ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 63/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 63/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 4050 din 11 martie 2009,

pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, a fost respinsă excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantului L.N. fiind admisă acțiunea

formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta SC C.T.A.D. SRL, aceasta

fiind obligată să ridice construcțiile identificate în raportul de expertiză

întocmit de inginer P.G.V. și depus la Tribunalul București din 25 octombrie

2005, ca fiind corpul C. Totodată s-a dispus și evacuarea pârâtei de pe terenul

proprietatea reclamantului, situat în București, sector 4.

A fost respinsă acțiunea formulată

de reclamant în contradictoriu cu pârâtele SC M.S.P. SRL, prin administrator

judiciar B.C.A. SRL, și SC C.T.A.D. SRL, prin lichidator judiciar, și SC A.S.A.

SRL, prin lichidator D.M.

Prin aceeași sentință, instanța a

luat act de renunțarea la judecată a acțiunii față de pârâta SC C.T.A.D. SRL

Împotriva sentinței comerciale nr. 4050/2009

au formulat apel reclamantul L.N. și pârâta SC C.T.A.D. SRL, apeluri ce au fost

respinse ca nefondate prin decizia comercială nr. 230 pronunțată la data de 8

aprilie 2010 de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

În motivarea deciziei, instanța de

apel verificând sentința apelată în limitele motivelor de apel formulat a reținut

că judecătorul care a pronunțat sentința apelată nu se află în situație de

incompatibilitate întrucât în primul ciclu procesual nu s-a pronunțat pe fondul

litigiului, ci pe excepția de necompetență materială a instanței, fapt ce nu

atrage incidența dispozițiilor art. 24 alin. (1) C. proc. civ.

Au fost apreciate ca nefondate și

criticile formulate de apelanți vizând fondul cauzei.

Astfel, din întreg probatoriu

administrat în cauză rezultă că reclamantul L.N. este proprietarul terenului în

litigiu pe care se află situate, în parte, clădirile evidențiate în raportul de

expertiză ca fiind corpurile de clădire A, B, D.

Corect a reținut instanța de fond că

doar pârâta SC C.T.A.D. SRL folosește terenul proprietatea reclamantului având

în vedere că din probele administrate nu rezultă că celelalte părți ocupă

proprietatea reclamantului.

Din procesul verbal de punere în

posesie din data de 8 aprilie 2008 semnat de reclamant și Primăria Sectorului 4

București rezultă că terenul era ocupat de clădiri metalice și de prefabricate,

reclamantul neafirmând cui aparțin clădirile A, B,D.

Împotriva deciziei comerciale nr. 230/2010

pronunțată de Curtea de Apel au formulat recurs reclamantul L.N. și pârâta SC

C.T.A.D. SRL.

Recurentul reclamant L.N. critică

decizia recurată din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

arătând că pârâta SC C.T.A.D. SRL are punct de lucru în sector 4, București și

chiar dacă nu ocupă efectiv terenul proprietatea sa, în faza de executare a

sentinței, reprezentanții pârâtei se pot opune.

Recurenta pârâtă SC C.T.A.D. SRL în

dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct.

7, 8, 9 C. proc. civ. arată că în mod greșit instanța de apel a respins motivul

de apel vizând incompatibilitatea judecătorului care a soluționat fondul cauzei

în condițiile în care același judecător a făcut parte din completul de judecată

care a pronunțat decizia comercială nr. 8/2008 prin care a fost admis apelul formulat

împotriva sentinței nr. 7268/2005, sentință ce a fost anulată, cauza fiind

trimisă pentru rejudecare.

Prin decizia recurată, instanța de

apel și-a însușit punctul de vedere exprimat de prima instanță fără a analiza

criticile referitoare la lipsa unei cercetări judecătorești a capătului de

cerere ce are ca obiect evacuarea.

Cu toate că la dosar nu există probe

din care să rezulte clar cine a ridicat construcțiile aflate pe teren, în mod

greșit s-a dispus ridicarea acestora fără a se analiza dacă este posibilă

demolarea fără a fi afectate construcțiile aflate pe terenul alăturat.

Instanța de apel nu a analizat

eventualele prejudicii ce pot fi aduse altor persoane prin demolarea

construcțiilor, având în vedere că acestea fac corp comun cu imobilele ridicate

pe terenul alăturat. Chiar dacă nu au fost depuse în scris obiectivele

expertizei solicitate, instanța de apel în virtutea rolului activ, trebuia să

constate că proba cu expertiza era necesară și utilă soluționării cauzei.

Analizând decizia recurată prin

prisma motivelor de recurs formulate de cei doi recurenți, ținând cont de

limitele controlului de legalitate, Înalta Curte, constată că recursurile sunt

nefondate.

