ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2500/2015

Decizia nr. 2500/2015

Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 ianuarie 2015, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare a Deciziei nr. 187 din 17 ianuarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, invocând ca temei juridic dispozițiile art. 317 - 321 C. proc. civ.

Hotărârea instanței de recurs

Prin Decizia nr. 187 din 17 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, au fost respinse recursurile declarate de reclamanții A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 12/CA/2013 din 21 februarie 2013 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că principalul capăt de cerere ce urmează a fi analizat de instanța de recurs, cel referitor la constatarea clauzelor abuzive din contractele de credit, este un capăt de cerere ce poate fi de competența instanței civile și nu a celei de contencios administrativ și nu s-ar putea considera competentă instanța de contencios administrativ datorită unei norme de trimitere, cum este cea reglementată la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 193/2000.

A reținut, de asemenea, că referirile din motivele de recurs invocate de recurentul B. în ceea ce privește O.U.G. nr. 4/2013 și Legii nr. 76/2012 nu au legătură cu soluționarea prezentului litigiu deoarece sesizarea Judecătoriei Galați s-a făcut anterior modificărilor aduse Legii nr. 193/2000, astfel că se aplică Legea nr. 193/2000 în forma în vigoare la acel moment, când competența în primă instanță aparține judecătoriei.

În ceea ce privește criticile recurentei A. privind constatarea inexistenței conflictului de competență, instanța a apreciat că sunt nefondate.

Astfel, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a fost sesizată de secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Galați pentru că dosarul a fost înaintat acestei secții de către secția civilă a Tribunalului Galați.

Potrivit art. 30 din Legea nr. 554/2004, până la constituirea tribunalelor administrativ-fiscale, litigiile se soluționează de secțiile de contencios administrativ ale tribunalelor.

Prin urmare, secțiile de contencios administrativ ale tribunalelor nu sunt simple componente funcționale din structura tribunalelor, ci potrivit art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 554/2004, sunt instanța de contencios administrativ cu competență materială expres consacrată prin lege organică, respectiv prin art. 10 din același act normativ.

Decizia Înaltei Curți

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea contestației formulate a constatat că prezenta cerere nu a fost timbrată, deși contestatoarea a fost citată cu mențiunea achitării taxei datorate, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la dosar.

Înalta Curte reține că în conformitate cu prevederile art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, contestația în anulare trebuie timbrată cu suma de 10 RON și cu 0,30 RON timbru judiciar, conform prevederilor O.G. nr. 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997.

Având în vedere faptul că în cauza de față contestatoarea nu și-a îndeplinit obligația ce îi revenea, conform prevederilor legale arătate, Curtea va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 și, în consecință, va anula contestația ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 187 din 17 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 iunie 2015.

Procesat de GGC - N