ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 597/2011

Asupra cererii de revizuire de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar

a constatat următoarele:

Prin decizia nr. 117 din 15 ianuarie

2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost anulat recursul formulat de

O.R. împotriva sentinței nr. 138 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de control judiciar a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție

sesizată cu soluționarea recursului formulat împotriva sentinței nr. 138 din 29

iunie 2009 a Curții de Apel Suceava a constatat că recursul nu a fost timbrat,

deși recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei datorate pentru

soluționarea recursului declarat, astfel încât a aplicat sancțiunea prevăzută

de art. 20 din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat cerere de revizuire O.R., criticând soluția instanței de recurs ca

netemeinică și nelegală.

A arătat că la data de 4 ianuarie 2010 a expediat la dosarul de recurs, prin serviciul poștă, taxa de timbru datorată și, cu toate

acestea, recursul său a fost anulat ca netimbrat.

Înalta Curte sesizată cu cererea de

față și procedând la verificarea acesteia a constatat că este inadmisibilă,

pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art.

125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată

sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile

interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile

legii.

Codul de procedură civilă reglementează

în Titlul V- Capitolul II, revizuirea hotărârilor (art. 322-328), cale

extraordinară de atac, iar în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 322

C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel

sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere conform cazurilor prevăzute expres la

pct. 1-9 din textul normativ invocat.

Din textul menționat rezultă că,

pentru hotărârile pronunțate de instanța de recurs, legiuitorul a impus o

condiție generală de admisibilitate a unei cereri de revizuire și anume aceea

că asemenea hotărâri pot forma obiectul unei cereri de revizuire numai dacă

prin recurs se evocă fondul cauzei, în sensul art. 297 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, potrivit acestui text legal,

coroborat cu dispozițiile art. 316 C. proc. civ., o instanță de recurs evocă

fondul cauzei când ea reapreciază probele administrate în cauză de instanța de

fond, precum și temeiurile de drept existente, schimbând situația de fapt

stabilită de instanța a cărei hotărâre a fost casată ori modificată, pronunțând

o soluție proprie și diferită de cea dată anterior în cauză.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte a constatat că, în cauza dedusă judecății, instanța de

control judiciar a anulat recursul reclamantului ca netimbrat.

Așa fiind, Înalta Curte constată că

cererea de față nu întrunește cerințele minime de admisibilitate prevăzute de

lege, întrucât procedând la verificarea deciziei atacate în raport cu motivele

de revizuire formulate, a rezultat că cererea de revizuire nu se încadrează în

limitele stabilite de dispozițiile legale.

Văzând și dispozițiile art. 326 alin.

(3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la

admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte va

respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de revizuire formulată de O.R.

împotriva deciziei nr. 117 din 15 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 februarie 2011.