ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7730/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7730/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Bacău la 4 iunie 2009, S.S. a solicitat, în contradictoriu cu

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul Bacău prin Primar

și Primăria municipiului Bacău, să se constate nevalabilitatea titlului

statului asupra imobilului, preluat în baza Decretului nr. 111/1951 de la tatăl

său J.Z. și să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și

liniștită posesie imobilul, situat la data preluării în Bacău.

În măsura în care

imobilul nu mai poate fi restituit, reclamantul a solicitat obligarea pârâților

la plata unei despăgubiri bănești, reprezentând atât valoarea imobilului în

sine, cât și valoarea fructelor civile pe care acesta le-a produs sau le-ar fi

putut produce, având în vedere dispozițiile din Decizia nr. 33/2008 pronunțată

de Înalta Curte în recursul în interesul legii.

Tribunalul Bacău,

secția civilă, prin Sentința nr. 1464/D din 4 noiembrie 2009 a respins excepția

inadmisibilității cererilor având ca obiect contestarea nevalabilității

titlului statului și revendicare, ca neîntemeiată. A respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, ca neîntemeiată. A admis excepția lipsei capacității procesuale de

folosință a pârâtei Primăria municipiului Bacău. A respins ca atare cererile formulate

de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice. A disjuns cererile formulate în contradictoriu cu pârâții

Municipiul Bacău prin Primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

și a acordat termen pentru continuarea judecății la 16 decembrie 2009, pentru

când vor fi citați pârâții. A prorogat soluționarea excepției lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bacău prin Primar.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a constatat, referitor la excepția lipsei capacității

procesuale de folosință a pârâtei Primăria municipiului Bacău, că pornind de la

dispozițiile art. 5 din Decretul nr. 31/1954 prin raportare la cele cuprinse la

art. 41 alin. (1) C. proc. civ., în speță, primăria, ca structură

instituțională administrativă, nu se încadrează în categoriile de persoane

juridice enumerate limitativ de art. 26 din decret.

Având în vedere și

dispozițiile art. 91 din Legea nr. 215/2001, instanța de fond a reținut că

primăria nu poate sta parte într-un proces civil.

Cu privire la

excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect constatarea

nevalabilității titlului statului, raportat la prevederile art. 111 C. proc.

civ., tribunalul a reținut că nu poate fi primită, ținând cont de dispozițiile

Legii nr. 213/1998, care au un caracter special față de normele dreptului

comun.

A considerat că

soluționarea acestuia, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, ar

putea pune, eventual, problema interesului în promovarea lui, față de dispozițiile

art. 2 din legea specială de reparație.

În ceea ce privește

excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare, instanța a constatat că

prin decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curți s-a statuat că asemenea acțiuni, având

ca obiect bunuri preluate abuziv de către statul român, promovate ulterior

intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, nu pot fi considerate de plano

inadmisibile, întrucât reclamantului trebuie să i se asigure accesul la

justiție.

S-a reținut, pe de

altă parte, că în jurisprudența constantă a CEDO s-a constatat că măsurile

reparatorii oferite de Legea nr. 10/2001 sunt iluzorii și lipsite de substanță

și că, deși în speță, nu s-a făcut dovada parcurgerii procedurii administrative

reglementate de această lege și cu toate că instituirea prin lege a unor

termene procedurale pentru exercitarea unor drepturi nu este contrară în sine

CEDO, având în vedere că legea specială de reparație este departe de a-și fi

atins finalitatea, neexaminarea acțiunii în revendicare, prin comparare de

titluri, ar apărea ca o gravă încălcare atât a accesului la justiție, consacrat

de art. 21 din Constituție cât și a drepturilor garantate de art. 1 din

Protocolul nr. 1 adițional la CEDO.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice a fost respinsă

de către tribunal întrucât, pe de o parte, respectiva instituție a fost chemată

în judecată în calitate de reprezentant al Statului Român, iar pe de altă

parte, dacă s-ar aprecia că excepția privește pe însuși statul, s-a reținut că

dispozițiile Legii nr. 213/1998 se referă la litigiile care poartă asupra

dreptului de proprietate, or, în speță, pârâtul are calitate procesuală pasivă

doar cu privire la cererea subsidiară, având ca obiect despăgubiri.

Au fost disjunse

cererile formulate în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice și Municipiul Bacău prin Primar.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bacău prin

Primar, invocată în cererea având ca obiect constatarea nevalabilității

titlului statului, tribunalul a reținut că reclamantul va formula precizări cu

privire la persoana în contradictoriu cu care a formulat acest capăt de cerere

și a prorogat soluționarea excepției, care va fi rezolvată în cadrul dosarului

disjuns.

Prin încheierea din

14 aprilie 2010, Tribunalul Bacău, secția civilă, a admis cererea formulată de

reclamant și a îndreptat erorile materiale strecurate în sentință, după cum

urmează:

- data ședinței

publice în care s-a pronunțat hotărârea este 4 noiembrie 2009 în loc de 28

octombrie 2010, cum greșit s-a consemnat,

- paragraful I al

dispozitivului are următorul conținut: "Respinge excepția

inadmisibilității cererii având ca obiect constatarea nevalabilității titlului

statului", în loc de "... având ca obiect contestarea nevalabilității

...", cum din eroare s-a consemnat,

- paragraful IV al

dispozitivului are următorul conținut: "respinge ca atare cererile

formulate în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Bacău cu sediul în

Bacău", în loc de "… în contradictoriu cu Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice …", cum din eroare s-a consemnat.

