ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4038/2011

Prin sentința comercială nr. 11388 din

24 noiembrie 2010, Secția a VI-a comercială a Tribunalului București a respins

cererea formulată de reclamanta SC S.B.R.S.B.F. SRL, în contradictoriu cu

pârâta SC G. SA.

Prin decizia

nr. 186

din 20 aprilie 2011, Secția a V-a comercială a Curții de

Apel București a respins, ca nefundat, apelul declarat de apelanta reclamantă

SC S.B.R.S.B.F. SRL, împotriva sentinței primei instanțe.

Împotriva evocatei decizii a formulat

recurs apelanta-reclamantă SC S.B.R.S.B.F. SRL, indicând, strict formal,

motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., arătând că expertiza a fost

realizată în baza documentelor puse la dispoziție de societatea recurentă, că lucrările

efectuate în anul 2006 nu puteau fi expertizate în anul 2010, că la data

solicitării probelor, imobilul era construit în totalitate, fiind deja dat în

folosința beneficiarilor finali, că lucrările efectuate nu au mai fost

facturate, că adresa nr. 1781 este suficientă în formarea convingerii

temeiniciei cererii de chemare în judecată.

Or, este de subliniat că motivarea

recursului constituie activitatea procesuală desfășurată de către recurentă în

scopul susținerii nelegalității hotărârii atacate și, care determină limitele

controlului judiciar extraordinar exercitat de către instanța de recurs asupra

eventualelor neregularități ori greșeli pretins a sta la baza judecății în

apel, reflectate în hotărârea dată, atât direct cât și indirect.

Totodată, este necesar de precizat că

esența recursului constă în faptul că privește exclusiv ipoteza nelegalității

soluției pronunțate de către instanța de apel, astfel cum rezultă, tară

echivoc, din prevederile art. 304 alin. (l) C. proc. civ.

În pricina de față, recurenta a

înțeles să reitereze motive de fapt pe care și-a întemeiat cererea de chemare

în judecată inițială, reluarea aspectelor în fapt ce au determinat această

parte să formuleze acțiunea în instanță echivalând cu o nemotivare a căii

extraordinare de atac, simplele afirmații și susțineri cuprinse în cererea de

recurs neavând relevanță asupra hotărârii pronunțate în apel, deci, nepermițând

examinarea acesteia din urmă de către instanța de recurs, neputând fi

circumscrise nici unui motiv de casare ori modificare prevăzut de art. 304 C.

proc. civ.

Cum recurenta nu a arătat în ce

constau eventualele greșeli de judecată ale instanței de apel ce constituie

obiectul cenzurării de către instanța de recurs, Înalta Curte va aplica cererii

de recurs sancțiunea nulității prevăzută de alin. (l) al art. 302

1

C. proc. civ., întrucât, potrivit lit. c) a precitatului articol, cererea de

recurs va cuprinde, sub evocata sancțiune, motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor, ce înseamnă încadrarea acestora într-unui

din motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, limitativ prevăzute de pct.

1 - 9 ale art. 304 C. proc. civ.

Așadar, lipsa criticilor ce vizează

nelegalitatea hotărârii atacate cu recurs nu poate atrage schimbarea soluției

la care tinde recurenta, iar abordarea recurentei în pricina de față a

motivelor de recurs ce vizează strict fondul pricinii, fără a evidenția vreo

potențială greșeală de judecată în apel duce la constatarea nulității cererii

de recurs, în absența motivelor de ordine publică care să conducă la incidența

dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs

formulată de reclamanta SC S.B.R.S.B.F. SRL, împotriva deciziei Secției a V-a

comercială a Curții de Apel București nr. 186 din 20 aprilie 2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

8 decembrie 2011.