ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6139/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 271 din 2 decembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantei SC H.P. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit prin care solicită anularea deciziei nr. 4100 din 5 martie 2010. Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei sentințe iar prin decizia nr. 4120 din 15 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost anulat recursul ca netimbrat. În motivarea deciziei s-a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 din O.G.

nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302 1 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs. Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform pozițiilor legale sus menționate, iar recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior, deși a fost citată cu mențiunea timbrării, devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul a fost anulat netimbrat. Împotriva acestei decizii s-a formulat contestație în anulare de către contestatoarea SC H.P.

SRL întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. În motivarea contestației în anulare s-a arătat că în cauză sunt întrunite elementele prevăzute de art. 317 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. deoarece instanța a anulat recursul fără ca el să fi fost judecat în fond, apreciind că acesta nu a fost legal timbrat. Însă, contestatoarea a achitat suma de 20 RON la Primăria Suceava cu chitanța din 13 septembrie 2011 și a transmis chitanța prin fax la 14 septembrie 2011 la nr. de fax al secției de contencios administrativ și fiscal și a atașat și confirmarea de transmitere a faxului. Pentru că reprezentantul contestatoarei, avocat C.I., din motive de sănătate, nu a putut să reprezinte reclamanta-recurentă a fost transmisă și o cerere de amânare însoțită de certificatul de concediu medical și împuternicirile avocațiale.

S-a solicitat admiterea contestației în anulare, casarea deciziei nr. 4120 din 15 septembrie 2011 și stabilirea unui termen pentru rejudecarea recursului. S-a depus la dosar chitanța de plată a taxei de timbru și a timbrului judiciar, cererea de amânare formulată în dosarul de recurs, factura detaliată din care rezultă transmiterea înscrisurilor către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite contestația în anulare pentru următoarele considerente: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere însăși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să-și desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Art. 318 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează contestația în anulare specială, iar potrivit acestui text, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare. În speță, contestația în anulare este întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I din C. proc. civ., respectiv că dezlegarea dată de instanța de fond este rezultatul unei greșeli materiale. Noțiunea de „greșeală materială”, în sensul art. 318 alin. (1) teza I din C. proc. civ., se referă la aspecte formale ale judecății, constând în confundarea unor date sau elemente materiale evidente, pentru verificarea acestora nefiind necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În doctrină și jurisprudență s-a acceptat că în sfera „greșelii materiale” intră și situația în care recursul este anulat ca netimbrat, dacă taxa judiciară de timbru fusese achitată anterior. Caracterul de eroare materială este dat de împrejurarea că la baza judecății emise de instanța de recurs asupra excepției de netimbrare stă o eronată reprezentare a situației de fapt, instanța apreciind în mod eronat că taxa de timbru nu a fost achitată anterior pronunțării. Existența dovezii achitării taxei de timbru, considerată lipsă de către instanță, dă acest caracter de eroare materială pentru că nu se pune problema unei modificări asupra modului în care s-au apreciat probele.

În speță, suntem în prezența unei erori materiale deoarece contestatoarea a făcut dovada că la data de 13 septembrie 2011 a achitat taxa judiciară de timbru, iar chitanța a fost trimisă la 14 septembrie 2011, însoțită de o cerere de amânare formulată de avocat pentru motive de sănătate, prin fax la Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal. Prin urmare, la data anulării recursului ca netimbrat, taxa judiciară de timbru era plătită, ceea ce nu poate echivala decât cu o eroare materială. De aceea, în baza art. 320 din C. proc. civ. va fi admisă contestația în anulare, va fi desființată decizia atacată și se va dispune acordarea unui nou termen de judecată pentru soluționarea recursului la 17 februarie 2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația în anulare formulată de SC H.P. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 4120 din 15 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Desființează decizia atacată și dispune acordarea termenului de judecată la data de 17 februarie 2012, pentru soluționarea recursului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2011.