ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.10.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4445/2010

HOTĂRÂRE
20.10.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4445/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 februarie 2010. Curtea

de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca

nefondată, cererea formulată de L.G. privind reexaminarea taxei judiciare de

timbru și a timbrului judiciar stabilite în Dosarul nr. 82/44/2010 al aceleiași

instanțe, reținând următoarele:

Prin cererea

înregistrată sub nr. 197/44/2010 pe rolul Curții de Apel Galați, secția

contencios administrativ și fiscal, petentul L.G. a solicitat reexaminarea

taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar stabilite în Dosarul nr.

82/44/2010.

Petentul și-a

întemeiat cererea pe dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997,

susținând că nu datorează taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar,

întrucât acțiunea este scutită, conform art. 15 lit. m) din aceeași lege.

Curtea de apel a

reținut că dispozițiile art. 1 și 20 din Legea nr. 146/1997 stabilesc obligația

ce incumbă părții sub aspectul taxelor judiciare de timbru, datorate în mod

diferențiat, după obiectul acțiunilor și cererilor introduse la instanțele

judecătorești, cu excepțiile prevăzute de lege.

În

speță, în Dosarul nr.

82/44/2010 al Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, instanța de judecată a stabilit în sarcina contestatorului

L.G. obligația satisfacerii taxei judiciare de timbru de 39 RON și a timbrului

judiciar în valoare de 3 RON. întrucât obiectul cauzei deduse judecății îl

reprezintă acțiunea în pretenții formulată de reclamant în contradictoriu cu

Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, iar potrivit art. 3 lit. m)

pct. 3 din Legea

nr. 146/1997, cererile prin care se solicită repararea pagubei suferite se

timbrează cu 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 39 RON. Totodată,

instanța a reținut că cererea petentului a fost întemeiată pe prevederile Legii

nr. 554/2004.

Împotriva încheierii

din 12 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul L.G., criticând-o sub

aspectul soluției de respingere a cererii de reexaminare a taxei judiciare de

timbru și reiterând susținerile formulate în fața instanței de fond referitoare

la scutirea de plata taxelor judiciare de timbru.

Înalta Curte, înainte

de a proceda la analiza în fond a susținerilor din recurs, constată că recursul

declarat în cauză este inadmisibil, în raport cu dispozițiile art. 299 C. proc.

civ. coroborat cu art. 18 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele

judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.

Conform art. 18 alin.

(1)-(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu

modificările și completările ulterioare:

Art. 18. - (1)

Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanța

de judecată sau, după caz, de Ministerul Justiției.

(2) Împotriva modului

de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare,

la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa

sau de la data comunicării sumei datorate.

(3) Cererea se

soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților,

prin încheiere irevocabilă.”

Potrivit art. 299 C.

proc. civ., „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și,

în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională sunt supuse recursului

1

”.

În raport cu

dispozițiile citate, în cauză fiind atacată o încheiere irevocabilă prin care a

fost soluționată cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, recursul

declarat de L.G. este inadmisibil.

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la

art. 299 cu referire la art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, Înalta Curte

va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de L.G.

Respinge recursul

declarat de L.G. împotriva încheierii din 12 februarie 2010 a Curții de Apel

Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 octombrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-10-08
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4214/2010
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin încheierea de ședință de la data de 12 februarie 2010 a Curții de Apel Galați a fost respinsă ca nefondată cererea de reexaminare a taxei judiciar
ÎCCJ 2010-10-08
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4216/2010
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin încheierea de ședință de la data de 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de reexaminare a taxei judicia
ÎCCJ 2010-10-05
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4075/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 15 ianuarie 2010 pe rolul Curții de Apel Galați, petentul L.G. a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 18 alin. (2)
ÎCCJ 2014-02-27
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 995/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința nr. 320 din 28 iunie 2012, Curtea de Apel Galați a anulat acțiunea formulată de reclamantul L.G. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Just
ÎCCJ 2015-06-16
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2500/2015
193/2000 în forma în vigoare la acel moment, când competența în primă instanță aparține judecătoriei. În ceea ce privește criticile recurentei A. privind constatarea inexistenței conflictului de competență, instanța a apreciat că sunt nefon
Sursă