ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 187/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Sesizarea instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați sub nr. 5047/233/2011, Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Galați a chemat în judecată pârâta Banca C.R. solicitând să se analizeze și să se constate că în conținutul contractelor de credit utilizate de bancă au fost introduse clauze abuzive, acestea fiind descrise în procesul-verbal de constatare din 1 martie 2011, să fie obligată banca la modificarea sau excluderea lor din contract și aplicarea sancțiunilor prevăzute de art. 16 din Legea nr. 193/2000. În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 12, art. 13 și art. 16 din Legea nr. 193/2000.

În aceeași cauză au formulat cereri de intervenție în interes propriu intervenienții D.E. și D.A. Prin sentința nr. 9488 din 10 octombrie 2012 a Judecătoriei Galați a fost respinsă excepția prescripției dreptului de aplicare a sancțiunii contravenționale a amenzii ca neîntemeiată, a fost admisă în parte sesizarea Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Galați, au fost admise în parte cererile de intervenție în interes propriu, a fost menținut procesul-verbal de constatare din 1 martie 2010, s-a constatat că art. 5 și art. 2.10 din condițiile generale de creditare constituie o clauză abuzivă și că art. 8 lit. a) și lit. f) din contractul de credit bancar reprezintă o clauză abuzivă, a fost aplicată contravenientei Banca C.R.

o amendă contravențională de 600 RON și s-a dispus obligarea acesteia, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 50 RON/zi de întârziere, să modifice clauzele constatate ca fiind abuzive și au fost respinse restul pretențiilor. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Băncii C.R. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul a fost înregistrat la secția a II-a civilă a Tribunalului Galați, iar prin încheierea din 9 ianuarie 2013 s-a dispus transpunerea cauzei pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Galați cu motivarea că litigiul nu este unul comercial ci de competența instanței de contencios administrativ și fiscal, fiind consecința sesizării instanței de către A.N.P.C.

urmare a procedurii prevăzute de art. 11-13 din Legea nr. 193/2000. După înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 8 februarie 2013 s-a admis excepția de necompetență funcțională a secției de contencios administrativ și fiscal, a fost transpusă cauza la secția a II-a civilă a Tribunalului Galați și trimisă la Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal pentru stabilirea secției Tribunalului Galați competentă funcțional.

În motivarea soluției, secția de contencios administrativ, a reținut că obiectul principal al acțiunii îl reprezintă verificarea existenței și constatarea clauzelor abuzive ceea ce presupune competența secției a II-a civilă, iar o eventuală aplicare a sancțiunii reprezintă un capăt de cerere accesoriu, subsecvent care nu e apt să atragă competența contenciosului administrativ, ci revine spre judecare instanței competente să soluționeze capătul de cerere principal, în baza prorogării legale. 2. Soluția instanței de fond Cauza a fost înregistrată sub nr. 5047/233/2011*/a1 la Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ, iar prin sentința nr. 12/CC/2013 din 21 februarie 2013 a fost stabilită competența de soluționare în favoarea Tribunalului Galați, secția a II-a civilă, reținând că art. 16 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 trebuie interpretat în sensul că această completare vizează sancțiunile și procesul-verbal, dar O.G.

nr. 2/2001 nu este aplicabilă. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intervenienții în interes propriu D.A. și D.E. În recursul declarat de intervenientul în interes propriu D.A., s-a arătat că litigiul din cererea principală se circumscrie contenciosului administrativ având în vedere că acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, actele emise de Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Galați reprezintă acte administrative, iar art. 13 din lege reglementează, pe lângă răspunderea civilă delictuală și pe cea contravențională, din moment ce fapta ilicită este sancționată cu o amendă contravențională. S-a solicitat admiterea recursului și stabilirea competenței funcționale în favoarea Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

În recursul declarat de intervenienta în interes propriu D.E., s-a solicitat să se constate ca instanța de fond competentă să judece în primă instanță cauza a fost chiar instanța care a judecat în fond cauza, Judecătoria Galați, secția civilă și inadmisibilitatea conflictului negativ de competență între secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Galați. Au fost invocate, în motivele de recurs, dispozițiile din vechiul C. proc. civ., dar și dispozițiile din noul C. proc. civ. și dispozițiile Legii nr. 193/2000, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2012 și O.U.G. nr. 4/2013. Soluția instanței de recurs Judecătoria Galați a fost învestită cu sesizarea Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Galați pentru a se analiza conținutul clauzelor din contractul de credit încheiat de Banca C.R., clauze descrise într-un proces-verbal de control și aplicare sancțiunilor prevăzute de art. 16 din Legea nr. 193/2000.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, în forma în vigoare la data sesizării Judecătoriei Galați, „Controlul respectării dispozițiilor prezentei legi se face de reprezentanții împuterniciți ai A.N.P.C., precum și de specialiști autorizați ai altor organe ale administrației publice, potrivit competențelor”, iar art. 11 prevede că „organele de control abilitate încheie procese-verbale prin care se consemnează faptele constatate cu ocazia verificărilor făcute, precum și articolele din lege încălcate de comerciant”, iar în art. 12 s-a prevăzut că „procesul-verbal se transmite, după caz, la judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârșit fapta sau în a cărei rază teritorială contravenientul își are domiciliul sau sediul”.

