ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7730/2011

Asupra recursurilor constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la 4 iunie 2009, S.S. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul Bacău prin Primar și Primăria municipiului Bacău, să se constate nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului, preluat în baza Decretului nr. 111/1951 de la tatăl său J.Z. și să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul, situat la data preluării în Bacău. În măsura în care imobilul nu mai poate fi restituit, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata unei despăgubiri bănești, reprezentând atât valoarea imobilului în sine, cât și valoarea fructelor civile pe care acesta le-a produs sau le-ar fi putut produce, având în vedere dispozițiile din Decizia nr. 33/2008 pronunțată de Înalta Curte în recursul în interesul legii.

Tribunalul Bacău, secția civilă, prin Sentința nr. 1464/D din 4 noiembrie 2009 a respins excepția inadmisibilității cererilor având ca obiect contestarea nevalabilității titlului statului și revendicare, ca neîntemeiată. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată. A admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăria municipiului Bacău. A respins ca atare cererile formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. A disjuns cererile formulate în contradictoriu cu pârâții Municipiul Bacău prin Primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a acordat termen pentru continuarea judecății la 16 decembrie 2009, pentru când vor fi citați pârâții.

A prorogat soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bacău prin Primar. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat, referitor la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăria municipiului Bacău, că pornind de la dispozițiile art. 5 din Decretul nr. 31/1954 prin raportare la cele cuprinse la art. 41 alin. (1) C. proc. civ., în speță, primăria, ca structură instituțională administrativă, nu se încadrează în categoriile de persoane juridice enumerate limitativ de art. 26 din decret. Având în vedere și dispozițiile art. 91 din Legea nr. 215/2001, instanța de fond a reținut că primăria nu poate sta parte într-un proces civil.

Cu privire la excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect constatarea nevalabilității titlului statului, raportat la prevederile art. 111 C. proc. civ., tribunalul a reținut că nu poate fi primită, ținând cont de dispozițiile Legii nr. 213/1998, care au un caracter special față de normele dreptului comun. A considerat că soluționarea acestuia, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, ar putea pune, eventual, problema interesului în promovarea lui, față de dispozițiile art. 2 din legea specială de reparație. În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare, instanța a constatat că prin decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curți s-a statuat că asemenea acțiuni, având ca obiect bunuri preluate abuziv de către statul român, promovate ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, nu pot fi considerate de plano inadmisibile, întrucât reclamantului trebuie să i se asigure accesul la justiție.

S-a reținut, pe de altă parte, că în jurisprudența constantă a CEDO s-a constatat că măsurile reparatorii oferite de Legea nr. 10/2001 sunt iluzorii și lipsite de substanță și că, deși în speță, nu s-a făcut dovada parcurgerii procedurii administrative reglementate de această lege și cu toate că instituirea prin lege a unor termene procedurale pentru exercitarea unor drepturi nu este contrară în sine CEDO, având în vedere că legea specială de reparație este departe de a-și fi atins finalitatea, neexaminarea acțiunii în revendicare, prin comparare de titluri, ar apărea ca o gravă încălcare atât a accesului la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție cât și a drepturilor garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice a fost respinsă de către tribunal întrucât, pe de o parte, respectiva instituție a fost chemată în judecată în calitate de reprezentant al Statului Român, iar pe de altă parte, dacă s-ar aprecia că excepția privește pe însuși statul, s-a reținut că dispozițiile Legii nr. 213/1998 se referă la litigiile care poartă asupra dreptului de proprietate, or, în speță, pârâtul are calitate procesuală pasivă doar cu privire la cererea subsidiară, având ca obiect despăgubiri. Au fost disjunse cererile formulate în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul Bacău prin Primar.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bacău prin Primar, invocată în cererea având ca obiect constatarea nevalabilității titlului statului, tribunalul a reținut că reclamantul va formula precizări cu privire la persoana în contradictoriu cu care a formulat acest capăt de cerere și a prorogat soluționarea excepției, care va fi rezolvată în cadrul dosarului disjuns.