Curtea de Apel Bacău,

secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale,

prin Decizia nr. 117 din 15 noiembrie 2010 a admis excepția prematurității

formulării apelului. A respins ca prematur apelul declarat de pârâtul Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței tribunalului.

Instanța de apel a

invocat, din oficiu, la termenul de judecată din 25 octombrie 2010 excepția

prematurității apelului, asupra căreia apelantul -pârât, Statul Român nu a

formulat concluzii.

S-a constatat

totodată că intimatul-reclamant a refuzat să pună concluzii pe această

excepție, deși a formulat note scrise pentru termenul de judecată din 25

octombrie 2010, prin care a arătat în mod expres că în opinia sa nu este

oportun și nu servește intereselor și drepturilor sale procesuale exprimarea

vreunei opinii asupra chestiunii ridicate de instanță din oficiu.

Conform art. 137

alin. (1) C. proc. civ., instanța s-a pronunțat cu precădere asupra excepției

prematurității care are prioritate față de excepția inadmisibilității, invocată

de intimatul-reclamant și a constatat-o ca fiind întemeiată, din coroborarea

art. 282 alin. (2) C. proc. civ. cu art. 255 alin. (1) din cod.

S-a reținut că apelul

declarat de pârâtul Statul Român prin reprezentantul său legal Ministerul

Finanțelor Publice, care la rândul său a fost reprezentat legal de Agenția

Națională de Administrare Fiscală prin Direcția generală a finanțelor publice

Bacău a vizat doar dispoziția primei instanțe prin care s-a respins ca

neîntemeiată excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Instanța de apel a

constatat că este de necontestat că respingând această excepție, tribunalul nu

a rezolvat fondul cauzei în ceea ce privește raportul juridic litigios dintre

reclamant și pârâtul Statul Român și nici nu a întrerupt cursul judecății,

astfel că în cauză sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 282 alin. (2) C.

proc. civ., chiar dacă din punctul de vedere al formei (al actului de

procedură) această dispoziție, care constituie un act procesual, a fost inclusă

într-o sentință și nu într-o încheiere.

S-a reținut totodată

că hotărârea primei instanțe poartă în mod corect titlul de sentință și nu de

încheiere, deoarece ea cuprinde și dispoziții prin care instanța a rezolvat

fondul cauzei. Este vorba de soluția de admitere a excepției lipsei capacității

procesuale de folosință a pârâtei Primăria municipiului Bacău și de respingere

a capătului de cerere formulat de reclamant în contradictoriu cu această

pârâtă.

Împotriva acestei

ultime decizii au declarat recursuri părțile.

Prin motivele de

recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul

S.S. a criticat decizia pronunțată în apel sub aspectul că instanța în mod

greșit a dat prioritate excepției invocate din oficiu, fără a respinge excepția

ridicată de el, respectiv cea a inadmisibilității căii de atac, motivat de

faptul că împotriva sentinței tribunalului nu a declarat apel partea din proces

ci reprezentantul său în nume propriu. Cu alte cuvinte, nu Statul Român a

declarat apelul ci Ministerul Finanțelor Publice prin direcția județeană, care

a acționat în nume propriu, ca și cum ar fi fost parte în proces, deși nu este.

A apreciat că în

atare situație are întâietate excepția inadmisibilității ridicată de reclamant,

întrucât lămurirea existenței calității de parte în proces este întotdeauna

prealabilă situației în care s-a stabilit deja calitatea de parte, dar persoana

care are această calitate exercită calea de atac înainte de a se fi născut

dreptul său de a exercita respectiva cale de atac.

A arătat astfel că

stabilirea calității de parte în proces constituie o chestiune de ordine

publică, întrucât vizează corecta aplicare a normelor procedurale imperative

prin care se determină cadrul procesual civil.

A solicitat admiterea

recursului și modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul de a se constata

că apelul împotriva sentinței a fost declarat de o persoană care nu are

calitatea de parte în proces, iar pe cale de consecință, să fie respins ca

inadmisibil.

Pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice prin Direcția generală a finanțelor publice Bacău a

solicitat, prin motivele de recurs întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul

respingerii excepției prematurității apelului.

A arătat că sentința

tribunalului nu are natura unei încheieri în sensul dispozițiilor art. 282

alin. (2) C. proc. civ. și ale art. 255 alin. (1) din cod, întrucât instanța a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului prin Ministerul

Finanțelor Publice pe considerentul că despăgubirile prevăzute de Legea nr.

10/2001 nu pot fi pretinse decât de la stat.

A considerat că o

atare soluție reprezintă în fapt o antepronunțare a instanței cu privire la

obligarea statului la eventuale despăgubiri (chiar în condițiile disjungerii

cererii în contradictoriu cu respectivul pârât), motiv pentru care sentința

poate fi atacată cu apel.

