ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4075/2011

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

nr. 105/ COM din 18 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția comercială,

a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC B.E. SRL împotriva

pârâtei SC B.S.E. SA, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de

115.643,44 lei rămasă neachitată din contravaloarea facturii nr. 0143159 din 31

august 2007, cu dobânda legală, începând cu data de 01 octombrie 2007, sumă

actualizată în raport de rata inflației.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că între părți s-a încheiat contractul de

antrepriză nr. 255 din 21 martie 2007, în temeiul căruia, reclamanta s-a

obligat, în calitate de prestator de servicii, să execute în favoarea pârâtei,

în calitate de beneficiar, lucrări de construcție, terasamente la depozitul

ecologic situat pe raza comunei Izvorul Barzii, conform proiectului elaborat de

I.J.P. Mehedinți. Pentru lucrările de construcție ce urmau a fi executate în

perioada 01 martie 2007 - 31 august 2007, s-a stabilit ca beneficiarul să

achite prestatorului de servicii suma de 240.000 lei, inclusiv TVA.

La data de 21

august 2007, reclamanta a emis factura nr. 0143157 în valoare de 240.000 lei,

achitată de către pârâtă cu OP 297 din 28 septembrie 2007, iar ulterior, respectiv

la data de 31 august 2007, reclamanta a emis factura nr. 0143159, în sumă de

657.596,6 lei inclusiv TVA, ambele însușite prin semnătură și ștampilă de către

pârâtă. Ambele facturi au fost însoțite de situații de lucrări, prima pentru

suma de 283.502,29 lei, iar cea de-a doua pentru suma de 897.596,60 lei,

aceasta din urmă cuprinzând și lucrările pentru care se emisese factura 0143157

din 21 august 2007, în valoare de 240.000 lei, situații de lucrări însușite de

reprezentantul pârâtei SC B.S.E. SA, reprezentant desemnat pentru lucrare în

calitate de diriginte de șantier.

S-a mai reținut

că, deși pârâta a susținut că lucrările pentru care s-a emis factura nr.

0143159 din 31 august 2007 au fost executate de reclamantă din proprie

inițiativă, iar nu în temeiul contractului încheiat între părți, a acceptat la

plată suma de 541.953,16 lei din această factură, sumă pe care a și achitat-o,

refuzând la plată suma de 115.643,44 lei, pe motiv că lucrările „Detaliere transporturi

articole TRA” nu au fost executate.

Astfel, prima

instanță a reținut că situația de plată și lucrări, anexată facturii în

discuție, a fost acceptată integral de către pârâtă, prin semnătură și

ștampilă, prin reprezentantul său desemnat special pentru efectuarea lucrării,

conform contractului încheiat.

S-a apreciat

că, atâta timp cât expertul desemnat de către instanță, cât și expertul parte

ales de către pârâtă și chiar pârâta însăși afirmă că, datorită faptului că

lucrările la obiectiv au fost continuate și finalizate după un alt proiect și

cu un alt executant, astfel încât, la fața locului nu se mai poate observa

partea din lucrare executată de reclamantă, nu se mai pot determina prin

măsurători la fața locului cantitățile și nici calitatea lucrărilor efectuate,

dovada executării prestațiilor nu se mai poate face decât cu situația de plată,

lucrările anexă la factura nr. 0143159 din 31 august 2007 și cu factura însăși.

De asemenea,

s-a apreciat că nu se poate reține apărarea pârâtei cum că lucrările pentru

care s-a emis factura fiscală nr. 0143159 din 31 august 2007, nu formează

obiectul contractului încheiat între părți, deoarece prețul prevăzut în

contract ar fi inferior celui din factura emisă, atâta timp cât nu s-a stipulat

că prețul convenit este stabilit fix și invariabil. S-a avut în vedere și

faptul că pârâta beneficiară și-a dat acordul pentru executarea lucrărilor,

prin acceptarea de către reprezentantul său a situației de plată anexată

facturii, precum și prin plata parțială a acesteia.