Prin încheierea din 14 aprilie 2010, Tribunalul Bacău, secția civilă, a admis cererea formulată de reclamant și a îndreptat erorile materiale strecurate în sentință, după cum urmează: - data ședinței publice în care s-a pronunțat hotărârea este 4 noiembrie 2009 în loc de 28 octombrie 2010, cum greșit s-a consemnat, - paragraful I al dispozitivului are următorul conținut: "Respinge excepția inadmisibilității cererii având ca obiect constatarea nevalabilității titlului statului", în loc de "... având ca obiect contestarea nevalabilității ...", cum din eroare s-a consemnat, - paragraful IV al dispozitivului are următorul conținut: "respinge ca atare cererile formulate în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Bacău cu sediul în Bacău", în loc de "… în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice …", cum din eroare s-a consemnat.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, prin Decizia nr. 117 din 15 noiembrie 2010 a admis excepția prematurității formulării apelului. A respins ca prematur apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței tribunalului. Instanța de apel a invocat, din oficiu, la termenul de judecată din 25 octombrie 2010 excepția prematurității apelului, asupra căreia apelantul -pârât, Statul Român nu a formulat concluzii. S-a constatat totodată că intimatul-reclamant a refuzat să pună concluzii pe această excepție, deși a formulat note scrise pentru termenul de judecată din 25 octombrie 2010, prin care a arătat în mod expres că în opinia sa nu este oportun și nu servește intereselor și drepturilor sale procesuale exprimarea vreunei opinii asupra chestiunii ridicate de instanță din oficiu.

Conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța s-a pronunțat cu precădere asupra excepției prematurității care are prioritate față de excepția inadmisibilității, invocată de intimatul-reclamant și a constatat-o ca fiind întemeiată, din coroborarea art. 282 alin. (2) C. proc. civ. cu art. 255 alin. (1) din cod. S-a reținut că apelul declarat de pârâtul Statul Român prin reprezentantul său legal Ministerul Finanțelor Publice, care la rândul său a fost reprezentat legal de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția generală a finanțelor publice Bacău a vizat doar dispoziția primei instanțe prin care s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Instanța de apel a constatat că este de necontestat că respingând această excepție, tribunalul nu a rezolvat fondul cauzei în ceea ce privește raportul juridic litigios dintre reclamant și pârâtul Statul Român și nici nu a întrerupt cursul judecății, astfel că în cauză sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ., chiar dacă din punctul de vedere al formei (al actului de procedură) această dispoziție, care constituie un act procesual, a fost inclusă într-o sentință și nu într-o încheiere. S-a reținut totodată că hotărârea primei instanțe poartă în mod corect titlul de sentință și nu de încheiere, deoarece ea cuprinde și dispoziții prin care instanța a rezolvat fondul cauzei.

Este vorba de soluția de admitere a excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăria municipiului Bacău și de respingere a capătului de cerere formulat de reclamant în contradictoriu cu această pârâtă. Împotriva acestei ultime decizii au declarat recursuri părțile. Prin motivele de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul S.S. a criticat decizia pronunțată în apel sub aspectul că instanța în mod greșit a dat prioritate excepției invocate din oficiu, fără a respinge excepția ridicată de el, respectiv cea a inadmisibilității căii de atac, motivat de faptul că împotriva sentinței tribunalului nu a declarat apel partea din proces ci reprezentantul său în nume propriu.

Cu alte cuvinte, nu Statul Român a declarat apelul ci Ministerul Finanțelor Publice prin direcția județeană, care a acționat în nume propriu, ca și cum ar fi fost parte în proces, deși nu este. A apreciat că în atare situație are întâietate excepția inadmisibilității ridicată de reclamant, întrucât lămurirea existenței calității de parte în proces este întotdeauna prealabilă situației în care s-a stabilit deja calitatea de parte, dar persoana care are această calitate exercită calea de atac înainte de a se fi născut dreptul său de a exercita respectiva cale de atac. A arătat astfel că stabilirea calității de parte în proces constituie o chestiune de ordine publică, întrucât vizează corecta aplicare a normelor procedurale imperative prin care se determină cadrul procesual civil.

A solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul de a se constata că apelul împotriva sentinței a fost declarat de o persoană care nu are calitatea de parte în proces, iar pe cale de consecință, să fie respins ca inadmisibil. Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția generală a finanțelor publice Bacău a solicitat, prin motivele de recurs întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii excepției prematurității apelului. A arătat că sentința tribunalului nu are natura unei încheieri în sensul dispozițiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ. și ale art. 255 alin. (1) din cod, întrucât instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului prin Ministerul Finanțelor Publice pe considerentul că despăgubirile prevăzute de Legea nr. 10/2001 nu pot fi pretinse decât de la stat.

