmare a scăderii

capitalului social sub 25.000 euro și nu delistată, așa cum a reținut instanța

de fond. Societatea pentru a se retrage de la tranzacționare, trebuia să

îndeplinească condițiile prevăzute de art. 206 din Legea nr. 297/2004.

De asemenea,

reclamanta a mai susținut că la data de 20 octombrie 2006, când societatea a

adoptat hotărârea de majorare a capitalului social, societatea era

tranzacționată pe piața R., fiind suspendată la data de 27 octombrie 2006, iar

în ceea ce privește Hotărârea din data de 12 decembrie 2007, reclamanta a

contestat modul de repartizare a celor 180.000 acțiuni, emise de societate și

faptul că nu a fost prezentat în cadrul întrunirii A.G.E.A. un raport de

evaluare privind respectivele investiții, conform art. 240 alin. (3) din Legea nr.

297/2004. Pe de altă parte susține că în mod greșit s-a reținut că

înregistrarea majorării capitalului social, echivalează cu finalizarea

majorării.

Curtea, examinând

sentința atacată în raport de criticile invocate a reținut că hotărârea A.G.E.A

a SC R. SA din data de 20 octombrie 2006, prin care s-a hotărât majorarea

capitalului social și s-a acordat drept de preferință tuturor acționarilor, a

fost atacată cu acțiune în anulare, respinsă în mod irevocabil de către

Tribunalul Dâmbovița prin Sentința nr. 390 din 13 martie 2009. În aceste

condiții, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 297/2004, pârâtul

fiind singurul acționar care a formulat oferta de preluare a acționariatului,

neexistând nici o hotărâre prin care să se aprobe tranzacționarea societății

prin C.N.V.M. De asemenea, Curtea a apreciat cererea privind obligarea

pârâtului la finalizarea majorării capitalului social neîntemeiată, în raport

de faptul că prin Hotărârea din 12 decembrie 2007 nu a fost stipulată vreo

obligație expresă a acestuia pentru îndeplinirea unor obligații prevăzute de

Legea nr. 31/1990.

În consecință, Curtea

de Apel Ploiești, prin Decizia nr. 117 din 9 noiembrie 2010, a respins ca

nefondat apelul reclamantei.

Împotriva acestei

decizii, a declarat recurs, în cadrul termenului legal, reclamanta S.I.F.O. SA

Craiova, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9

C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului.

Prin criticile

dezvoltate, recurenta a arătat că prin acțiunea introductivă s-a solicitat

obligarea administratorului SC R. SA să finalizeze operațiunea de majorare a

capitalului social al societății, aprobată de A.G.E.A, adică să exercite

atribuția legală de înregistrare în Registrul Acționarilor acțiunile rezultate

ca urmare a operațiunii de majorare de capital și obligația acestuia de a

obține avizul operațiunii de majorare de la C.N.V.M., întrucât societatea este

tranzacționată pe piața de capital.

Susține că SC R. SA

se află sub incidența art. 177 din Legea nr. 31/1990, fiind o societate

tranzacționată pe piața de capital anterior majorării de capital, iar Registrul

Acționarilor este ținut de Depozitarul Central.

În mod greșit

instanța a reținut că are relevanță natura aporturilor sau persoanelor

subscriptoare.

În ceea ce privește

suspendarea societății de la tranzacționare, arată că aceasta a fost dispusă în

vederea majorării capitalului social și deși societatea a majorat capitalul

social, aceasta este suspendată de la tranzacționare deoarece administratorul unic

nu a exercitat obligația legală de înregistrare a operațiunii.

Mai arată că a fost

reținut incorect obiectul acțiunii, când în realitate se solicită obligarea

pârâtului la finalizarea înregistrării hotărârii A.G.E.A. în registrele

societății, obligație care incumbă administratorului în raport de dispozițiile art.

73 din Legea nr. 31/1990.

Înalta Curte,

analizând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, constată că

recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta.

Examinând hotărârile

judecătorești atacate prin prisma motivelor de recurs, se constată că în cauză

sunt incidente prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ.

