ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1188/2013

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

comercială nr. 4700 din 11 aprilie 2011, Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

a fost respinsă cererea principală formulată de reclamanta SC P.S. SRL în

contradictoriu cu pârâta SC F.I. SRL, ca neîntemeiată, a fost admisa în parte

cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă SC F.I. SRL în

contradictoriu cu reclamanta-pârâtă SC P.S. SRL și a fost obligată

reclamanta-pârâtă la plata sumei de 90 380,50 euro reprezentând 50% din preț și

5.000 euro, cu titlu de penalități.

Pentru

a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în esență următoarele:

Între

părți Ia data de 4 decembrie 2007 a fost încheiat contractul de construire prin

care pârâta, în calitate de antreprenor general și-a asumat obligația de a

edifica un ansamblu de locuințe în localitatea Voluntari, Str. Matei Basarab,

județul Ilfov, reclamanta achiziționând apartamentul, situat Ia etajul 4 în

tronsonul C2, două locuri de parcare la subsolul condominiului și de cota

indiviză de 9,37 mp din spațiile comune ale tronsonului.

Prin

cererea de chemare în judecată precizată se solicită să se dispună rezoluțiunea

contractului de construire din 4 decembrie 2007 și restituirea avansului

achitat în sumă de 189.175,65 lei.

În

condițiile în care reclamanta este cea care nu și-a îndeplinit, în calitatea sa

de promitent-cumpărător, obligația esențială de a plăti prețul la termenele

stipulate - suma de 90.380,50 euro inclusiv TVA din prețul total al imobilului

„la roșu

”

, tribunalul a constatat că acesta nu este

îndreptățit să solicite rezoluțiunea judiciară a antecontractului în discuție,

rezoluțiunea putând fi solicitată doar de către partea care și-a executat s-au

s-a declarat gata să își execute obligația, potrivit principiului nemo auditur

propria turpitudine alegans.

Prin cererea reconvențională se solicită obligarea

reclamantei la plata sumei de 193.882,50 euro și penalități în cuantum de 5.000

euro reprezentând restul de preț al contractului.

Așa

cum s-a reținut, procesul-verbal Ia roșu s-a încheiat în data de 8 noiembrie

2007, reclamanta - pârâtă datorând suma de 90,380,50 euro.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamanta - pârâtă SC P.S. SRL solicitând

schimbarea în tot a hotărârii atacate pe fond, admiterea cererii introductive

și respingerea cererii reconvenționale.

Prin

decizia civilă nr. 168 din 5 aprilie 2012 Curtea de Apel București, secția a

V-a civilă, a admis apelul și a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că

a admis acțiunea principală formulară de reclamantă, a constatat rezoluțiunea

contractului de construire din 4 decembrie 2007 și a obligat pârâta la plata

către reclamantă a sumei de 189.475,86 lei reprezentând avans achitat, a

respins ca nefondată cererea reconvențională a pârâtei și a obligat intimata-pârâtă

Ia plata către apelanta - reclamantă a sumei de 13.834 Iei cheltuieli de

judecată în fond și apel.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut în esență

că apelanta-reclamantă și-a îndeplinit obligațiile scadente, astfel încât era

îndreptățită să solicite rezoluțiunea contractului de construire ca urmare a

nerespectării obligației pârâtei de a finaliza imobilul cel mai târziu ia data

de 31 martie 2008.

Curtea a apreciat că cererea formulată de apelanta - reclamantă

de rezoluțiune a contractului este întemeiată cu consecința firească a restituirii

sumelor achitate având în vedere împrejurarea că intimata-pârâtă nu și-a

îndeplinit în mod culpabil obligația de a finaliza imobilul la data stabilită în

contract.

În

ceea ce privește cererea reconvențională prin care se solicită obligarea

reclamantei la plata diferenței de preț și a penalităților de întârziere,

Curtea a reținut că prin admiterea cererii principale și repunerea părților în

situația anterioară, reclamanta nu mai datorează restul de preț, astfel încât

această cerere apare ca neîntemeiată.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs ambele părți.

Reclamanta-pârâtă

SC P.S. SRL critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate:

Instanța

de apel a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de

189.475,65 Iei reprezentând avans achitat, ca urmare a rezoluțiunii

contractului de construire din 4 decembrie 2007 și nu 55.000 euro echivalentul

sumei de 189.475,65 lei încălcându-se astfel dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Suma

ce reprezintă prețul de rezervare pe care societatea recurenta a consimțit să-I

plătească, prevăzută în Pactul de rezervare din 31 octombrie 2007, a fost

prevăzută tot în euro.

Conform art. 7 din contractul de construire autentificat din 4

decembrie 2007 de B.N.P. - C.E., C.N.D. și S.M.Ș., prețul imobilului a fost

stabilit în euro, precum și tranșele ce urmau a fi achitate erau stabilite tot

în euro.

Mai

mult decât atât, plata către SC F.I. SRL reprezentând contravaloarea avansului

apartamentului în cuantum de 55.000 euro a fost efectuată în echivalentul în

lei de 172,759,15 Iei, achitată Ia 10 decembrie 2007.

Solicită

recurenta modificarea hotărârii atacate în sensul obligării SC F.I. SRL la

plata sumei de 55.000 euro, echivalentul plăților efectuate ca avans către

aceasta.

Pârâta

- reclamantă SC F.I. SRL critică decizia sub următoarele motive de

nelegalitate:

Instanța

de apel a pronunțat o hotărâre nelegală față de dispozițiile art. 933, 970, 982,

989, 1315, 1322, 1381 și 1382 C. civ.