Totodată, a

apreciat instanța că lipsa de competență a inspectorului (dirigintelui) de

lucrări al pârâtei care a confirmat și semnat situațiile de lucrări, nu poate

reprezenta un argument în apărarea pârâtei, potrivit principiului conform

căruia nimeni nu se poate apăra, invocându-și propria culpă.

Împotriva

sentinței primei instanțe a declarat apel pârâta SC B.S.E. SA Cluj-Napoca, iar

prin decizia nr. 28/2011 din 2 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

a respins, ca nefondat, apelul.

În argumentarea

soluției pronunțate, instanța de apel a reținut că, în condițiile în care

factura fiscală nr. 0143159 din 31 august 2007, emisă de către intimata

reclamantă SC B.E. SRL, a fost însușită de către pârâtă prin semnătură și

ștampilă, iar situația de plată și lucrări anexată facturii a fost însușită

integral de către persoana desemnată de către pârâtă, în calitate de diriginte

de șantier, nu poate fi primită apărarea acesteia potrivit căreia lucrările

pentru care s-a emis factura nu formează obiectul contractului de antrepriză

nr. 255 din 31 martie 2007.

S-a mai reținut

că factura fiscală nr. 0143159 din 31 august 2007 fiind semnată și ștampilată

de ambele părți, face dovada, ca orice înscris sub semnătură privată, împotriva

emitentului și în favoarea destinatarului ei, în legătură cu existența actului

juridic și cu executarea operațiunii care constituie obiectul ei.

Motivul invocat

de către apelantă, potrivit căruia dirigintele de șantier și-a depășit

atribuțiile în momentul semnării devizului de lucrări, fapt dovedit și prin

aceea că la data verificării lucrărilor din deviz și-a prezentat demisia, ceea

ce ar face ca acest deviz să nu-i fie opozabil apelantei pârâte, s-a apreciat a

fi nefondat.

A mai reținut

instanța că factura fiscală nr. 0143159 din 31 august 2007, întocmită în baza

devizului, a fost semnată de către directorul general al pârâtei, iar aceasta

nu a contestat, prin întâmpinarea depusă la dosar și nici prin apelul formulat,

efectuarea lucrărilor, ci a precizat doar că lucrările au fost executate din

proprie inițiativă de către reclamantă.

Instanța de

apel a confirmat soluția primei instanțe, reținând că din moment ce experții

tehnici desemnați în cauză nu au mai putut observa la fața locului partea din

lucrare executată de reclamantă, lucrările fiind continuate și finalizate după

un alt proiect și cu un alt executant, suprapunându-se peste cele executate

inițial, că nu există o antemăsurătoare dată de proiectantul lucrării din care

să reiasă cantitatea de pământ ce urma a fi excavat, urmând a sta la baza

decontării cantităților de lucrări, că nu există un proces-verbal de recepție

la terminarea lucrărilor și nici nu a fost întocmită de către beneficiarul

lucrării cartea tehnică a construcției, singurele confirmări ale lucrărilor

efectuate sunt cele date de dirigintele de șantier, reprezentantul

beneficiarului la lucrare, însușite prin semnarea și ștampilarea facturii

fiscale de către directorul general al societății pârâte.

Apărarea făcută

de pârâtă referitoare la majorarea sumelor prin modificarea din lei în euro nu

a fost analizată, în condițiile în care a fost invocată pentru prima dată în

apel.

În ceea ce

privește confirmarea de către reprezentanții G.F. Cluj a legalității

neînregistrării în evidența contabilă a apelantei a sumei refuzate la plată din

factura nr. 0143159 din 31 august 2007, s-a apreciat a nu constitui o dovadă a

netemeiniciei pretențiilor reclamantei.

