ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4075/2011

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 105/ COM din 18 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția comercială, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC B.E. SRL împotriva pârâtei SC B.S.E. SA, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 115.643,44 lei rămasă neachitată din contravaloarea facturii nr. 0143159 din 31 august 2007, cu dobânda legală, începând cu data de 01 octombrie 2007, sumă actualizată în raport de rata inflației. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între părți s-a încheiat contractul de antrepriză nr. 255 din 21 martie 2007, în temeiul căruia, reclamanta s-a obligat, în calitate de prestator de servicii, să execute în favoarea pârâtei, în calitate de beneficiar, lucrări de construcție, terasamente la depozitul ecologic situat pe raza comunei Izvorul Barzii, conform proiectului elaborat de I.J.P.

Mehedinți. Pentru lucrările de construcție ce urmau a fi executate în perioada 01 martie 2007 - 31 august 2007, s-a stabilit ca beneficiarul să achite prestatorului de servicii suma de 240.000 lei, inclusiv TVA. La data de 21 august 2007, reclamanta a emis factura nr. 0143157 în valoare de 240.000 lei, achitată de către pârâtă cu OP 297 din 28 septembrie 2007, iar ulterior, respectiv la data de 31 august 2007, reclamanta a emis factura nr. 0143159, în sumă de 657.596,6 lei inclusiv TVA, ambele însușite prin semnătură și ștampilă de către pârâtă. Ambele facturi au fost însoțite de situații de lucrări, prima pentru suma de 283.502,29 lei, iar cea de-a doua pentru suma de 897.596,60 lei, aceasta din urmă cuprinzând și lucrările pentru care se emisese factura 0143157 din 21 august 2007, în valoare de 240.000 lei, situații de lucrări însușite de reprezentantul pârâtei SC B.S.E.

SA, reprezentant desemnat pentru lucrare în calitate de diriginte de șantier. S-a mai reținut că, deși pârâta a susținut că lucrările pentru care s-a emis factura nr. 0143159 din 31 august 2007 au fost executate de reclamantă din proprie inițiativă, iar nu în temeiul contractului încheiat între părți, a acceptat la plată suma de 541.953,16 lei din această factură, sumă pe care a și achitat-o, refuzând la plată suma de 115.643,44 lei, pe motiv că lucrările „Detaliere transporturi articole TRA” nu au fost executate. Astfel, prima instanță a reținut că situația de plată și lucrări, anexată facturii în discuție, a fost acceptată integral de către pârâtă, prin semnătură și ștampilă, prin reprezentantul său desemnat special pentru efectuarea lucrării, conform contractului încheiat.

S-a apreciat că, atâta timp cât expertul desemnat de către instanță, cât și expertul parte ales de către pârâtă și chiar pârâta însăși afirmă că, datorită faptului că lucrările la obiectiv au fost continuate și finalizate după un alt proiect și cu un alt executant, astfel încât, la fața locului nu se mai poate observa partea din lucrare executată de reclamantă, nu se mai pot determina prin măsurători la fața locului cantitățile și nici calitatea lucrărilor efectuate, dovada executării prestațiilor nu se mai poate face decât cu situația de plată, lucrările anexă la factura nr. 0143159 din 31 august 2007 și cu factura însăși.

De asemenea, s-a apreciat că nu se poate reține apărarea pârâtei cum că lucrările pentru care s-a emis factura fiscală nr. 0143159 din 31 august 2007, nu formează obiectul contractului încheiat între părți, deoarece prețul prevăzut în contract ar fi inferior celui din factura emisă, atâta timp cât nu s-a stipulat că prețul convenit este stabilit fix și invariabil. S-a avut în vedere și faptul că pârâta beneficiară și-a dat acordul pentru executarea lucrărilor, prin acceptarea de către reprezentantul său a situației de plată anexată facturii, precum și prin plata parțială a acesteia. Totodată, a apreciat instanța că lipsa de competență a inspectorului (dirigintelui) de lucrări al pârâtei care a confirmat și semnat situațiile de lucrări, nu poate reprezenta un argument în apărarea pârâtei, potrivit principiului conform căruia nimeni nu se poate apăra, invocându-și propria culpă.

Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel pârâta SC B.S.E. SA Cluj-Napoca, iar prin decizia nr. 28/2011 din 2 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins, ca nefondat, apelul. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a reținut că, în condițiile în care factura fiscală nr. 0143159 din 31 august 2007, emisă de către intimata reclamantă SC B.E.

SRL, a fost însușită de către pârâtă prin semnătură și ștampilă, iar situația de plată și lucrări anexată facturii a fost însușită integral de către persoana desemnată de către pârâtă, în calitate de diriginte de șantier, nu poate fi primită apărarea acesteia potrivit căreia lucrările pentru care s-a emis factura nu formează obiectul contractului de antrepriză nr. 255 din 31 martie 2007. S-a mai reținut că factura fiscală nr. 0143159 din 31 august 2007 fiind semnată și ștampilată de ambele părți, face dovada, ca orice înscris sub semnătură privată, împotriva emitentului și în favoarea destinatarului ei, în legătură cu existența actului juridic și cu executarea operațiunii care constituie obiectul ei.

