ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 443/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 443/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanții J.R. și D.M., au chemat

în judecată pe pârâta SC U.D. SRL și au solicitat să se constate că au un drept

de creanță în sumă de 79.000 Euro împotriva pârâtei care poartă asupra

imobilelor terenuri înscrise în C.F. cu nr.cadastral 7100/1, 7100/2, 7100/3, 12082

și 12083 și asupra podului din blocul de locuințe înscris în C.F. cu nr.topo

8066/C/P Bistrița, imobile cumpărate cu suma de bani creditată.

Prin încheierea nr. 579 din 10

februarie 2009, Judecătoria Bistrița, în temeiul dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit.

a), art. 158 și art. 159 C. proc. civ. a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița – Năsăud.

Tribunalul astfel sesizat, prin

sentința comercială nr. 621 din 30 iunie 2009, a respins ca neîntemeiată

acțiunea în constatare, reținând că, din probele administrate nu rezultă niciun

drept de creanță al reclamanților; în procura specială prin care J.S.R. a fost

împuternicit să înființeze o societate comercială nefiind menționată suma de

bani pretinsă pentru această entitate juridică.

Curtea de Apel Cluj, soluționând

apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței pronunțate, a respins ca

tardivă exercitarea căii de atac.

Instanța de apel a reținut în esență

că dovada de comunicare a hotărârii atacate s-a realizat prin afișare la

domiciliul ales de reclamanți, care nu au menționat existența unui apartament

la care comunicarea actelor de procedură să se îndeplinească, culpa aparținând

reclamanților apelanți.

Împotriva deciziei astfel

pronunțată, reclamanții au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții susțin că sentința

tribunalului, atacată cu apel nu le-a fost comunicată, în zilele de 9, 10 și 11

noiembrie 2009 dosarul fiind înaintat de la tribunal la judecătorie, iar

cererea de repunere în termen a avut în vedere că imobilul ales ca domiciliu

era compus din mai multe apartamente, iar în perioada 5 octombrie – 13

noiembrie 2009 s-au efectuat lucrări de reamenajare care au presupus demolări

și reconstrucții ce făceau imposibilă îndeplinirea procedurii de comunicare,

astfel cum art. 94 C. proc. civ. stabilește.

Mai susțin recurenții că au dovedit

situația de fapt a imobilului, care impunea agentului procedural să restituie

procedura de comunicare și care constituie un motiv obiectiv care i-a

împiedicat să exercite calea de atac în 15 zile. Instanța de apel în mod greșit

a considerat că procedura de comunicare cu apelanta J.R. a fost legal

îndeplinită, fără a lua în considerație că la motivul afișării, agentul

procedural a subliniat afișarea pe ușa principală a locuinței și pe ușa

principală a clădirii, fără a se putea verifica legalitatea comunicării, cu

atât mai mult cu cât imobilul are mai multe uși.

Critica deciziei atacate este

motivată de recurenți și pentru imposibilitatea reclamanților de a studia

dosarul în zilele de 9 – 11 noiembrie 2009, de la arhiva tribunalului fiind

înaintat la arhiva judecătoriei.

Prin cererea din 2 februarie 2011,

recurenții au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 92 alin.

(4) și art. 94 C. proc. civ., în raport cu prevederile art.16 alin. (1), art. 21,

art. 24, art. 26 alin. (1), art. 53 și art. 124 din Constituția României,

cerere asupra căreia instanța s-a pronunțat în ședința publică din 2 februarie

2011.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor expune:

Prevederile art. 92 alin. (4) C.

proc. civ. statuează asupra procedurii de afișare a actului de procedură pe ușa

principală a clădirii, dacă nu are indicația camerei sau apartamentului.

Instanța de apel verificând

susținerile reclamanților a constatat, în mod judicios că dovezile de

comunicare a hotărârii apelate, au fost realizate la data de 23 octombrie 2009,

prin afișare la ușa principală a clădirii, constatând că nu a fost indicat

numărul camerei la care să fie îndeplinită procedura.

Agentul procedural nu a învederat

instanței o cauză de restituire a procedurii de comunicare, iar motivația

lucrărilor de reamenajare a imobilului nu a fost sesizată de acesta.

De altfel obligația părților unui

proces este de a aduce la cunoștința instanței, prin petiție la dosar și părții

potrivnice prin scrisoare recomandată schimbarea domiciliului, sub pedeapsa

neluării ei în seamă. Ignorând dispoziția procedurală prevăzută de art. 98 C.

proc. civ., apelanții recurenți suportă sancțiunea prevăzută de lege, astfel

cum a fost expusă, lipsa acestora de diligență fiind judicios motivată de

instanța de apel.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor

art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca

nefondat recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 77 din 4 iunie 2010,

pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanții R.J.

și M.D. împotriva deciziei civile nr. 77/2010 din 4 iunie 2010, pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

2 februarie 2011.