A precizat că nu se

poate susține că hotărârea pronunțată de prima instanță ar avea natura unei

încheieri premergătoare care să poată fi atacată odată cu fondul, atâta timp

cât din dispozitivul acesteia (opozabil tuturor părților) rezultă posibilitatea

exercitării unei astfel de căi de atac.

A arătat că numai în

condițiile în care instanța ar fi pronunțat o încheiere în accepțiunea

dispozițiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ., aceasta ar fi fost susceptibilă

de a fi atacată odată cu fondul, după soluționarea cererii de disjungere a

cauzei.

Recursul declarat de

pârât este fondat, urmând a fi admis în considerarea argumentelor ce succed.

Este greșită soluția

adoptată prin decizia atacată de respingere a apelului declarat de pârât ca

prematur, instanța de apel reținând în mod eronat că nu este deschisă calea

apelului atunci când instanța de fond s-a pronunțat pe o excepție.

Astfel, instanța de

apel, în loc să se pronunțe asupra criticilor formulate de Ministerul

Finanțelor Publice, a făcut aplicațiunea art. 282 alin. (2) C. proc. civ.,

potrivit căruia "împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face

apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt

cursul judecății".

Din cuprinsul

textului de lege citat se desprinde concluzia că împotriva încheierilor

premergătoare se poate declara apel separat doar în situația în care prin

acestea s-a întrerupt cursul judecății.

Prin urmare, problema

de drept care se ridică în speță este aceea de stabili dacă soluția

tribunalului de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice are sau nu

caracteristicile unei încheieri premergătoare.

Potrivit C. proc.

civ., toate încheierile care preced hotărârea și au ca scop să pregătească

soluționarea pricinii sunt încheieri premergătoare (art. 147 și art. 268 din

cod).

Unele dintre acestea

pot conține dispoziții pur premergătoare (încheierii preparatorii) care nu

leagă instanța (art. 268 alin. (2) C. proc. civ.) sau dimpotrivă pot conține

soluționări parțiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanța

(încheieri interlocutorii), în sensul că ea nu mai poate reveni asupra celor

hotărâte (art. 268 alin. (3) C. proc. civ.).

Consecința practică a

unei astfel de reglementări constă, printre altele, în aceea că încheierile

premergătoare, indiferent de felul lor (încheieri preparatorii sau încheieri

interlocutorii) nu pot fi atacate cu apel decât odată cu fondul, apelul

declarat împotriva hotărârii socotindu-se că a fost făcut și împotriva

încheierilor premergătoare.

Rezultă că, în

sistemul C. proc. civ., încheierile premergătoare fac corp comun cu hotărârea

finală și prin urmare vor fi supuse apelului numai odată cu aceasta.

Or, în speță,

respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin sentința tribunalului nu are

caracterul unei încheieri premergătoare în sensul normelor de procedură civilă.

Astfel, potrivit

criteriilor de clasificare a excepțiilor procesuale, cea a lipsei de calitate

procesuală este o excepție de fond, peremptorie sau dirimantă (pentru că tinde

la respingerea acțiunii) și absolută (pentru că normele care reglementează

această condiție de exercițiu au caracter imperativ).

Ca atare, excepția

lipsei de calitate procesuală poate fi invocată de oricare dintre părți, de

procuror sau de instanță din oficiu, în orice stare a pricinii, admiterea

excepției făcând de prisos cercetarea fondului dreptului.

Rezultă că este

greșită aprecierea instanței de apel conform căreia apelul ar fi prematur

întrucât respingând excepția lipsei calității procesuale pasive, tribunalul nu

a rezolvat fondul raportului litigios, deoarece soluționarea unei cauze nu

presupune întotdeauna și în mod obligatoriu tranșarea fondului pretențiilor,

dezinvestirea putând să se realizeze și pe temeiul unor excepții.

Recursul declarat de

reclamant este nefondat.

Nu pot fi primite

criticile reclamantului referitoare la exercitarea căii de atac a apelului de

către o persoană care nu este parte în proces.

Într-adevăr, apelul

împotriva sentinței tribunalului a fost declarat de Ministerul Finanțelor

Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția generală a

finanțelor publice Bacău, însă, în cauză, legitimarea procesuală este dată prin

lege.

Astfel, potrivit art.

25 din Decretul nr. 31/1954, act normativ în vigoare la data declarării

apelului, statul este persoana juridică în raporturile în care participă

nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participă

în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care

legea stabilește anume alte organe în acest scop.

Prin urmare,

Ministerul Finanțelor Publice are mandat legal de a reprezenta Statul Român,

afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop,

aceste prerogative reieșind și din prevederile H.G. nr. 34/2009 privind

organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice.

Pentru aceste

considerente, se va admite recursul declarat de pârât, se va casa decizia atacată

și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel, iar

recursul reclamantului va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția generală a

finanțelor publice Bacău împotriva deciziei nr. 117 din 15 noiembrie 2010 a

Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă,

asigurări sociale.

Casează decizia și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul S.S. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 noiembrie 2011.