Motivul invocat de către apelantă, potrivit căruia dirigintele de șantier și-a depășit atribuțiile în momentul semnării devizului de lucrări, fapt dovedit și prin aceea că la data verificării lucrărilor din deviz și-a prezentat demisia, ceea ce ar face ca acest deviz să nu-i fie opozabil apelantei pârâte, s-a apreciat a fi nefondat. A mai reținut instanța că factura fiscală nr. 0143159 din 31 august 2007, întocmită în baza devizului, a fost semnată de către directorul general al pârâtei, iar aceasta nu a contestat, prin întâmpinarea depusă la dosar și nici prin apelul formulat, efectuarea lucrărilor, ci a precizat doar că lucrările au fost executate din proprie inițiativă de către reclamantă.

Instanța de apel a confirmat soluția primei instanțe, reținând că din moment ce experții tehnici desemnați în cauză nu au mai putut observa la fața locului partea din lucrare executată de reclamantă, lucrările fiind continuate și finalizate după un alt proiect și cu un alt executant, suprapunându-se peste cele executate inițial, că nu există o antemăsurătoare dată de proiectantul lucrării din care să reiasă cantitatea de pământ ce urma a fi excavat, urmând a sta la baza decontării cantităților de lucrări, că nu există un proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor și nici nu a fost întocmită de către beneficiarul lucrării cartea tehnică a construcției, singurele confirmări ale lucrărilor efectuate sunt cele date de dirigintele de șantier, reprezentantul beneficiarului la lucrare, însușite prin semnarea și ștampilarea facturii fiscale de către directorul general al societății pârâte.

Apărarea făcută de pârâtă referitoare la majorarea sumelor prin modificarea din lei în euro nu a fost analizată, în condițiile în care a fost invocată pentru prima dată în apel. În ceea ce privește confirmarea de către reprezentanții G.F. Cluj a legalității neînregistrării în evidența contabilă a apelantei a sumei refuzate la plată din factura nr. 0143159 din 31 august 2007, s-a apreciat a nu constitui o dovadă a netemeiniciei pretențiilor reclamantei. Împotriva deciziei sus menționate, a declarat recurs pârâta SC B.S.E. SA CLUJ-NAPOCA, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat în principal, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, admiterea apelului și schimbarea sentinței primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

In subsidiar, a solicitat casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ. În argumentarea motivelor de nelegalitate invocate, recurenta a reiterat pe scurt istoricul cauzei și a susținut că decizia atacată este nelegală deoarece motivele pe care se sprijină sunt contradictorii și străine de natura cauzei, iar motivarea este insuficientă și lipsită de bază legală deoarece instanța nu a lămurit situația de fapt. A mai susținut recurenta că instanța de apel a soluționat obligația de plată ca o pretenție, tară să analizeze apărările și probele administrate și că deși probele conduc la concluzia că nu datorează suma pretinsă, din eroare instanța a concluzionat în alt mod.

În continuare, a susținut recurenta că instanța a refuzat în mod nelegal să se pronunțe asupra apărărilor formulate și a omis să le discute, motivând că sunt apărări noi, or prin efectul devolutiv al apelului, instanța poate cerceta toate mijloacele de apărare invocate de părți, mijloace din care face parte și determinarea greșită a modului de calcul a facturilor emise de reclamantă. Recurenta a concluzionat că reclamanta, după executarea și plata lucrărilor, a facturat din nou aceleași lucrări în care a inclus și prețul achitat inițial, aspect ce rezultă din ambele expertize efectuate. Recursul pârâtei SC B.S.E. SA CLUJ-NAPOCA este nefondat pentru considerentele ce urmează: Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., se referă la nelegalitatea hotărârii atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Din examinarea criticilor formulate, nestructurate de altfel potrivit fiecărui motiv de nelegalitate invocat, rezultă că se invocă, în principal, interpretarea probelor ce ar fi condus la concluzia că recurenta nu datora suma pretinsă, or, aceste susțineri vizează o eventuală netemeinicie a soluției, ce nu poate fi invocată și analizată în calea de atac extraordinară a recursului. În ceea ce privește celelalte susțineri referitoare la omisiunea instanței de a analiza apărările formulate, se constată de asemenea a fi nefondate, având în vedere că potrivit art. 294 alin. (l) C. proc.

civ., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi. Cu alte cuvinte, textul citat consacră regula potrivit căreia instanța de apel realizează numai un control judiciar asupra a ceea ce s-a judecat de către prima instanță, control ce nu poate avea în vedere elemente care nu au format obiectul primei judecăți. În aceste condiții, în mod corect a reținut instanța că apărarea pârâtei referitoare la majorarea sumelor prin modificarea din lei în euro nu poate face obiectul analizei, fiind invocată pentru prima oară în apel. Prin urmare, Înalta Curte va reține că nu se confirmă susținerile recurentei referitoare la existenta unei contradicții între considerente și dispozitiv și nici în legătură cu insuficienta motivare a hotărârii recurate.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., ce vizează schimbarea înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății prin interpretarea greșită a acestuia, se constată că deși a invocat acest motiv de nelegalitate, recurenta nu a demonstrat în cadrul criticilor formulate care sunt termenii care prin interpretare au lezat conținutul actului, pentru a da posibilitatea instanței de recurs să analizeze decizia recurată sub acest aspect. Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează aplicarea greșită a legii, se constată că singura critică ce ar putea face obiectul analizei instanței de recurs o reprezintă interpretarea și aplicarea art. 294 alin. (l) C. proc.

civ., aspect ce a fost examinat anterior și nu va mai fi reluat. Pentru acest considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtei SC B.S.E. SA CLUJ-NAPOCA va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefundat, recursul declarat de pârâta SC B.S.E. SA CLUJ-NAPOCA împotriva deciziei nr. 28/2011 din 2 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 13 decembrie 2011.