ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4214/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin încheierea de ședință de la data de 12 februarie 2010 a Curții de Apel Galați a fost respinsă ca nefondată cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilită în dosarul nr. 120/44/2010. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța investită cu soluționarea cererii de reexaminare a taxei judiciare a reținut că petentul L.G. a considerat că nu datorează taxă judiciară, constând în taxă de timbru și timbru judiciar, întrucât acțiunea ce face obiectul dosarului nr. 120/44/2010 al Curții de Apel Galați este scutită de plata taxelor judiciare, în conformitate cu prevederile art. 15 lit. m) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Instanța de reexaminare a taxei judiciare a constatat că, în dosarul nr. 120/44/2010 al Curții de Apel Galați, a fost stabilită în sarcina contestatorului L.G. obligația satisfacerii taxei de timbru de 39 de lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,30 lei, având în vedere obiectul cauzei deduse judecății, respectiv pretenții, acțiune formulată în contradictoriu cu Ministerul Justiției. Instanța a reținut că în cauza dedusă judecății sunt incidente dispozițiile art. 3 lit. m) pct. 3 din Legea nr. 146/1997, care prevăd faptul că cererile prin care se solicită repararea pagubei suferite se timbrează cu 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 39 de lei, iar prevederile art. 1 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995 prevăd plata taxei de timbru. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs L.G., criticând hotărârea pronunțată ca netemeinică și nelegală. Recurentul a arătat că instanța nu a motivat respingerea cererii de reexaminare și a folosit expresii jignitoare la adresa președintelui completului de judecată, care a soluționat cererea în discuție. De asemenea, a arătat că sentința atacată este lovită de nulitate în temeiul art. 105 și art. l06 C. proc. civ. Înalta Curte sesizată cu cererea de față și procedând la verificarea acesteia a constatat faptul că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

În conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă, în prezent sunt instituționalizate mai multe căi de atac a hotărârilor judecătorești, și anume, apelul, recursul, contestația în anulare, revizuirea și recursul în interesul legii. Codul de procedură civilă reglementează în Titlul V - Capitolul I, recursul (art. 299-316), cale extraordinară de atac, iar în art.299 se precizează ce hotărâri sunt supuse recursului. Conform dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Înalta Curte, văzând actele și lucrările dosarului, a constatat că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată într-o cerere de reexaminare, irevocabilă, conform dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Așa fiind, Înalta Curte constată că cererea de față nu întrunește cerințele minime de admisibilitate prevăzute de lege, întrucât procedând la verificarea hotărârii a rezultat că cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de dispozițiile legale. Înalta Curte, văzând actele și lucrările dosarului, a constatat că hotărârea atacată cu recurs este irevocabilă, conform dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., iar recursul este inadmisibil întrucât a fost formulat împotriva unei hotărâri care nu mai poate fi atacată cu recurs. Înalta Curte a constatat că recurentul a nesocotit dispozițiile art. 723 alin. (1) C. proc. civ., dispoziții care prevăd expres faptul că drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Astfel, cererea de recurs formulată de L.G. împotriva unei încheieri, prin care a fost soluționată cererea de reexaminare a taxei judiciare, este expresia exercitării abuzive a drepturilor procedurale, întrucât această cale de atac nu este prevăzută de lege împotriva încheierii de reexaminare. Exercitarea cu bună-credință a drepturilor procesuale este expresia receptării exigențelor din normele procesual civile, întrucât buna-credință nu este doar un simplu reper de interpretare, ci un principiu constituțional, care structurează domeniul raporturilor juridice, inclusiv substanța acestora, constând în drepturile și obligațiile participanților la procesul civil. Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți, dispun prevederile art. 57 din Constituția României.

Înalta Curte a constatat că recurentul a adresat cuvinte injurioase la adresa completului de judecată care a soluționat cererea, fiind depășită limita bunei-credințe, având în vedere că manifestarea de exercitare a drepturilor subiective a fost făcută dincolo de limitele interne ale drepturilor protejate. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 108 1 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., Înalta Curte va aplica recurentului o amendă judiciară în cuantum de 500 lei, iar în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca inadmisibil. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul formulat de L.G. împotriva încheierii de ședință de la data de 12 februarie 2010 a Curții de Apel Galați-secția contencios administrativ și fiscal ca inadmisibil. Aplică recurentului o amendă judiciară în cuantum de 500 lei în temeiul art. 108 1 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare pentru amenda judiciară. Irevocabilă în privința recursului. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2010.