Art. 13 alin. (1) din același act normativ prevede că „instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, aplică sancțiunea contravențională conform art. 16 și dispune, sub sancțiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale în măsura în care contractul rămâne în ființă sau desființarea acelui contract cu daune-interese, după caz”, iar în alin. (2) „în caz contrar, instanța va anula procesul-verbal întocmit”. În raport cu aceste prevederi, nu se contestă competența de soluționare a cauzei în primă instanță a Judecătoriei Galați.

Curtea de Apel Galați a avut de soluționat litigiul dintre secția civilă și secția de contencios administrativ a Tribunalului Galați și s-a stabilit de către această instanță că Tribunalul Galați, secția civilă, va fi competentă să soluționeze recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Galați pentru că nu suntem în prezența unui litigiu de contencios administrativ, iar criticile din recurs sunt nefondate. Litigiile de contencios administrativ sunt cele soluționate de instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, fie din nesoluționarea în termenul legal or din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.

Din analiza prevederilor Legii nr. 193/2000 nu rezultă că aceasta ar fi instituit competența instanței de contencios administrativ în soluționarea litigiilor ivite în legătură cu aplicarea acestei legi, iar trimiterea din art. 16 alin. (2) din această lege: „Prevederile prezentei legi se completează cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu excepția art. 27-art. 29” nu poate conduce la concluzia că instanța de contencios administrativ ar soluționa recursul declarat de părți împotriva sentinței pronunțate de judecătorie, ci se referă la completarea dispozițiilor Legii nr. 193/2000, cu dispozițiile legii speciale în materia contravențiilor, având în vedere că instanța aplică sancțiuni contravenționale fiind aplicabile astfel dispozițiile din O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu excepția dispozițiilor art. 27-art. 29. De altfel, capătul principal de cerere ce urmează a fi analizat de instanța de recurs, cel referitor la constatarea clauzelor abuzive din contractele de credit, este un capăt de cerere ce poate fi de competența instanței civile și nu a celei de contencios administrativ și nu s-ar putea considera competentă instanța de contencios administrativ datorită unei norme de trimitere, cum este cea reglementată la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 193/2000. Oricum, chiar dacă s-ar considera că prin art. 16 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 se instituie competența instanței de contencios administrativ la soluționarea recursului, capătul de cerere privind aplicarea sancțiunii contravenționale este un capăt accesoriu față de cel principal privind constatarea existenței clauzelor abuzive din contractele de credit, iar potrivit art. 17 C. proc.

civ., cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală, astfel că secția civilă a tribunalului trebuia să soluționeze recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de judecătorie, potrivit Legii nr. 193/2000. Referirile din motivele de recurs invocate de recurentul D.A. în ceea ce privește O.U.G. nr. 4/2013 și Legii nr. 76/2012 nu au legătură cu soluționarea prezentului litigiu deoarece sesizarea Judecătoriei Galați s-a făcut anterior modificărilor aduse Legii nr. 193/2000, astfel că se aplică Legea nr. 193/2000 în forma în vigoare la acel moment, când competența în primă instanță aparține judecătoriei. În ceea ce privește criticile recurentei D.E.

privind constatarea inexistenței conflictului de competență, acestea sunt nefondate. Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal sesizată de secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Galați pentru că dosarul a fost înaintat acestei secții de către secția civilă a Tribunalului Galați. Potrivit art. 30 din Legea nr. 554/2004, până la constituirea tribunalelor administrativ-fiscale, litigiile se soluționează de secțiile de contencios administrativ ale tribunalelor. Prin urmare, secțiile de contencios administrativ ale tribunalelor nu sunt simple componente funcționale din structura tribunalelor, ci potrivit art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 554/2004, sunt instanța de contencios administrativ cu i competență materială expres consacrată prin lege organică, respectiv prin art. 10 din același act normativ.

De altfel, și modificările aduse normelor de procedură civilă prin Legea nr. 134/2010, C. proc. civ. recunosc existența conflictului de competență chiar între secțiile specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, așa cum prevăd dispozițiile art. 136 alin. (1). De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi respinse recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanții D.E. și D.A. împotriva sentinței civile nr. 12/CA/2013 din 21 februarie 2013 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2014.