ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 509/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 346 din 16 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr. 3055/112/2009 au fost respinse, ca neîntemeiate, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B.I., B.C.P. și B.D. și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC T.C. SRL Bistrița, excepții ridicate de pârâții B.I., B.C.P. și B.D. A fost admisă excepția privind neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., ridicată de pârâții B.I., B.C.P. și B.D. și în consecință a fost respinsă, ca fiind prematur introdusă acțiunea formulată de reclamanta SC T.C.

SRL împotriva pârâților B.I., B.C.P. și B.D. Pentru a dispune astfel, Tribunalul Bistrița a avut în vedere următoarele: Prin acțiunea comercială înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud în dosarul cu numărul de mai sus, reclamanta SC T.C. SRL Bistrița a chemat în judecată pe pârâții B.C.P., B.I. și B.D., solicitând în principal rezoluțiunea contractului de antrepriză încheiat între reclamantă și pârâtul B.C.P., nematerializat într-un înscris, prin care reclamanta s-a obligat să construiască două case pe terenurile aparținând pârâților B.I. și B.D. (părinții pârâtului B.C.P.), identificate prin C.F. nr. 16367 Bistrița, nr. cad. 9905 și C.F. nr. 16368, nr. cad.9906, în schimb pârâtul B.C.P.

obligându-se să-l determine pe proprietarul terenului - B.I. să-i cedeze reclamatei dreptul de proprietate asupra unei construcții și asupra terenului pe care aceasta este edificată; cu obligarea pârâtului B.C.P. la plata sumei de 390.089,74 lei cu titlu de daune interese (contravaloarea lucrărilor executate) și în subsidiar obligarea pârâților B.I. și B.D. la plata sumei de 390.089,74 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții efectuate de reclamantă pe imobilele terenuri identificate la pct. 1, aflate în proprietatea pârâtului, conform art. 494 C. civ. Reclamanta și-a întemeiat, în drept, petitul principal pe dispozițiile art. 969, art. 1412, art. 1020-1021, art. 1073 și art. 1412 C. civ., iar petitul subsidiar pe art. 494 alin. (3) teza a 2-a C. civ.

În acest sens, tribunalul a constatat că este indiscutabil că contractul de antrepriză este un contract comercial, iar pretențiile din subsidiarul acțiunii derivă din acest contract, astfel că, în considerarea dispozițiile art. 56 C. com. și aceste pretenții sunt de natură comercială. Având în vedere că reclamanta și-a intitulat acțiunea ca fiind o acțiune comercială și prin acțiunea sa, a ridicat pretenții bănești, prin încheiere de ședință i s-a pus în vedere să facă dovada concilierii directe, prevăzută de art. 720/1 C. proc. civ. Referitor la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ., invocată de pârâți, instanța a reținut că acțiunea reclamantei este una comercială, prin care se ridică pretenții bănești.

Instanța după o analiză amănunțită a situației de fapt și a probelor circumscrise procedurii prealabile, a apreciat că reclamanta nu a parcurs procedura prealabilă a concilierii directe prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., astfel că excepția privind neîndeplinirea procedurii prealabile ridicată de pârâți, a fost apreciată ca întemeiată. Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ, și fiscal, prin decizia nr. 117 din 29 septembrie 2010 a admis apelul declarat de reclamanta SC T.C. SRL Bistrița împotriva hotărârii instanței de fond, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Bistrița. A dispus darea în debit a SC T.C. SRL Bistrița cu suma de 8.010,9 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, aferente fondului.

Prin încheierea din 19 octombrie 2010 Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 3055/112/2009, a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate în practicaua și dispozitivul deciziei nr. 117 din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, în sensul eliminării mențiunii privind darea în debit a reclamantei SC T.C. SRL Bistrița, cu sumele reprezentând 8.020,9 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar aferente fondului. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Cluj a reținut următoarele: Prin prevederile art. 720 1 C. proc. civ. s-a reglementat efectuarea unei proceduri prealabile, în scopul de a se încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.

Rațiunea reglementării menționate a rezultat din necesitatea de a se degreva rolul instanțelor și de a simplifica procedura soluționării cauzelor având ca obiect pretenții de natură bănească, cauze care pot fi soluționate pe cale amiabilă și într-un termen rezonabil, astfel încât să se dea prioritate voinței părților în ceea ce privește soluționarea litigiilor pe cale judecătorească. Curtea a constatat că pârâții se prevalează de neîndeplinirea procedurii prealabile, prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ., fără a dovedi o vătămare și fără a-și manifesta voința de a rezolva litigiul pe cale amiabilă, astfel încât să paralizeze demersul în justiție al apelantei reclamante. Independent de existența și conținutul notificărilor la care a făcut referire reclamanta, Curtea a reținut că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud sub nr. 2334/112/2009, reclamanta SC T.M.

