ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4214/2010

Asupra

recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin

încheierea de ședință de la data de 12 februarie 2010 a Curții de

Apel Galați

a fost respinsă ca nefondată cererea de reexaminare a taxei judiciare

de

timbru stabilită în dosarul nr. 120/44/2010.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța investită cu soluționarea cererii de

reexaminare a taxei judiciare a reținut că petentul L.G. a considerat că nu

datorează taxă judiciară, constând în taxă de timbru și timbru judiciar,

întrucât acțiunea ce face obiectul dosarului nr. 120/44/2010 al Curții de Apel

Galați este scutită de plata taxelor judiciare, în conformitate cu prevederile

art. 15 lit. m) din Legea nr. 146/1997 privind

taxele judiciare de timbru.

Instanța de

reexaminare a taxei judiciare a constatat că, în dosarul

nr. 120/44/2010 al Curții de Apel Galați, a fost

stabilită în sarcina contestatorului

L.G. obligația satisfacerii taxei

de timbru de 39 de lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,30 lei, având în

vedere obiectul cauzei deduse judecății, respectiv pretenții, acțiune formulată

în contradictoriu cu Ministerul Justiției.

Instanța a

reținut că în cauza dedusă judecății sunt incidente dispozițiile art. 3 lit. m)

pct. 3 din Legea nr. 146/1997, care prevăd faptul că cererile prin care se

solicită repararea pagubei suferite se timbrează cu 10% din valoarea pretinsă, dar

nu mai mult de 39 de lei, iar prevederile art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995

prevăd plata taxei de timbru.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs L.G., criticând hotărârea pronunțată ca

netemeinică și nelegală.

Recurentul a

arătat că instanța nu a motivat respingerea cererii de

reexaminare și a folosit expresii jignitoare la adresa președintelui

completului de

judecată, care a soluționat cererea în discuție.

De asemenea, a

arătat că sentința atacată este lovită de nulitate în temeiul art. 105 și art. l06

C. proc. civ.

Înalta Curte

sesizată cu cererea de față și procedând la verificarea acesteia a constatat

faptul că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi arătate în

continuare.

În conformitate

cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și

procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de

atac, în condițiile legii.

În

conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă, în prezent sunt

instituționalizate mai multe căi de atac a hotărârilor judecătorești, și anume,

apelul, recursul, contestația în anulare, revizuirea și recursul în interesul

legii.

Codul de

procedură civilă reglementează în Titlul

V -

Capitolul

I,

recursul (art. 299-316), cale extraordinară de atac, iar

în art.299 se precizează ce hotărâri sunt supuse recursului.

Conform

dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date fără drept de

apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile

altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului.

Înalta Curte,

văzând actele și lucrările dosarului, a constatat că hotărârea atacată cu

recurs a fost pronunțată într-o cerere de reexaminare, irevocabilă, conform dispozițiilor

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Așa fiind, Înalta

Curte constată că cererea de față nu întrunește cerințele minime de

admisibilitate prevăzute de lege, întrucât procedând la verificarea hotărârii a

rezultat că cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de

dispozițiile legale.

Înalta Curte,

văzând actele și lucrările dosarului, a constatat că hotărârea atacată cu

recurs este irevocabilă, conform dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 5 C.

proc. civ., iar recursul este inadmisibil întrucât a fost formulat împotriva

unei hotărâri care nu mai poate fi atacată cu recurs.

Înalta Curte a constatat că recurentul a

nesocotit dispozițiile art. 723 alin. (1)

C. proc. civ., dispoziții care

prevăd expres faptul că drepturile procedurale trebuie exercitate cu

bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de

lege.

Astfel,

cererea de recurs formulată de L.G. împotriva unei încheieri, prin care a fost

soluționată cererea de reexaminare a taxei judiciare, este expresia exercitării

abuzive a drepturilor procedurale, întrucât această cale de atac nu este

prevăzută de lege împotriva încheierii de reexaminare.

Exercitarea cu

bună-credință a drepturilor procesuale este expresia receptării exigențelor din

normele procesual civile, întrucât buna-credință nu este doar un simplu reper

de interpretare, ci un principiu constituțional, care structurează domeniul

raporturilor juridice, inclusiv substanța acestora, constând în drepturile și

obligațiile participanților la procesul civil.

Cetățenii

români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și

libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și

libertățile celorlalți, dispun prevederile art. 57 din Constituția României.

Înalta Curte a

constatat că recurentul a adresat cuvinte injurioase la adresa completului de

judecată care a soluționat cererea, fiind depășită limita bunei-credințe, având

în vedere că manifestarea de exercitare a drepturilor subiective a fost făcută

dincolo de limitele interne ale drepturilor protejate.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc.

civ., Înalta Curte va aplica recurentului o amendă judiciară în cuantum de 500

lei, iar în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

formulat ca inadmisibil.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul formulat de L.G. împotriva încheierii de ședință de la data de 12

februarie 2010 a Curții de Apel Galați-secția contencios administrativ și

fiscal ca inadmisibil.

Aplică

recurentului o amendă judiciară în cuantum de 500 lei în temeiul art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Cu drept de

reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare pentru amenda judiciară.

Irevocabilă în

privința recursului.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 8 octombrie 2010.