Recurentul reclamant L.N. a invocat

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. fără a arăta în ce constă

nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textului de lege evocat.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 8 C. proc. civ. vizează nelegalitatea hotărârii în cazul în care, deși

rezulta fără dubiu natura actului dedus judecății, ori înțelesul lui, instanța

de apel prin interpretarea greșită dată acestuia, îi alterează, în mod

substanțial natura sau înțelesul lămurit, vădit neîndoielnic, dar recurentul

reclamant evocând acest motiv, l-a asociat greșitei interpretări a probelor,

care constituie o chestiune de fapt și nu justifica invocarea acestui motiv de

recurs.

Chiar recurentul arată în motivele

de recurs că intimata pârâtă SC C.T.A.D. SRL „nu ocupă efectiv terenul său”

situație în care în mod corect instanțele de fond au respins acțiunea în

evacuare față de aceasta pârâtă în condițiile în care această pârâtă nu are

posesia terenului proprietatea reclamantului.

Este adevărat că din adresa din 16

februarie 2010 emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul București rezultă că

intimata pârâtă SC C.T.A.D. SRL are înregistrat la Registrul Comerțului un

punct de lucru la imobilul din București, dar radierea din Registrul Comerțului

poate fi solicitată în condițiile art. 25 din Legea nr. 26/1990.

Astfel se observă că instanța de

apel a dat o interpretare și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente,

interpretând corect actul juridic dedus judecății, motivul de recurs întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nefiind incident în cauză.

Nici recursul formulat de SC

C.T.A.D. SRL și întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C.

proc. civ. nu este fondat.

Dispozițiile art. 304 pct. 7 vizează

nemotivarea unei hotărâri judecătorești atunci când nu se arată motivele pe

care aceasta se sprijină, dar și atunci când hotărârea cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii dar decizia recurată cuprinde

motivele de fapt și drept pe care se sprijină, conform cerințelor art. 261 alin.

(1) pct. 5 C. proc. civ., aspectele invocate de recurenta pârâtă, neconstituind

motive contradictorii, în sensul dispozițiilor legale evocate, instanța de apel

motivând soluția pronunțată în limitele investirii.

Recurenta pârâtă a invocat și

dispozițiile art. 304 pct. 8 - 9 C. proc. civ., fără a arăta în ce constă

nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva fiecărui text de lege evocat,

context în care Înalta Curte va analiza global motivele de nelegalitate

invocate.

Astfel motivul de recurs vizând

incompatibilitatea judecătorului se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 2 C.

proc. civ. va analiza raportat la dispozițiile art. 306 pct. 3 C. proc. civ.

Este adevărat că judecătorul care a

pronunțat sentința nr. 4050/2009 a Tribunalului București a făcut parte din

completul de judecători care a soluționat apelul formulat împotriva sentinței nr.

7268/2005 a Judecătoriei Sector 4 București, dar prin decizia pronunțată în

apel au fost analizate doar normele de competență materială incidente în cauză

fără a se pronunța pe fondul cauzei. Astfel, instanța de apel în mod corect a

reținut că judecătorul care a pronunțat sentința apelată nu se află în situația

de incompatibilitate prevăzută de art. 24 C. proc. civ. întrucât în cauza

soluționată în apel s-a pronunțat doar pe excepția de necompetență materială a

instanței de fond, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 2

raportat la art. 306 pct. 3 nefiind incident în cauză.

Este de observat că evocând motivele

de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta critică de

fapt, probatoriul administrat în cauză și lipsa de rol activ a judecătorului,

dar reaprecierea probelor administratede către instanța de fond nu mai este

posibilă odată cu aprobarea pct. 10 și 11 al art. 304 C. proc. civ.

Nu se poate reține lipsa de rol

activ a judecătorului pentru neadministrarea probei cu expertiza tehnică în

condițiile în care pârâta nu a administrat probele în condițiile art. 1169 C.

civ.

Pe de altă parte însă, intervenția

judecătorului în virtutea rolului activ este limitată de principiul disponibilității.

Consacrarea rolului activ al

judecătorului are ca scop asigurarea unui echilibru procesual între părți și

respectiv principiul egalității acestora, părțile având obligația în raport de

dispozițiile art. 129 pct. 1 C. proc. civ. să urmărească în condițiile legii

desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în

condițiile și termenul stabilit de lege sau judecător și să-și probeze

pretențiile și apărările.

Recurenta pârâtă arată că instațele

de fond nu au analizat „dacă este posibilă demolarea construcțiilor fără a

afecta construcțiile aflate pe terenul alăturat” și nici „eventualele prejudicii

ce pot fi aduse altor persoane prin dărâmarea construcțiilor”, dar instanța de

apel a analizat sentința apelată în limitele prevăzute de art. 294 și art. 295 C.

proc. civ.

Nefiind incidente dispozițiile art. 304

pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. invocate de recurenți, Înalta Curte, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. respinge recursurile formulate de

reclamantul L.N. și de pârâta SC C.T.A.D. SRL București împotriva deciziei

comerciale nr. 230 din 8 aprilie 2010 a Curții de Apel București,  secția a V-a

comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de reclamantul L.N. și de pârâta SC C.T.A.D. SRL București împotriva

deciziei comerciale nr. 230 din 8 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția

a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 ianuarie 2011.