SRL i-a chemat în judecată pe pârâții B.C.P. și B.I., solicitând rezoluțiunea aceluiași contract de antrepriză. Tribunalul a anulat ca netimbrată acțiunea, prin sentința comercială nr. 439/2009, depusă la dosar. În raport de această stare de fapt, scopul concilierii directe a fost realizat pe calea procedurii judiciare anterioare (situație similară cu invocarea procedurii somației de plată ca mijloc de efectuare a procedurii concilierii directe, unanim acceptată de jurisprudență). În acest sens, în practica judiciară s-a apreciat că atunci când încercarea de conciliere a reclamantei cu cealaltă parte a avut loc în cadrul altei proceduri, cum este cea a somației de plată, sau când procedura concilierii a fost îndeplinită după introducerea cererii de chemare judecată la instanța competentă, până la primul termen de judecată, procedura prev. de art. 720 1 C. proc.

civ. se poate considera ca fiind îndeplinită - decizia comercială nr. 3184 din 30 septembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Nu este necesar ca în procedura anterioară să se fi ajuns la analizarea pe fond a temeiniciei pretențiilor reclamantei, fiind suficient ca pretențiile acesteia să ajungă la cunoștința celeilalte părți. Sub acest aspect, faptul că în dosarul nr. 2334/112/2009 a fost anulată ca netimbrată acțiunea nu poate conduce la concluzia că acest demers nu poate ține loc de conciliere prealabilă. Prin urmare, nu se poate susține că intimații pârâți B.C.P. și B.I. nu au avut cunoștință de valoarea și natura pretențiilor solicitate de apelanta reclamantă cât timp, înainte de promovarea prezentei acțiuni, au fost chemați în judecată într-o altă cauză având același obiect.

În ceea ce o privește pe pârâta B.D., Curtea nu achiesează la poziția reclamantei potrivit căreia procedura prealabilă nu trebuia îndeplinită în considerarea caracterului civil al petitului subsidiar. În acest sens, apărările intimaților potrivit cărora natura juridică a cauzei se stabilește în funcție de petitul principal sunt întemeiate. Curtea a constatat că petitul principal, de rezoluțiune a contractului de antrepriză, o vizează și pe pârâta B.D., ea fiind proprietară a terenului, în devălmășie, alături de pârâtul B.I., soțul său - extras C.F. 16367 Bistrița, nr. cad. 9905 –f.28, dosar fond. Cu alte cuvinte, obligarea pârâtului B.C.P.

la a-i determina pe proprietarii terenului să-i cedeze dreptul de proprietate asupra uneia dintre construcții și asupra terenului pe care era edificată îi viza pe ambii soți B., I. și D. Acceptând ideea potrivit căreia acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 2334/112/2009 nu o viza și pe pârâta B.D., Curtea apreciază că, în speță, se impune aplicarea regulilor ,,mandatului tacit reciproc de reprezentare,, între soți, potrivit art. 31 alin. (2) C. fam. Astfel, soții administrează și folosesc împreună bunurile comune și dispun tot astfel de ele. Oricare dintre soți, exercitând singur aceste drepturi, este socotit că are și consimțământul celuilalt soț. Prin lege s-a instituit prezumția că oricare dintre soți, exercitând prerogativele dreptului de proprietate asupra bunurilor comune, este considerat ca are si consimțământul celuilalt soț și că este împuternicit să-l reprezinte.

În acest sens, îndeplinirea procedurii concilierii prealabile față de unul dintre soți, în legătură cu un bun comun, este apreciată de către Curte ca înlăturând eventualele vicii ale lipsei unei astfel de proceduri față de celălalt soț. Prin urmare, în cauză prevederile art. 720 1 C. proc. civ. au fost îndeplinite, iar voința părților este aceea de a se rezolva litigiul pe cale judecătorească și nu pe cale amiabilă, instanța de fond dând o interpretare excesiv de rigidă acestor prevederi. Împotriva menționatei decizii, pârâții B.C.P., B.I. și B.D. au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, în principal casarea deciziei, respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca temeinică și legală, iar în subsidiar casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond Tribunalului Bistrița.

În criticile formulate, recurenții-pârâți au susținut în esență următoarele: - că soluția de constatare a îndeplinirii procedurii prealabile față de recurenta B.D., a fost fundamentată juridic greșit, prin considerentele deciziei din apel pe incidența regulilor mandatului tacit de reprezentare între soți, conform art. 35 alin. (2) C. fam., care nu este aplicabil și că s-a făcut cu încălcarea principiului contradictorialității impus de dispozițiile art. 129 alin. (2) C. proc.

civ.; că înainte de încheierea dezbaterilor Curtea de Apel Cluj trebuia să pună în discuția părților această problemă de drept, fiindu-i încălcat astfel dreptul la apărare; - instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile legale privitoare la concilierea directă prin raportare la cauza dedusă judecății, atât sub aspectul petitelor formulate, cât și al persoanelor chemate în judecată; - dat fiind caracterul formalist al procedurii concilierii, în mod greșit instanța de apel a apreciat că dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ. sunt incidente în cauză față de B.C.P. și B.I., fără a fi coroborate cu art. 109 alin. (2) C. proc. civ. fără să țină cont de faptul că aceste dispoziții au caracter imperativ, iar modalitatea de comunicare a convocării și de efectuare a concilierii este reglementată de alin. (2) și (3) ale art. 720 1 C. proc.