Împotriva

deciziei sus menționate, a declarat recurs pârâta SC B.S.E. SA CLUJ-NAPOCA,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora

a solicitat în principal, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate,

admiterea apelului și schimbarea sentinței primei instanțe în sensul

respingerii acțiunii reclamantei. In subsidiar, a solicitat casarea hotărârii

recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

În argumentarea

motivelor de nelegalitate invocate, recurenta a reiterat pe scurt istoricul

cauzei și a susținut că decizia atacată este nelegală deoarece motivele pe care

se sprijină sunt contradictorii și străine de natura cauzei, iar motivarea este

insuficientă și lipsită de bază legală deoarece instanța nu a lămurit situația

de fapt. A mai susținut recurenta că instanța de apel a soluționat obligația de

plată ca o pretenție, tară să analizeze apărările și probele administrate și că

deși probele conduc la concluzia că nu datorează suma pretinsă, din eroare

instanța a concluzionat în alt mod.

În continuare,

a susținut recurenta că instanța a refuzat în mod nelegal să se pronunțe asupra

apărărilor formulate și a omis să le discute, motivând că sunt apărări noi, or

prin efectul devolutiv al apelului, instanța poate cerceta toate mijloacele de

apărare invocate de părți, mijloace din care face parte și determinarea greșită

a modului de calcul a facturilor emise de reclamantă.

Recurenta a

concluzionat că reclamanta, după executarea și plata lucrărilor, a facturat din

nou aceleași lucrări în care a inclus și prețul achitat inițial, aspect ce

rezultă din ambele expertize efectuate.

Recursul

pârâtei SC B.S.E. SA CLUJ-NAPOCA este nefondat pentru considerentele ce

urmează:

Motivul

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se referă la nelegalitatea hotărârii

atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde

motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Din examinarea

criticilor formulate, nestructurate de altfel potrivit fiecărui motiv de

nelegalitate invocat, rezultă că se invocă, în principal, interpretarea

probelor ce ar fi condus la concluzia că recurenta nu datora suma pretinsă, or,

aceste susțineri vizează o eventuală netemeinicie a soluției, ce nu poate fi

invocată și analizată în calea de atac extraordinară a recursului.

În ceea ce

privește celelalte susțineri referitoare la omisiunea instanței de a analiza

apărările formulate, se constată de asemenea a fi nefondate, având în vedere că

potrivit art. 294 alin. (l) C. proc. civ., în apel nu se poate schimba

calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici

nu se pot face cereri noi. Cu alte cuvinte, textul citat consacră regula

potrivit căreia instanța de apel realizează numai un control judiciar asupra a

ceea ce s-a judecat de către prima instanță, control ce nu poate avea în vedere

elemente care nu au format obiectul primei judecăți. În aceste condiții, în mod

corect a reținut instanța că apărarea pârâtei referitoare la majorarea sumelor

prin modificarea din lei în euro nu poate face obiectul analizei, fiind

invocată pentru prima oară în apel.

Prin urmare, Înalta

Curte va reține că nu se confirmă susținerile recurentei referitoare la

existenta unei contradicții între considerente și dispozitiv și nici în

legătură cu insuficienta motivare a hotărârii recurate.

În ceea ce privește

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., ce vizează

schimbarea înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus

judecății prin interpretarea greșită a acestuia, se constată că deși a invocat

acest motiv de nelegalitate, recurenta nu a demonstrat în cadrul criticilor

formulate care sunt termenii care prin interpretare au lezat conținutul

actului, pentru a da posibilitatea instanței de recurs să analizeze decizia

recurată sub acest aspect.

Din perspectiva

motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care

vizează aplicarea greșită a legii, se constată că singura critică ce ar putea

face obiectul analizei instanței de recurs o reprezintă interpretarea și

aplicarea art. 294 alin. (l) C. proc. civ., aspect ce a fost examinat anterior

și nu va mai fi reluat.

Pentru acest

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtei

SC B.S.E. SA CLUJ-NAPOCA va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefundat,

recursul declarat de pârâta SC B.S.E. SA CLUJ-NAPOCA împotriva deciziei nr.

28/2011 din 2 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi 13 decembrie 2011.