Astfel,

instanța a greșit reținând că SC F.I. SRL nu și-a respectat obligațiile și nu a

modificat termenele de predare, în condițiile în care apelanta a cunoscut încă

din data de 31 octombrie 2007 la momentul Ia care a semnat pactul de rezervare

și procesul-verbal de predare-primire Ia roșu ar fi trebuit să achite suma de

25% + 35% din preț.

Se

critică decizia sub aspectul lipsei motivării în drept a considerentelor care

stau la baza dispozitivului hotărârii.

Instanța

de apel nu a ridicat în motivele de drept substanțial pe care se întemeiază

hotărârea pronunțată precum și motivele care au stat la baza înlăturării

apărărilor intimatei, mărginindu-se doar la a rezuma însușirea de fapte și

argumente preluate din motivele de apel ale reclamantei.

Sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

și se solicită admiterea recursului și modificarea deciziei recurate în sensul

respingerii apelului reclamantei.

SC P.S. SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea

recursului declarat de SC F.I. SRL ca nefondat.

Analizând recursurile prin prisma motivelor de nelegalitate

invocate, Înalta Curte apreciază recursurile ca fiind nefondate și urmează a fi

respinse pentru următoarele considerente:

În

ceea ce privește recursul declarat de reclamanta-pârâtă SC P.S. SRL.

Hotărârea pronunțată nu este lipsită de temei legal și nici

nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Astfel fiind, în

cauză nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Reclamanta-pârâtă

SC P.S. SRL a solicitat prin cererea de chemare în judecată rezoluțiunea

contractului de construire din 4 decembrie 2007 și restituirea avansului

achitat în sumă de 189.175,85 Iei,

Ulterior, la 25 februarie 2009 prin precizarea Ia acțiune

solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin

apelul împotriva sentinței comerciale nr. 4700 din 11 aprilie 2011 pronunțată

de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, se solicită schimbarea în

tot a hotărârii atacate și pe fond admiterea cererii introductive și

respingerea cererii reconvenționale.

Potrivit

dispozițiilor art. 294 C. proc. civ., „în apel nu se poate schimba calitatea

părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot

face alte cereri noi

”.

Prin decizia civilă nr. 168 din 5 aprilie 2012, Curtea de

Apei București, secția a V-a civilă, a constatat rezoluțiunea contractului de

construire din 4 decembrie 2007 și a obligat pârâta Ia plata către reclamantă a

sumei de 189.475,65 lei reprezentând avans achitat.

Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 7 din contractul

încheiat între părți, prețul imobilului este de 258.230 euro (inclusiv TVA).

Plățile

au fost efectuate în Iei, reținându-se în cuprinsul facturilor fiscale cursul

euro din data plății,

Instanța

însă a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 189.475,65 lei

reprezentând avans achitat, respectând principiul disponibilității, având în

vedere faptul că recurenta-reclamantă a solicitat prin cererea de chemare în

judecată și prin apelul declarat împotriva sentinței nr. 4700 din 11 aprilie

2011 a Tribunalului București suma de 189,475,85 Iei și nu suma de 55.000 euro.

Așa

fiind, critica recurentei-reclamante și solicitarea în recurs a obligării

pârâtei la plata sumei de 55.000 euro nu are temei legal și nu poate fi primită.

Înalta

Curte reține că instanța de apel respectând principiu! disponibilității părții

a acordat suma achitată de 189.175,85 lei așa cum este în mod expres consemnată

în cererea de chemare în judecată și în apel.

În

ceea ce privește recursul declarat de SC F.I. SRL.

Instanța de apel a reținut în mod corect situația ele fapt,

iar hotărârea respectă exigențele impuse de art. 261 pct. 5 C. proc. civ., care

statuează că hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și

de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au

înlăturat cererile părților.

S-a

reținut astfel că potrivit contractului de construire din 4 decembrie 2007,

recurenta-pârâtă SC F.I. SRL, în calitate de antreprenor general se obligă să

construiască pentru beneficiar, respectiv pentru reclamantă, să transmită

drepturile din autorizația de construire și să vândă reclamantei apartamentul

situat la etajul 4 în tronsonul C2 al imobilului ce urma să se construiască în

Voluntari, Str. Matei Basarab, județul Ilfov.

S-a

reținut de asemenea, în mod corect faptul că recurenta SC F.I. SRL nu și-a

îndeplinit obligația ce-i revenea conform art. 18 din contract, să finalizeze

construcția cel mai târziu la data de 31 martie 2008.

Pe

de altă parte, reclamanta și-a îndeplinit obligațiile de plată a sumelor prevăzute

la art. 7.2 lit. a) și b).

Așa

fiind, Curtea de Apel a apreciat că cererea de rezoluțiune a contractului este

întemeiată cu consecința firească a restituirii sumelor achitate.

Reținând

că recurenta SC F.I. SRL nu și-a îndeplinit în mod culpabil obligațiile, în mod

corect, instanța de apei a aplicat sancțiunea neexecutării culpabile a

contractului sinalagmatic constând în desființarea retroactivă a contractului și

repunerea părților în situația anterioară.

Față

de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de

nelegalitate care să impună modificarea sau casarea deciziei atacate și, pe

cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge

recursurile declarate de reclamanta SC P.S. SRL București și de pârâta SC F.I. SRL

Voluntari împotriva Deciziei civile nr. 168/2012 din 5 aprilie 2011

pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 21 martie 2013.