civ. Eronat s-a reținut de Curtea de Apel Cluj argumentul că sentința civilă nr. 439/F/2009 a Tribunalului Bistrița Năsăud echivalează cu îndeplinirea procedurii, prealabile a concilierii, în condițiile în care prin aceasta a fost soluționat incidentul privind timbrajul și cadrul procesual. Cum dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ. au caracter imperativ, nu se impune raportarea acestora la existența unei vătămări pentru pârâții în cauză, în acest caz vătămarea prezumându-se, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Intimata-reclamantă prin întâmpinarea depusă la dosar a cerut respingerea recursului pârâților. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, în raport de dispozițiile legale aplicabile în cauză, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a se respinge recursul pârâților pentru următoarele considerente: Este de necontestat că reglementările art. 720 1 C. proc.

civ., au un caracter imperativ și sunt de maximă actualitate, prin aceea că în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. În acest scop, reclamanta va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea, iar convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. De asemenea, data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor, finalizând cu rezultatul concilierii ce se va consemna într-un înscris cu arătarea pretențiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului și a punctului de vedere al fiecărei părți.

La rândul său, art. 109 alin. (2) C. proc. civ., prevede expres că în cazurile menționate de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată. Chiar recurenții-pârâți, prin motivarea recursului recunosc, că rațiunea concilierii prealabile prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. este aceea de a simplifica și degreva judecățile având ca obiect pretenții de natură bănească ce pot fi soluționate pe cale amiabilă și într-un termen scurt. Din această perspectivă, apare fără echivoc că aplicarea unei norme juridice având caracter imperativ nu conduce nici la încălcarea drepturilor procesuale recunoscute și garantate de legea fundamentală, Constituția României, nici a dreptului la apărare, ea conferind posibilitatea părților de a soluționa litigiul de natură comercială prin înțelegere fiind realizată și celeritatea cauzei.

Mai mult, prevederile art. 720 1 C. proc. civ., sunt într-o deplină concordanță cu spiritul european al art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, al echității și judecării într-un termen rezonabil, instituindu-se o procedură specială de rezolvare a acestor categorii de litigii ce cuprinde concilierea directă prealabilă a părților și o procedură de judecată derogatorie de la dreptul comun.

Astfel, instanța de apel în mod corect a apreciat că în cauză s-a realizat procedura concilierii directe și față de recurenta-pârâtă B.D., și că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 35 alin. (2) C. fam., și că se impune aplicarea regulilor mandatului tacit de reprezentare între soți, că îndeplinirea procedurii concilierii prealabile față de unul dintre soți, în legătură cu un bun comun, este apreciată în mod corect că înlăturând eventualele vicii ale lipsei unei astfel de procedurii față de celălalt soț, ori această situație nu echivalează cu încălcarea principiului contradictorialității, avându-se în vedere că în motivele de recurs nu se invocă aspecte de fond, care să atragă inaplicabilitatea textului invocat de instanța de apel și nici o încălcare a dreptului la apărare.

Nici a doua critică nu este întemeiată, instanța apreciind că recurenții au luat cunoștință de pretențiile reclamantei anterior cauzei ce formează obiectul prezentului dosar, în cadrul procedurii judiciare anterioare care a avut același obiect – dosar nr. 2334/112/2009 al Tribunalului Bistrița - Năsăud. Neîntemeiată este și critica recurenților pârâți prin care se susține că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile legale privitoare la concilierea directă prin raportare la petitele cererii reclamantei, avându-se în vedere că petitul principal, de rezoluțiune a contractului de antrepriză, o viza și pe pârâta B.D., ca proprietară a terenului, în devălmășie, alături de pârâtul B.I., soțul său, conform extraselor de carte funciară și că obligarea pârâtului B.C.P.

la a-i determina pe proprietarii terenului să-i cedeze dreptul de proprietate asupra unei dintre construcții și asupra terenului pe care era edificată îi viza pe ambii soți B. Cum din întreaga atitudine a părților, exprimată atât în primul dosar, cât și din prezentul dosar rezultă cu certitudine voința acestora de a rezolva litigiul pe cale judecătorească și nu pe cale amiabilă, în raport de corespondența purtată între părți, facturile, devizele de lucrări întocmite de părți, de existența pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud și a dosarului nr. 2334/112/2009 și dosarul nr. 3055/112/2009. Așa fiind, Curtea conform art. 311 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul pârâților ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții B.C.P., B.I. și B.D. împotriva deciziei nr. 117 din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 3 februarie 2011.