Prin acțiunea

formulată de reclamanta S.I.F.O. SA Craiova, instanțele au fost investite cu o

acțiune prin care se solicită obligarea administratorului unic al SC R. SA la

finalizarea înregistrării Hotărârii din data de 12 decembrie 2007 în registrele

societății, obligație care îi incumbă în raport de dispozițiile art. 73 din

Legea nr. 31/1990, republicată.

Înalta Curte reține

că problema de drept dedusă judecății privește determinarea caracterului

societății pârâte de societate deschisă sau închisă, calificare care atrage

aplicarea fie a dispozițiilor Legii nr. 297/2004, fie a dispozițiilor Legii nr.

31/1990, în raport de care poate fi analizată problema de fond a finalizării

înregistrării majorării capitalului social, hotărâtă în A.G.E.A. din data de 12

decembrie 2007.

Înalta Curte,

analizând dispozițiile legale în materie, respectiv, dispozițiile Legii nr. 297/2004

și ale Regulamentului nr. 1/2006 al C.N.V.M., reține că retragerea de la

tranzacționare a unei societăți comerciale listată pe piața de capital, se

poate face, conform art. 87 alin. (4) lit. d) din Regulamentul nr. 1/2006 al

C.N.V.M. prin hotărârea A.G.E.A. pentru retragere de la tranzacționare.

Se constată, astfel,

că înscrisul nou depus la dosarul cauzei, în această fază procesuală, respectiv

Ordonanța nr. 122 din 28 martie 2011, emisă de C.N.V.M., prin care societatea

în calitate de emitent de valori mobiliare, admise la tranzacționare pe B.V.D.

secțiunea R., a fost sancționată cu avertisment, deoarece nu a transmis la

C.N.V.M. și la operatorul de piață rapoartele curente aferente convocării

desfășurării A.G.A privind aprobarea situațiilor financiare pe anii 2008 - 2009,

are caracter determinant în soluționarea cauzei, atestând faptul că societatea

SC R. SA, este o societate deschisă, deținută public, ale cărei acțiuni sunt

tranzacționate la B.V.B. fiind supusă dispozițiilor Legii nr. 247/2004,

inclusiv pentru operațiunile de majorare a capitalului social, care trebuie

efectuate în conformitate cu dispozițiile acestei legi și a Regulamentului nr. 1/2006

al C.N.V.M., în lipsa acesteia societatea neputând fi considerată delistată de

la bursă.

Înalta Curte reține

că recurenta - pârâtă nu putea să adopte această hotărâre A.G.E.A. de majorare

a capitalului social, la data de 12 decembrie 2007, decât în condițiile

adoptării anterioare acestei date a unei hotărâri A.G.E.A. de retragere de pe

piața de capital conform art. 89 alin. (4) lit. d) din Regulamentul nr. 1/2006 al

C.N.V.M..

Din acest punct de

vedere, instanța de apel nu a manifestat rol activ, în considerarea

dispozițiilor art. 129 alin. (3) și (4) C. proc. civ. care statuează fără

echivoc în sensul că judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate

mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în

cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul

pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Or, față de dispozițiile

enunțate, exprese și, în egală măsură neechivoce, este evident că instanța de

apel, era obligată să lămurească împrejurările de fapt cu privire admiterea

societății la tranzacționare, prin solicitarea de relații de la Consiliul

Național al Valorilor Mobiliare, în condițiile în care reclamanta a efectuat un

început de dovadă scrisă în acest sens.

Față de cele expuse,

constatând că în raport de acest act, apare ca fiind necercetat fondul cauzei,

cu consecința rejudecării cauzei, instanța de apel urmând a analiza temeinicia

cererii în raport de dispozițiile art. 73 și art. 177 din Legea nr. 31/1990,

republicată, raportat la dispozițiile speciale ale Legii nr. 297/2004.

În raport de aceste

considerente, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ. urmează a

admite recursul declarat de reclamantă, a casa hotărârea atacată și a trimite

cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta S.I.F.O. SA Craiova împotriva Deciziei nr. 117 din 9

noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială contencios

administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2011.