ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6139/2011

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 271 din 2 decembrie 2010 a

Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantei SC H.P. SRL în contradictoriu cu

pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit prin care solicită

anularea deciziei nr. 4100 din 5 martie 2010.

Reclamanta a declarat

recurs împotriva acestei sentințe iar prin decizia nr. 4120 din 15 septembrie 2011

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,

a fost anulat recursul ca netimbrat.

În motivarea deciziei

s-a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1)

din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 din O.G.

nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările

și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară

de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit

art. 302

1

alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării nu

a fost atașată cererii de recurs, conform pozițiilor legale sus menționate, iar

recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior, deși a fost

citată cu mențiunea timbrării, devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul a

fost anulat netimbrat.

Împotriva acestei decizii

s-a formulat contestație în anulare de către contestatoarea SC H.P. SRL întemeiată

pe dispozițiile art. 317 alin. (2) teza finală din C. proc. civ.

În motivarea contestației

în anulare s-a arătat că în cauză sunt întrunite elementele prevăzute de art. 317

alin. (2) teza finală din C. proc. civ. deoarece instanța a anulat recursul fără

ca el să fi fost judecat în fond, apreciind că acesta nu a fost legal timbrat.

Însă, contestatoarea a

achitat suma de 20 RON la Primăria Suceava cu chitanța din 13 septembrie 2011 și

a transmis chitanța prin fax la 14 septembrie 2011 la nr. de fax al secției de contencios

administrativ și fiscal și a atașat și confirmarea de transmitere a faxului.

Pentru că reprezentantul

contestatoarei, avocat C.I., din motive de sănătate, nu a putut să reprezinte reclamanta-recurentă

a fost transmisă și o cerere de amânare însoțită de certificatul de concediu medical

și împuternicirile avocațiale.

S-a solicitat admiterea

contestației în anulare, casarea deciziei nr. 4120 din 15 septembrie 2011 și stabilirea

unui termen pentru rejudecarea recursului.

S-a depus la dosar chitanța

de plată a taxei de timbru și a timbrului judiciar, cererea de amânare formulată

în dosarul de recurs, factura detaliată din care rezultă transmiterea înscrisurilor

către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal.

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite contestația

în anulare pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare

este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere însăși instanței

ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege,

să-și desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Art. 318 alin. (1) din

C. proc. civ. reglementează contestația în anulare specială, iar potrivit acestui

text, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea

dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul

sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele

de modificare sau casare.

În speță, contestația

în anulare este întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I din C. proc.

civ., respectiv că dezlegarea dată de instanța de fond este rezultatul unei greșeli

materiale.

Noțiunea de „greșeală

materială”, în sensul art. 318 alin. (1) teza I din C. proc. civ., se referă la

aspecte formale ale judecății, constând în confundarea unor date sau elemente materiale

evidente, pentru verificarea acestora nefiind necesară reexaminarea fondului sau

reaprecierea probelor.

În doctrină și jurisprudență

s-a acceptat că în sfera „greșelii materiale” intră și situația în care recursul

este anulat ca netimbrat, dacă taxa judiciară de timbru fusese achitată anterior.

Caracterul de eroare materială

este dat de împrejurarea că la baza judecății emise de instanța de recurs asupra

excepției de netimbrare stă o eronată reprezentare a situației de fapt, instanța

apreciind în mod eronat că taxa de timbru nu a fost achitată anterior pronunțării.

Existența dovezii achitării taxei de timbru, considerată lipsă de către instanță,

dă acest caracter de eroare materială pentru că nu se pune problema unei modificări

asupra modului în care s-au apreciat probele.

În speță, suntem în prezența

unei erori materiale deoarece contestatoarea a făcut dovada că la data de 13

septembrie 2011 a achitat taxa judiciară de timbru, iar chitanța a fost trimisă

la 14 septembrie 2011, însoțită de o cerere de amânare formulată de avocat pentru

motive de sănătate, prin fax la Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de

contencios administrativ și fiscal.

Prin urmare, la data anulării

recursului ca netimbrat, taxa judiciară de timbru era plătită, ceea ce nu poate

echivala decât cu o eroare materială.

De aceea, în baza

art. 320 din C. proc. civ. va fi admisă contestația în anulare, va fi desființată

decizia atacată și se va dispune acordarea unui nou termen de judecată pentru soluționarea

recursului la 17 februarie 2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în

anulare formulată de SC H.P. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 4120 din 15 septembrie

2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal.

Desființează decizia atacată și dispune acordarea

termenului de judecată la data de 17 februarie 2012, pentru soluționarea recursului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie

2011.