A considerat că o atare soluție reprezintă în fapt o antepronunțare a instanței cu privire la obligarea statului la eventuale despăgubiri (chiar în condițiile disjungerii cererii în contradictoriu cu respectivul pârât), motiv pentru care sentința poate fi atacată cu apel. A precizat că nu se poate susține că hotărârea pronunțată de prima instanță ar avea natura unei încheieri premergătoare care să poată fi atacată odată cu fondul, atâta timp cât din dispozitivul acesteia (opozabil tuturor părților) rezultă posibilitatea exercitării unei astfel de căi de atac. A arătat că numai în condițiile în care instanța ar fi pronunțat o încheiere în accepțiunea dispozițiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ., aceasta ar fi fost susceptibilă de a fi atacată odată cu fondul, după soluționarea cererii de disjungere a cauzei.

Recursul declarat de pârât este fondat, urmând a fi admis în considerarea argumentelor ce succed. Este greșită soluția adoptată prin decizia atacată de respingere a apelului declarat de pârât ca prematur, instanța de apel reținând în mod eronat că nu este deschisă calea apelului atunci când instanța de fond s-a pronunțat pe o excepție. Astfel, instanța de apel, în loc să se pronunțe asupra criticilor formulate de Ministerul Finanțelor Publice, a făcut aplicațiunea art. 282 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății". Din cuprinsul textului de lege citat se desprinde concluzia că împotriva încheierilor premergătoare se poate declara apel separat doar în situația în care prin acestea s-a întrerupt cursul judecății.

Prin urmare, problema de drept care se ridică în speță este aceea de stabili dacă soluția tribunalului de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice are sau nu caracteristicile unei încheieri premergătoare. Potrivit C. proc. civ., toate încheierile care preced hotărârea și au ca scop să pregătească soluționarea pricinii sunt încheieri premergătoare (art. 147 și art. 268 din cod). Unele dintre acestea pot conține dispoziții pur premergătoare (încheierii preparatorii) care nu leagă instanța (art. 268 alin. (2) C. proc. civ.) sau dimpotrivă pot conține soluționări parțiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanța (încheieri interlocutorii), în sensul că ea nu mai poate reveni asupra celor hotărâte (art. 268 alin. (3) C. proc.

civ.). Consecința practică a unei astfel de reglementări constă, printre altele, în aceea că încheierile premergătoare, indiferent de felul lor (încheieri preparatorii sau încheieri interlocutorii) nu pot fi atacate cu apel decât odată cu fondul, apelul declarat împotriva hotărârii socotindu-se că a fost făcut și împotriva încheierilor premergătoare. Rezultă că, în sistemul C. proc. civ., încheierile premergătoare fac corp comun cu hotărârea finală și prin urmare vor fi supuse apelului numai odată cu aceasta. Or, în speță, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin sentința tribunalului nu are caracterul unei încheieri premergătoare în sensul normelor de procedură civilă.

Astfel, potrivit criteriilor de clasificare a excepțiilor procesuale, cea a lipsei de calitate procesuală este o excepție de fond, peremptorie sau dirimantă (pentru că tinde la respingerea acțiunii) și absolută (pentru că normele care reglementează această condiție de exercițiu au caracter imperativ). Ca atare, excepția lipsei de calitate procesuală poate fi invocată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice stare a pricinii, admiterea excepției făcând de prisos cercetarea fondului dreptului. Rezultă că este greșită aprecierea instanței de apel conform căreia apelul ar fi prematur întrucât respingând excepția lipsei calității procesuale pasive, tribunalul nu a rezolvat fondul raportului litigios, deoarece soluționarea unei cauze nu presupune întotdeauna și în mod obligatoriu tranșarea fondului pretențiilor, dezinvestirea putând să se realizeze și pe temeiul unor excepții.

Recursul declarat de reclamant este nefondat. Nu pot fi primite criticile reclamantului referitoare la exercitarea căii de atac a apelului de către o persoană care nu este parte în proces. Într-adevăr, apelul împotriva sentinței tribunalului a fost declarat de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția generală a finanțelor publice Bacău, însă, în cauză, legitimarea procesuală este dată prin lege. Astfel, potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954, act normativ în vigoare la data declarării apelului, statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop.

Prin urmare, Ministerul Finanțelor Publice are mandat legal de a reprezenta Statul Român, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop, aceste prerogative reieșind și din prevederile H.G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice. Pentru aceste considerente, se va admite recursul declarat de pârât, se va casa decizia atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel, iar recursul reclamantului va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția generală a finanțelor publice Bacău împotriva deciziei nr. 117 din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S.S. împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2011.