ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4038/2011

Prin sentința comercială nr. 11388 din 24 noiembrie 2010, Secția a VI-a comercială a Tribunalului București a respins cererea formulată de reclamanta SC S.B.R.S.B.F. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC G. SA. Prin decizia nr. 186 din 20 aprilie 2011, Secția a V-a comercială a Curții de Apel București a respins, ca nefundat, apelul declarat de apelanta reclamantă SC S.B.R.S.B.F. SRL, împotriva sentinței primei instanțe. Împotriva evocatei decizii a formulat recurs apelanta-reclamantă SC S.B.R.S.B.F. SRL, indicând, strict formal, motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., arătând că expertiza a fost realizată în baza documentelor puse la dispoziție de societatea recurentă, că lucrările efectuate în anul 2006 nu puteau fi expertizate în anul 2010, că la data solicitării probelor, imobilul era construit în totalitate, fiind deja dat în folosința beneficiarilor finali, că lucrările efectuate nu au mai fost facturate, că adresa nr. 1781 este suficientă în formarea convingerii temeiniciei cererii de chemare în judecată. Or, este de subliniat că motivarea recursului constituie activitatea procesuală desfășurată de către recurentă în scopul susținerii nelegalității hotărârii atacate și, care determină limitele controlului judiciar extraordinar exercitat de către instanța de recurs asupra eventualelor neregularități ori greșeli pretins a sta la baza judecății în apel, reflectate în hotărârea dată, atât direct cât și indirect.

Totodată, este necesar de precizat că esența recursului constă în faptul că privește exclusiv ipoteza nelegalității soluției pronunțate de către instanța de apel, astfel cum rezultă, tară echivoc, din prevederile art. 304 alin. (l) C. proc. civ. În pricina de față, recurenta a înțeles să reitereze motive de fapt pe care și-a întemeiat cererea de chemare în judecată inițială, reluarea aspectelor în fapt ce au determinat această parte să formuleze acțiunea în instanță echivalând cu o nemotivare a căii extraordinare de atac, simplele afirmații și susțineri cuprinse în cererea de recurs neavând relevanță asupra hotărârii pronunțate în apel, deci, nepermițând examinarea acesteia din urmă de către instanța de recurs, neputând fi circumscrise nici unui motiv de casare ori modificare prevăzut de art. 304 C. proc.

civ. Cum recurenta nu a arătat în ce constau eventualele greșeli de judecată ale instanței de apel ce constituie obiectul cenzurării de către instanța de recurs, Înalta Curte va aplica cererii de recurs sancțiunea nulității prevăzută de alin. (l) al art. 302 1 C. proc. civ., întrucât, potrivit lit. c) a precitatului articol, cererea de recurs va cuprinde, sub evocata sancțiune, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, ce înseamnă încadrarea acestora într-unui din motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, limitativ prevăzute de pct. 1 - 9 ale art. 304 C. proc. civ.

Așadar, lipsa criticilor ce vizează nelegalitatea hotărârii atacate cu recurs nu poate atrage schimbarea soluției la care tinde recurenta, iar abordarea recurentei în pricina de față a motivelor de recurs ce vizează strict fondul pricinii, fără a evidenția vreo potențială greșeală de judecată în apel duce la constatarea nulității cererii de recurs, în absența motivelor de ordine publică care să conducă la incidența dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ. Așa fiind, PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC S.B.R.S.B.F. SRL, împotriva deciziei Secției a V-a comercială a Curții de Apel București nr. 186 din 20 aprilie 2011. Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 decembrie 2011.